KorAP: Find »[drukola/base=pardesiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

spuse de Tamara au provocat în el o reacție de furie îndreptată împotriva lui însuși. Asta i-a accentuat criza. Pînă a întîlnit-o pe Ana... Afară, ploaia a stat. Trotuarele s-au umplut din nou de oameni. Mihai își ia pardesiul și coboară din cameră. Vrea să se plimbe prin centru. Ploaia a curățat totul. Bărbații sînt parcă mai politicoși, femeile mai senine, mai frumoase. E vremea pardesielor ușoare, ce dau o mare libertate corpului. Brațele sînt lejere, mănușile se țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
a stat. Trotuarele s-au umplut din nou de oameni. Mihai își ia pardesiul și coboară din cameră. Vrea să se plimbe prin centru. Ploaia a curățat totul. Bărbații sînt parcă mai politicoși, femeile mai senine, mai frumoase. E vremea pardesielor ușoare, ce dau o mare libertate corpului. Brațele sînt lejere, mănușile se țin în pumnul stîng, strînse nervos, ori abia atinse, mîna dreaptă face gesturi precise, alteori evazive, să puncteze discuțiile purtate din mers. În față la "Nottara", cîteva fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
gesturi precise, alteori evazive, să puncteze discuțiile purtate din mers. În față la "Nottara", cîteva fete îl acostează pe Mihai cu frecventul "n-aveți un bilet în plus?" Una din ele, o blondă cu chip angelic, îmbrăcată modest, într-un pardesiu de doc alb, roșește toată cînd își cere scuze că l-a întrebat. La "Patria" un film străin. Înghesuială și aici. Dar mai altfel. Lipsește acel ceva din aerul celor de la intrarea în teatru. În braseria din apropiere, halbe cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
în oraș, la o cafea... I-ar fi plăcut. Dar nu în prezența unui al treilea nu cu Teo! Se întoarce, grăbind pasul. În față la "Nottara" e acostat, din nou, de alții. O caută cu privirea pe fata în pardesiu de doc. Sînteti însoțită? o întreabă. De ce? Am un singur loc... dacă vreți. Fata acceptă, semn că a venit neînsoțită. Mihai merge la casă și arată legitimația de scriitor. I se dă un loc, din cele de protocol. Două, vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pauză. Schimbă păreri despre primul act al piesei. La sfîrșit, se reîntîlnesc iar, la garderobă. Fata e mai în față la rînd. Întinde palma spre Mihai, cerîndu-i fisa. O mînă mică, de tînără abia ieșită din adolescență. Mihai îi ține pardesiul. Fata îi mulțumește încet, aproape în șoaptă. La rîndul ei, se simte datoare să arunce o privire lui Mihai după ce el și-a îmbrăcat pardesiul. Îi aranjează mai bine gulerul la spate. În înghesuiala de la ieșire, Mihai o protejează. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Mihai, cerîndu-i fisa. O mînă mică, de tînără abia ieșită din adolescență. Mihai îi ține pardesiul. Fata îi mulțumește încet, aproape în șoaptă. La rîndul ei, se simte datoare să arunce o privire lui Mihai după ce el și-a îmbrăcat pardesiul. Îi aranjează mai bine gulerul la spate. În înghesuiala de la ieșire, Mihai o protejează. Apoi merg împreună spre stația de troleibuz. În ce an? întreabă Mihai. Doi, întoarce fata o clipă ochii spre el. Ce facultate? A.S.E. A! exclamă Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
n-ai venit pe la mine! Voiam să-ți spun ceva... Ce? Lasă! Cînd ne-om vedea... Mihai nu insistă. Și-a amintit pentru o clipă de studenție și e fericit. Așa cum fericit a fost și aseară în compania tinerei în pardesiu de doc alb. Alături de ea, parcă era adolescent. O stare sufletească ce l-a dominat toată noaptea. Poate de-aceea secvențele rescrise la scenariul de film i-au ieșit bine și au plăcut așa de mult... Vremea cireșelor. Cristina a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Bine, dar ați zis că de valul acela nu ne atingem nici pentru Dumnezeu! se miră femeia cu numele de Teona, cutremurîndu-l iar pe Mihai cu vocea ei. Uite că ne atingem! hotărăște Violeta. Iei din el pentru costum, pentru pardesiu, folosim modelul de export Canada. Sacoul, din valul care l-ai început pentru tov Iancu, iar pentru pantalon aleg eu din depozit un crem cu nuanță. Bluzonul îl facem din velur bleumarin, cu piele de căprioară la guler. Să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
