3,306 matches
-
grad sunt raporturile pe care Vartic le stabilește cu „omul ridicol” și „omul din subterană” al lui Dostoievski, insistînd asupra înrudirii profunde între Kirilov și Cioran (privit, în alt sens, ca un Ceadaev român). La fel, paginile despre strategiile „deprovincializării” pariziene la Cioran și Ionesco. Dar și conexiunile pe care le face între Cioran și Caragiale (tatăl și fiul) sau între Cioran și iraționaliștii spanioli ai generației de la ’98 (Ramiro de Maetzu, Miguel de Unamuno...) cu paralele comparatiste de filozofia culturii
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
mai tânăr sau mai bătrân, trebuie să trăiască, precum el însuși, o experiență autentic religioasă în raport cu Mircea Eliade. Zen românesc La împlinirea a 75 de ani, discipolul își omagiază maestrul printr-un scurt, dar la fel de entuziast articol în aceeași revistă pariziană. Intitulat cu îndrăzneală Statuia lui Mircea Eliade, acesta îl privește din nou ca pe un exponent al neamului. După trei sferturi de veac, Eliade a devenit - susține Culianu - o efigie mentală și o statuie în inima tuturor românilor. În „esența
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
degrabă cu un maestru taoist sau zen. De aici aflăm și adevărata sursă a parabolei din titlu: tot un florilegiu chinez de koan-uri, Bì Yán Lù (Colecția Falezei Albastre, 1125-1135), desigur în traducere engleză. Lăsat în uitare în paginile revistei pariziene, articolul din 1982 nu a fost cunoscut de artiștii care, în ultimele trei decenii, i-au făcut statui lui Eliade. Din punct de vedere artistic - un lucru ce nu poate să fie decât regretat. Călărind tigrul Culianu a îngrijit și
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
atunci ca obiectele dorințelor să fie oferite de „sistem”, pentru ca această libertate să dispară lăsîndu-i fiecăruia impresia că, de fapt, și-o exercită în fiecare moment. Totuși, cine crede că toate cărțile au fost jucate de Franța, se înșală. Librăriile pariziene rămîn un Rai pentru studenții de la Științe Sociale, iar École Normale Supérieure, împreună cu cîteva universități care și-au cîștigat celebritatea mai ales după 1968, EHESS, Paris 3, 7, 8, 10 lansează cercetători care transformă scena intelectuală franceză într-un tablou
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
grafică a tipografilor înainte de apariția computerului. Puține se mai folosesc în chip curent: bold, italic și alte câteva. Celelalte au ieșit complet din uz ori pot fi remarcate doar în câte un titlu, cum ar fi clarendon-ul din titlul cotidianului parizian „Le Figaro”. De curând, au apărut în Franța două cărți despre istoria tipografiei: Caractere murdare. Mică istorie a tipografiei de Simon Garfield (al cărei titlu trimite la plumbul în care erau turnate literele pentru monotip sau pentru linotip) și 100
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
patru decenii, o veritabilă „bombă atomică” amenințătoare la adresa „poporului sovietic”, - a văzut lumina tiparului postum, în Franța, în 1984. Meister Eckhart Un volum, al patrulea, al Predicilor germane ale lui Meister Eckhart (1260-1328), în traducere franceză, atrage atenția în librăriile pariziene la începutul acestei veri. Filosoful german, contemporan cu Dante, a fost un disident dominican, pedepsit de Papă pentru „abaterile” lui de la calea dreptei credințe catolice, și totodată unul din marii scriitori medievali în limba germană, pe care a îmbogățit-o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații insolite și pline de umor, însemnări diaristice, dialoguri și confesiuni. Dacă am extrage din buchetul materialului autobiografic câteva fire majore, ele ar fi: autoexilul parizian, iubirile și prieteniile, supraviețuirea ca scriitor. De altfel, Ilie Constantin se interoghează, nu o dată, asupra „meseriei de scriitor”, iar concepția sa este una de tip romantic: pe lângă instrucție, determinantă i se pare prezența „zeului” deasupra creatorului: „Pentru mine, poezia este
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
