1,564 matches
-
Marelle murmura: "C'est très gentil. Nous serons très bien; une autre fois, je m'habillerai en ouvrière"" [Maupassant, Bel-Ami, p.83]. Similitudinea o b i e c ț e l o r atinge chiar și bijuteriile, distincția supremă a Parizienelor, care nu mai sunt un apanaj exclusiv al doamnelor de societate: "ces filles enlevaient leș plus belles choses, bientôt îl n'y aurait plus de diamants pour leș honnêtes femmes" [Zola, La Curée, p.34]. Similitudinea d i s ț
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Zola și Maupassant sunt fascinați de caracterul dual al individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
individului și, în special, de facultatea anumitor ființe de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de garçon dans tous ces endroits où leș femmes ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o tratează pe Nana că pe o femeie de rang înalt: "Îl l'appela madame; îl s'estimait heureux de la revoir" [ibidem, p.223, 290]. Interferențele sociale acționează în ambele sensuri, provocând o miscare socială ascendentă și una descendentă. Imitarea Parizienei va fi mai mult sau mai putin reușită, în conformitate cu etajul ierarhic 352. Mișcarea ascendentă caracterizează metamorfozele stării sociale a femeilor din paturile de jos și este o tendință naturală: ""Elle a tenu un hôtel, n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
visage énigmatique" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.25]. Mitul lui Pigmalion este reluat în varianta scriitorului Mariolle, care încearcă să o transforme pe servitoarea să Élisabeth, aceasta "sorte de Vénus rustique" [Maupassant, Notre cœur, p.251], într-o Pariziana mondenă: "Îl aidait subtilement à cette transformation, chaque jour plus apparente, chaque jour plus complète, en la suivant d'un œil et curieux et flatté. (...) Tout en demeurant pour lui la fidèle et discrète domestique, elle devenait une femme émue
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unei deteriorări progresive a societății și a unei degradări din ce in ce mai evidente a personajului. Vom constata că semnul epocii este confuzia, iar la baza acestei confuzii este o ruptură între lucruri și discursuri, idei, valori și semne care sunt in reprezentare. Pariziana circulă cu ușurință între diferite spații, jucând diferite roluri, modificându-și ocupațiile, manierele, temperamentul, vestimentația, adaptându-se sau devansând epoca să. 2.3.2. Teatralizarea verbalului și nonverbalului Limbajul este cartea de vizită a personajului, expresia lui etnică, socială, geografică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
etnică, socială, geografică, profesională, genurială. Ion Manoli [1979, p.69-101] subliniază că determinarea lingvisticului nu este suficientă pentru a explica modalitățile de funcționare a poeticului în cuvânt. Limbajul include socialul și individualul, verbalul și nonverbalul. De aceea vom examina limbajul Parizienei prin includerea acestor două registre. Limbajul parizian din secolul al XVIII-lea diferă de cel de astăzi (dar din secolul al XIX-lea din ce in ce mai puțin), în funcție de clasă, iar evoluția să traduce antagonismele sociale 358. Se considera că Mercier și Restif
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și demonstrații de dragoste și manifestă mai mult interes pentru expresie. Ipoteticul "limbaj feminin" se poate caracteriza prin: abundență de diminutive, afectivitate artificială, convențională, descriere a nuanțelor 366. Limbajul femeii pariziene are, la rândul lui, anumite particularități. În primul rând, Parizienele nu vorbesc prea mult. Revista La Parisienne constată finețea limbajului feminin, bogat în subînțelesuri: "On connaît des femmes dont la voix est și douce que, prononcé par elles, le moț adieu nous dit ne partez pas" [15.XI.1869, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii. Dacă da este cuvântul care, de regulă, exprimă femininul, atunci nu este cel care în egală măsură exprimă Pariziana. Jucându-se cu inexprimabilul și interzisul, discursul ei elaborat poate mască obscenul: "Puis elle rougit davantage encore, en murmurant: "Îl ne faut jamais couper son blé en herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea știe când să spună "da", când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
când să spună "nu". Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei: "Juliette, qui avait la mânie des questions, même avec leș personnes qu'elle connaissait le moins, interrogeait son mari, coup sur coup, souvent sans attendre leș réponses" [Zola, Une page d'amour, p.125, 127]. Multiplicarea enunțurilor contradictorii corespunde firii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
firii sale: "Un flot de sang empourpra șes épaules, elle părut sur le point d'éclater en paroles vengeresses; puis, par un effort de dignité, elle bégaya seulement: Ah! mon Dieu!... ah! mon Dieu!" [Zola, Pot Bouille, p.32]. Comunicarea Parizienei include, mai mult decat comunicarea oricărei alte femei, ambele componente ale actului de comunicare: ascultarea și exprimarea. Tăcerea nu este o diminuare a sensului, ea ascunde o pluralitate de semnificații. Retorica "tăcerii" poate conține o poziție foarte fermă: "Elle resta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comme elle s'entêtait dans son silence, et qu'elle voulait toujours ouvrir la porte et s'en aller, îl acheva de perdre la tête. Îl eut une explosion suprême de douleur" [Zola, Au bonheur des dames, p.381-382]. Exprimarea Parizienei nu este plata și impersonala, ea introduce componentă (șocantă în cazul femeii) contrazicerii: "Elle se révolta contre cette indignation: "Quoi! tu veux que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