a fost rostit cu o nuanță stranie în glas. Atunci, Mihai a șarjat. Ella i-a spus că-i fericită să-l poată revedea. Mai ales că locuia central, în Piața Rosetti. Mihai a pornit spre ea, rotind în buzunarul pardesiului colțul de hîrtie pe care notase adresa. Era sigur că a reușit. După atîția ani de cînd o cunoscuse. Și peste un an de la ultima lor întîlnire. Călcînd grăbit printre ochiurile de apă de pe trotuar, de la ploaia precedentă, și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
jur. Cînd plătești cu bani străini și ai un pașaport în poșetă... încearcă Liliana un surîs. De ce-ai făcut asta, Liliana? întreabă Mihai, privind-o lung în ochi. Asta ce? îl înfruntă femeia cu calm. Nimic... Mihai își așază pardesiul pe un umeraș, sacoul pe un altul și merge în baie să se spele pe față. Apoi revine. O găsește pe Liliana stînd la fereastră și fumînd. Se apropie de ea, oprindu-se chiar la spatele ei. Ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
pe cînd nu debutase. Mai tîrziu, l-am reîntîlnit, dar... E bine să spun că l-am reîntîlnit? Cred, mai degrabă, c-am întîlnit un altul. Tace mult timp. Alături de ea, Mihai merge la fel de încet, alene, cu mîinile în buzunarele pardesiului. De data asta, murmură Liliana, am încercat să-l cunosc și pe acesta, dar m-am speriat. Nu de el, cît de mine, oglindindu-mă în conștiința lui. Avea dreptate prietena mea... Iar!?! Vocea lui Mihai pare să fi despicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
își dă seama că picioarele îi tremură. Oglinda pe lîngă care trece aruncă spre el imaginea unui obraz livid, cu ochii obosiți de groază. În fața lui, Liliana a fugit ștrengărește și, ajunsă afară, întinde brațele în lături, rotindu-se. Părțile pardesiului se desfac, iar poala rochiei frez se umflă, dezgolindu-i genunchii. Mihai și-a revenit. Merg împreună, alături, pînă departe, printre stîncile de pe culme doar ei doi, cocoțați pe un vîrf arid, înconjurat de nori, ca o insuliță pierdută în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
peste gheață nu se încumetă să treacă. Deși aude vîntul și știe că viscolește, în ochi îl lovește lumina puternică, iar spatele îi e transpirat. Sus, lîngă șosea, i se pare că zărește silueta unei femei. Vîntul îi suflă poalele pardesiului în toate părțile. Cu pardesiu de doc iarna!" gîndește Mihai. Femeia de pe mal are aceeași ținută ca a Simonei, atunci, la Sinaia. Ține mîna întinsă. Mihai crede că pumnul ei este plin cu semințe.Dar nu este Simona, e alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să treacă. Deși aude vîntul și știe că viscolește, în ochi îl lovește lumina puternică, iar spatele îi e transpirat. Sus, lîngă șosea, i se pare că zărește silueta unei femei. Vîntul îi suflă poalele pardesiului în toate părțile. Cu pardesiu de doc iarna!" gîndește Mihai. Femeia de pe mal are aceeași ținută ca a Simonei, atunci, la Sinaia. Ține mîna întinsă. Mihai crede că pumnul ei este plin cu semințe.Dar nu este Simona, e alta: împlinită la trup, cu haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Mihai. Femeia de pe mal are aceeași ținută ca a Simonei, atunci, la Sinaia. Ține mîna întinsă. Mihai crede că pumnul ei este plin cu semințe.Dar nu este Simona, e alta: împlinită la trup, cu haine scumpe și elegante pe sub pardesiu și cu o privire impresionant de verde. Brațul ei drept se întinde iar palma făcută căuș ajunge pînă la gura lui, vrînd să o astupe; este Margareta, în noaptea cînd a venit lîngă el în pat; se răzbună pentru că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
a simțit brațul atins: prietenul său, procurorul, îl chema pînă afară. Bătrîne, ești mare! Ne gîndeam să te implicăm, trimițîndu-te la București s-o recunoști pe tipă... Ați găsit-o?! a tresărit Mihai. Cu-atîtea indicii?! a rîs prietenul. Ten creol, pardesiu verde, salcie pletoasă la poartă și menajeră cu un ochi de sticlă... A recunoscut ea totul: i-a turnat verde de Paris în pahar, apoi a turnat și în sticlă. Amicul nostru Eugen, de la București, că el s-a ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