și retur la vestiare - sau poate, cine știe, «partidă amânată»: nu trebuie să insultăm niciodată viitorul. Ca și cum nimic nu se petrecuse, căci nu se petrecuse nimic, acest episod ambiguu...” Etc. După ce l-am abandonat, scrie Genette care, ca tot intelectualul parizian dornic să se țină în pas cu moda și să ilustreze prostia oamenilor deștepți, a fost și el membru al partidului comunist, după ce l-am abandonat i-am „privit de sus pe cei, puțin numeroși în jurul nostru, care nu putuseră
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
actriță foarte admirată la Berlin. Paolo Taglioni, coregraful căruia i-a fost dăruit acest sigiliu, a studiat dansul mai întâi cu tatăl său, Filippo, iar apoi, la Paris, cu Jean François Coulon, unul dintre cei mai importanți profesori ai scenei pariziene și membru al altei familii faimoase de dansatori, din secolele XVIII - XIX. Debutul său, alături de sora sa Maria, are loc la numai 16 ani, în 1824, la Stuttgart, după care se va stabili definitiv la Berlin. Aici se va căsători
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
și exactă. În realitate, însă, Sebastian nu a recunoscut niciodată public sau în Jurnal valoarea cronicilor pe care i le-au dedicat Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu. În schimb, remușcările față de E. Lovinescu transpar numai în corespondența lui pariziană către Camil Baltazar. Iar eseurile altor postlovinescieni - Radu Stanca și I. Negoițescu - Sebastian n-a mai apucat să le cunoască decît parțial. Spre deosebire de acest tip de receptare, aceea propriu-zis postumă, începînd cu jumătatea deceniului al șaselea, i-a mistificat și
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de Limbă și Literatură română din Germania Federală. Cunoscînd toate figurile exilului românesc - de la prințul Nicolae și pînă la fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, de la intelectuali ca Octavian Vuia, Horia Stamatu sau Paul Costin Deleanu și pînă la grupul parizian din jurul Monicăi Lovinescu - Paul Miron le surprinde identitatea și biografia, conturîndu-le o imagine verosimilă. Dar spiritul care i-a marcat existența a fost celebrul Ernst Robert Curtius: „Decizia de a face literatură - Literele - mi-a fost inoculată de Ernst Robert
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
Populația dintr-o suburbie pariziană este revoltată pentru că primarul a propus ridicarea unei statui Primei Doamne a Franței, Carla Bruni-Sarkozy. Autor: Anca Murgoci Un purtător de cuvânt al soției președintelui francez, Nicolas Sarkozy, a negat orice asociere a acestui proiect cu un cult al personalității
Află de ce un primar doreşte să îi ridice o statuie Carlei Bruni () [Corola-journal/Journalistic/58730_a_60055]
-
înalte. În camera sa de lucru, aflată mereu într-o dezordine artistică, găseai, pe sub scaun sau pe sub masă, albume sau fotografii din opera lui De Chirico sau Dali. Una din acestea îl reprezenta pe divinul Salvador ieșind dintr-un metrou parizian însoțit de un scons și un furnicar ținuți în lesă... Răsucite în sus, mustățile lui Dali sfidau cerul. Ochii ațintiți spre turnul Eiffel, așijderea... Mihai Ursachi contempla această poză, fie stînd în jilțu-i verde într-o atitudine napoleoniană, fie plimbîndu-se
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
romanul este construit din împletirea discursurilor de jurnal a două personaje care „nu fac deloc eforturi pentru a se integra în hora semenilor lor”: Renée Michel, 54 de ani, portăreasă de aproape trei decenii într-un imobil dintr-un cartier parizian de bogătași, și Paloma Josse, 12 ani, fiica mai mică a uneia dintre familiile care locuiesc în acest imobil (tatăl - om politic important, mama - doctor în literatură, dependentă de somnifere, sora - studentă eminentă la École Normale Supérieure, enervantă, ca orice
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
