KorAP: Find »[drukola/base=paria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...49 >

1,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

ta - știe o mulțime de lucruri fata aia: când bărbații cred că sunt îndrăgostiți, e doar pentru că creierul lor secretă prea multă dopamină. De obicei trece după primul an, ceea ce explică multe lucruri. Dar, dacă îi spun că sunt însărcinată, pariez că o să dispară pe loc. — De ce s-ar întâmpla așa? —Joey Ciufutul nu vrea să-și asume responsabilități. Dar... — E prea curând. De-abia dacă ne cunoaștem. Poate, dacă s-ar fi întâmplat peste șase luni, relația noastră ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
diferit de salutul mamei cu bărbia ridicată - și m-am ascuns și mai strategic în mulțimea de surori și nepoate. Nu voiam să-i vorbesc. N-aș fi știut ce să-i spun. Helen circula printre oameni și aduna bani. Pariem pe cât de mult vor întârzia. —Rachel n-o să întârzie, a zis mama. Zice că e o lipsă de respect. Eu pariez că o să ajungă la timp. —Zece dolari. —Zece! Oh, drace, uite-i pe domnul și doamna Luke! Marjorie! Brian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
voiam să-i vorbesc. N-aș fi știut ce să-i spun. Helen circula printre oameni și aduna bani. Pariem pe cât de mult vor întârzia. —Rachel n-o să întârzie, a zis mama. Zice că e o lipsă de respect. Eu pariez că o să ajungă la timp. —Zece dolari. —Zece! Oh, drace, uite-i pe domnul și doamna Luke! Marjorie! Brian! Mama l-a apucat pe tata de mânecă și a pornit ca furtuna să-i întâmpine. Ce zi frumoasă avem! Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mă întrebi, am avut crampe toată ziua. —Crampe? —Dureri, cred că ai putea spune, a zis, aproape spăsită. În spate și în poponeață. —Braxton Hicks, am zis ferm. —Nu sunt Braxton Hicks, a zis. Alea dispar când faci activitate fizică. — Pariez că sunt Braxton Hicks, am insistat. —Și eu pariez că nu sunt. Și eu sunt mai în măsură să știu, dat fiind că eu sunt cea care le are. Primul lucru pe care l-am observat a fost mâna ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cred că ai putea spune, a zis, aproape spăsită. În spate și în poponeață. —Braxton Hicks, am zis ferm. —Nu sunt Braxton Hicks, a zis. Alea dispar când faci activitate fizică. — Pariez că sunt Braxton Hicks, am insistat. —Și eu pariez că nu sunt. Și eu sunt mai în măsură să știu, dat fiind că eu sunt cea care le are. Primul lucru pe care l-am observat a fost mâna ei: a început să se strângă în pumn, până când era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
îndeajuns. — Dar trebuie să fiu! Sunt în travaliu de câteva ore bune. Sunt în agonie. Infirmiera a schițat un zâmbet condescendent care spunea: milioane de femei trec prin asta în fiecare zi, apoi a ieșit din salon. Dacă era bărbat, pariez că i-ați fi făcut anestezia, am strigat după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Vreau a-NES-tezie. Vreau a-NES-tezie. Este DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