el par să aibă toți privirea impresionant de verde. Se așteaptă din clipă în clipă să audă șoapta ei și să se simtă sufocat de palma apăsată pe gură. I se pare că o și zărește sus pe mal, în pardesiu de doc, fluturînd mîna îndelung. Cînd visezi că te cheamă un mort, e semn rău, poate cel mai rău! Asta îl îngrozește și-i vine să fugă, așa, de nebun, de-a dreptul printre șirurile de mașini ce gonesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

Ea își aruncă niște haine într-un sac de piele roșcată și îi spune, țipând, că pleacă. El plânge pe înfundate, din ce în ce mai chinuit, în timp ce ea își îngrămădește și mai repede lucrurile în sac. În curând termină și își pune grăbită pardesiul. Se îndreaptă spre ușă, apoi se întoarce, vine spre el, îl zgâlțâie de umeri și continuă să țipe: De ce plîngi? Ia spune, de ce plîngi? După care începe să plângă și-i ia capul la piept. A treia ceartă. El se

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

-și impună să nu se mai uite atîta la Juan Lucas ăsta, dar acum Îl privea din nou cum traversează holul cu maică-sa, parcă se Îndreptau spre cer. Susan Întoarse capul ca să-i spună Vilmei să nu-i scoată pardesiul Cinthiei și să-i aducă pe copil la bar. Bineînțeles că Julius dispăruse și toată lumea Începu să-l caute, dar Juan Lucas Îl și zărise și arăta acum unde este cu un deget atît de fin și de lung Încît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de bogat, fiindcă era proprietarul unor mine de argint și cum băiatul avea mai multe mașini la dispoziție și o casă foarte mare nu i-a fost greu să devină șef de bandă. Se jucau de-a caii. Își legau pardesiele la brîu și le lăsau să se tîrÎie pe jos ca o coadă de care să se poată atîrna călărețul. Cel cu pardesiul legat la brîu Începea să alerge și cel care chipurile era călare Îl urma Îndeaproape strigînd: mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu i-a fost greu să devină șef de bandă. Se jucau de-a caii. Își legau pardesiele la brîu și le lăsau să se tîrÎie pe jos ca o coadă de care să se poată atîrna călărețul. Cel cu pardesiul legat la brîu Începea să alerge și cel care chipurile era călare Îl urma Îndeaproape strigînd: mai repede! la dreapta! la stînga!, pînă ce te prindeau din urmă și, dacă nu erai Încă admis În bandă, te trînteau la pămînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat de moartă erau umplute cu pietre. Mai exista și o scrisoare Întocmită În limba germană, limba maternă a maică-sii, Însă domnul Moliner, care nu se deranjase niciodată să Învețe acest idiom, a ars-o chiar În seara aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
vadă certîndu-se cu evlavioasele. Mi-am Încrucișat fugar privirea cu a lui. Mi-a zîmbit cordial și s-a Întors la ziarul lui, dezinteresat. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, am băgat de seamă că Fermín se făcuse ghem sub pardesiu și tot trăgea la aghioase, cu gura deschisă și cu chipul fericit. Autobuzul se prelingea printre domnii scrobiți pe de promenada San Gervasio, cînd Fermín se deșteptă brusc. L-am visat pe părintele Fernando, Îmi zise. Numai că În visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
filosoficești În timp ce Fermín Întreprindea Încă un pui de somn, treabă pentru care avea un talent napoleonic. Am coborît din autobuz la intersecția dintre Gran Vía și Paseo de Gracia, sub un cer de cenușă care Înghițea lumina. Încheindu-și nasturii pardesiului pînă la gît, Fermín anunță că pleca În graba mare spre pensiunea lui, În intenția de a se ferchezui pentru Întîlnirea cu Bernarda. Află dumneata că, la o prezență prin excelență modestă ca a mea, toaleta nu poate scădea sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
mea, toaleta nu poate scădea sub nouăzeci de minute. Nu există nici un geniu fără figură; asta-i trista realitate a acestor vremuri de bîlci. Vanitas pecata mundi. L-am văzut Îndepărtîndu-se pe Gran Vía, o schiță de om, adăpostit În pardesiul său cenușiu, care flutura În vînt aidoma unui drapel ponosit. M-am Îndreptat spre casă, unde plănuiam să pun mîna pe o carte bună și să mă ascund de lume. CÎnd am făcut colțul dintre Puerta del Ángel și strada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]