que je prenne des gants pour te parler maintenant! Tu te conduis avec moi comme un gueux depuis que je te connais, et tu prétends que je ne te le dise pas?"" [Maupassant, Bel-Ami, p.295]. Manieră conversației și limbajul Parizienei se pot califica drept îndrăznețe: "Mme de Marelle avec une audace naturelle qui ressemblait à une provocation, Mme Forestier avec une réserve charmante, une pudeur dans le ton, dans la voix, dans le sourire, dans toute l'allure, qui soulignait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Mme Forestier avec une réserve charmante, une pudeur dans le ton, dans la voix, dans le sourire, dans toute l'allure, qui soulignait, en ayant l'air de leș atténuer, leș choses hardies de șa bouche" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. Pariziana este personajul care știe să insiste și să obțină, de regulă, ceea ce dorește: "Encore cette histoire!... Jamais entends-tu! Fais-le pour moi, reprit-elle ardement. C'est moi qui te le demande, c'est à moi que tu feras plaisir" [Zola, L
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ardement. C'est moi qui te le demande, c'est à moi que tu feras plaisir" [Zola, L'Œuvre, p.226]. "Madame Josserand, toute blanche, s'étranglait, devant la révolte inconcevable de son mari" [Zola, Pot Bouille, p.38]. Limbajul Parizienei reflectă spiritul sau practic: abundență în enumerarea proprietăților și calităților, în indicații de cifre, de date, de dimensiuni 369. Cu toate că personajele mondene știu să construiască fraze frumoase, limbajul Parizieneiei dezvăluie caracterul ei autentic: "Un égoïsme ingénu éclatait dans ces locutions
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen are puțină trecere la bărbați, dar în cazurile în care își afișează pasiunile, confidente, de regulă, le sunt femeile. Compasiunea și comprehensiunea lor sunt de neegalat. Pariziana dezminte, într-o anumită măsură, postulatul despre expansiunea feminină și tăcerea masculină, ea evita răspunsurile directe. În pofida expansiunii verbale, Rougon nu reușește să scoată nici o confidenta profesională de la Clorinde: Îl tâcha de la confesser à son tour. D'ordinaire, elle ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle allait enfin laisser échapper une confidence (...) Elle avait sur la face son rire qui la masquait. Elle demeurait impénétrable, au milieu de son expansion bavarde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93-94]. Momentul confesiunii, tipic feminin, lipsește din discursul Parizienei. Ea însă îl poate simula: "Des choses très simples, racontées par elle, semblaient des confidences" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.382]. Teatralizarea verbalului constă, de asemenea, în folosirea figurilor retorice de ordin metalogic, specifice pentru limbajul Parizienei: hipotipaza (relaționarea abstractului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lipsește din discursul Parizienei. Ea însă îl poate simula: "Des choses très simples, racontées par elle, semblaient des confidences" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.382]. Teatralizarea verbalului constă, de asemenea, în folosirea figurilor retorice de ordin metalogic, specifice pentru limbajul Parizienei: hipotipaza (relaționarea abstractului cu sensibilul), prosopopeea (ceea ce este spus și ceea ce nu este spus)371, ekfraza (elementul verbal și cel vizual 372), analogia privire/înțelegere 373. Aceste figuri, precum și altele, cum ar fi catahreza, oximoronul, parafrază sau paradoxul merită o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai ales feminine, prin care se recunoaște imediat locuitorul capitalei, observă F.Hoffet [p.91]. Franța este o țară unde manierele contează, atenționează Mona Ozouf [1999a, p.73]. Aceasta nu înseamnă însă că limbajul nonverbal este secundar. Cu referință la Pariziana, în special, el poate fi primar. În orice împrejurare, femeile pariziene urmăresc să se pună în valoare: "On s'aperçoit dans toutes ces promenades, que leș femmes ont grand besoin de voir et d'être vues", constată Mercier [1990, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'heureuses dispositions du corps, une expression gracieuse du visage, une éloquence du regard, et, dans toutes leș actions, une grace et une aisance" [Goujon, apud Montandon, p.648-649]. Vocea, mersul, jocul expresiei fetei, umbră, gesticularea totul are sens și Pariziana știe să le scoate în lumina. Actul dramatic care pune în valoare toate acestea devine o ceremonie: "elle mit dans toutes șes manières avec lui, dans șes regards et șes sourires cette glu de séduction que répand autour d'elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
faptului că actorii sociali se autocaracterizează prin cuvintele lor, dar și prin gesturile, îmbrăcămintea și obiectele care îi înconjoară. Astfel, personajele "șont des émetteurs permanents de signes" [J.Dubois, p.221], care trimit mesaje. Mai mult sau mai putin sugestive. Pariziana face parte din categoria de persoane care reușesc să-și facă înțeles mesajul pe care il trimit datorită pertinentei semnelor și perseverentei sale. Limbajul corporal îl dublează pe cel verbal, susținându-l sau intrând cu el în conflict. Limbajul corpului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
influențează și modelează corpul, vestimentația mulează corpul, obiceiurile formează și deformează corpul, parfumul corpului impregnează casă și haină etc. [ibidem, p.186-187]. Corpul este pus în scenă și dezvăluie multiplele excitații ale modernității: modă, jocul, succesiunea imaginilor și toate fantasmagoriile. Pariziana exploatează teatralitatea corpului său. Artă afișării corporale, părul lăsat pe spate, fardul, parfumurile, pudra toate participa la expunerea și erotizarea corpului feminin. Animat, pus în evidență de o anumită coregrafie, acesta devine o promisiune de plăcere pentru spectatorul bărbat și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]