trezește dintr-un vis. Se ridică brusc, cuprins de emoție. Vârî cu grijă panglica Velundei în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu grijă panglica Velundei în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întrebă, trecând monedele dintr-o mână în alta. Valerius strânse amuleta în pumn. — Voiam să aflu vești despre Școala din Tolosa. Conducătorul ei este tot Manteus? Tot el, ticălosul ăla bătrân. Ultima oară când gladiatorii lui au luptat aici am pariat pe adversarii lor și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
încât cei doi prieteni abia reușeau să se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat. Părul roșu... — Și tu, cu ochii ăștia... râse Salix. Ești înalt, puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
l vânduseră lui Manteus, conducătorul Școlii din Tolosa. „Mă voi întoarce!“ - acestea fuseseră ultimele cuvinte ale lui Salix atunci când fusese luat împreună cu alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
alți băieți din sat, toți înalți și musculoși ca și el. De atunci nu se mai văzuseră. — O să pariezi pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe Salix? Valerius tresări, uitându-se mirat la bărbatul de lângă el, un celt înalt, cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau gata să se certe. — Ești un prost. Skorpius e masiv și... — N-a pierdut nici o luptă! — Salix al tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu mustăți roșcate. — Și eu am să pariez pe el. E ultima lui luptă și are să facă tot posibilul să câștige. Veniră alți bărbați. — Și eu pariez pe Salix. — E cel mai bun. — Nu-i adevărat. Skorpius este invincibil. Eu pariez pe Skorpius. Valerius îi asculta tăcut. Erau gata să se certe. — Ești un prost. Skorpius e masiv și... — N-a pierdut nici o luptă! — Salix al tău n-a învins întotdeauna... E în viață numai pentru că, atunci când a pierdut, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
N-am putut face nimic. Manteus nu-l vinde, oricât i-am oferi. — Salix va lupta cu Skorpius? — Da. Antonius îl dădu la o parte pe Valerius și intră în cort. — Dacă pierde, va muri. Am auzit că Manteus a pariat o sumă enormă pe Skorpius. E sigur că va învinge el. Și mi-a confirmat că Vitellius le impune luptătorilor lui să-i omoare pe cei pe care i-au învins. În felul ăsta îi aduce sacrificii lui Marte. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în liniște de munera. Imediat va intra în arenă campionul meu, Skorpius. — Să mergem, zise Errius ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l văd luptând pe Salix. — Ai pariat cumva pe Salix? În mâna lui Vitellius strălucea o monedă de aur. — Mărim miza? Eu pariez pe Skorpius, iar tu pe Salix. Antonius nu răspunse și își întoarse privirea spre arenă. „Îl omor“, se gândi, plin de ură. Știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ridicându-se. Vitellius ți-a dat un răspuns. Mai e ceva de adăugat? Antonius îl opri. — Vreau să-l văd luptând pe Salix. — Ai pariat cumva pe Salix? În mâna lui Vitellius strălucea o monedă de aur. — Mărim miza? Eu pariez pe Skorpius, iar tu pe Salix. Antonius nu răspunse și își întoarse privirea spre arenă. „Îl omor“, se gândi, plin de ură. Știa că nu avea s-o facă. Nu acum. Nu putea să-l omoare acum. El nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
un amfiteatru... Te-am văzut, știi? Îi recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară la munera. Se tem, ca și tine. Păreai un șoarece muiat în ulei când ai văzut cum îi tăiau beregata lui Rubrus. Eu am pariat pe adversar și am câștigat o grămadă de bani, zise mândru, arătându-i un pumn de monede. Își puse pe genunchiul lui Valerius mâna cu unghii negre și îi povesti că, în cei cinci ani obligatorii petrecuți la Ludi, Salix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
văzu pe Salix uitându-se spre el, ridicând brațul și atingându-și obrazul cu degetul arătător - vechiul salut al lor și al altor băieți din câmpiile Tolosei. — Îl cunoști? Ți-e prieten? îl întrebă grăsanul, trăgându-l de braț. Ai pariat pe el? — E prietenul meu, da, răspunse pierdut Valerius, și fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și se întoarse. — Vezi? - grăsanul îl prinse iar de braț pe Valerius. Vezi cum își arată chipul mulțimii? Noi am plătit, ce crezi... Am plătit și vrem să fim siguri că este chiar cel care a fost anunțat. Doar nu pariem cu napi, ci cu bani, dragul meu. Cu bani! Începu să strige numele lui Salix. „Bani“, se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai faimoși laniști din Imperiu. Dar am fost, la rândul meu, gladiator. Eram secutor, ca tine. Valerius se gândea că se afla în fața celui care nu voise să-l vândă pe Salix lui Antonius. Nu voise să-l vândă pentru că pariase pe Skorpius mulți bani, știind că Salix, campionul lui, avea să piardă. — Am auzit că nu te antrenezi cu atenție. Nu ești în stare nici măcar să te aperi cu scutul, continuă liniștit Manteus. Valerius îl întrerupse. — Nu știu de ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
alți douăzeci de gladiatori veți fi armata othoniană și veți sta... — ...în vârful colinei, sigur. Dar tu de ce ai venit să-mi spui toate astea? întrebă Valerius privindu-l cu atenție pe băiat, apoi zâmbi cu răceală. Poate că ai pariat pe mine de când lupt în arena de la Roma și nu vrei să fiu ucis? Ai grijă, de data asta va fi greu... Nu, pentru tine nu poate fi greu să învingi. Am vrut să-ți explic toate astea ca să fii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu degetul spre ușa dinspre arenă. — De ce crezi că au venit toți pe frigul ăsta, când armata flaviană a ajuns deja la Narnia? Ca să-l vadă pe marele Skorpius luptând împotriva marelui Orpheus... Asta îi ațâță cel mai tare. Toți pariază sume enorme, și te avertizez că mai mulți pariază pe Skorpius decât pe tine. Asta îl va însufleți și mai mult pe adversarul tău, îl va face și mai periculos. Valerius ridică piatra pe care o purta la gât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
au venit toți pe frigul ăsta, când armata flaviană a ajuns deja la Narnia? Ca să-l vadă pe marele Skorpius luptând împotriva marelui Orpheus... Asta îi ațâță cel mai tare. Toți pariază sume enorme, și te avertizez că mai mulți pariază pe Skorpius decât pe tine. Asta îl va însufleți și mai mult pe adversarul tău, îl va face și mai periculos. Valerius ridică piatra pe care o purta la gât și o privi: era transparentă ca o piatră magică. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]