avea nevoie de restaurare, informează AFP. Femeia, în vârstă de 28 de ani, din Pas-de-Calais, a scris cu un marker pe partea inferioară a tabloului pictat de Eugène Delacroix, joi seară, cu puțin timp înainte de închiderea Louvre-Lens - filiala prestigiosului muzeu parizian, situată în nordul Franței. Imediat, femeia, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, a fost blocată de un agent de pază și un alt vizitator, predată poliției și reținută, au precizat reprezentanții muzeului, care au depus plângere. Reprezentanții muzeului Luvru
Vandalism la muzeul Luvru: A scris cu markerul pe o operă a lui Delacroix by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56858_a_58183]
-
și ele... Peisajul... Senzație de „imperiu”... Fața pământului slav cu resturi de zăpadă în luna lui mai și cu multe pene de apă între ele, încă pe jumătate înghețate... avea altă culoare... * Tot în interviul luat lui Jünger în revista pariziană despre prizonierii ruși în anul 1917: „Este ciudat de observat că cei care fac lucruri mari sunt incapabili să vorbească despre ele...” „Il est étrange de voir que ce sont ceux-la justement qui font de grandes choses, qui sont incapables
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
obolul la o analiză a modalităților, a orizonturilor, a limitărilor și a rosturilor romanului actual, cu aluzii la toată istoria narațiunii, la arta prozatorilor. Citatul bilingv introdus mai sus indică o sursă, romanul Moby Dick fiind unul din inspiratorii autorului parizian. Sunt mai mulți. Lunga suită a aluziilor dă volumului Dispariția alura unui mini-catalog al cărților cu faimă în cultura noastră a tuturor. Unii autori sunt citați prin stihuri notorii, dar cu schimbări în acord cu norma cărții. Din Mallarmus (numit
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
sunt sugestive, ele arătțnd cum hoții de buzunare își vizează victimele în plină zi, pe trotuare, la ATM-uri, în stațiile de metrou sau în parcuri, provocând în jur mizerie și haos. Patrulele de poliție au fost mărite în jurul monumentelor pariziene precum Turnul Eiffel sau Muzeul Luvru, unde, la începutul anului angajații au intrat în grevă din cauza lipsei protecției în fața bandelor organizate care furau la scară industrială de la turiști și angajați. Furturi fără număr au loc zilnic în capitala franceză, iar
Paris Match: Bandele de români și bulgari jefuiesc trecătorii în Paris by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55727_a_57052]
-
Ion Pop Acesta e, tradus în românește, titlul sub care Monique Jutrin publică, la Editura pariziană Parole et Silence, o a doua carte dedicată lui Benjamin Fondane, după ce în 1989 îi dedicase scriitorului româno-francez un dens eseu critic - Benjamin Fondane sau periplul lui Ulise. De atunci, profesoara belgiană (care a scris și despre Panait Istrati ca
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
În cursul zilei de duminică, într-un centru comercial din București (Sun Plaza), va fi organizată o expoziție de mașini de epocă, dar și una de fotografii, se arată într-un comunicat remis Mediafax. Organizatorii încearcă, astfel, să reconstruiască atmosfera pariziană a secolului trecut; printre exponate, se numără automobilele Citroen 2CV, Citroen B14 și Renault 16, adevărate piese de colecție reprezentative pentru spațiul francez. Mirajul va fi completat de o expoziție cuprinzând fotografii artistice ale capitalei franceze, dar și piese vestimentare
Ziua Franței, sărbătorită și în România by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/55770_a_57095]
-
lui polițiste avându-l ca protagonist pe Arsène Lupin intră în domeniul public. Mai multe case de editură franceze au programat deja tipărirea operei lui Leblanc. Prin înțelegere cu strănepoata scriitorului, care deținea drepturile până la începutul lui 2012, un editor parizian a și început publicarea Aventurilor extraordinare ale lui Arsène Lupin, într-o ediție care o repetă, inclusiv ilustrația, pe aceea originală din urmă cu peste un secol. Florence Boespflug-Leblanc semnează prefața. Probabil, plătită, de vreme ce pe ediția ca atare strănepoata nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
laureatul ediției 2010 a Marelui Premiu Ovidius de la Neptun, scriitorul Jean d’Ormesson. Motivul? Scriitorul octogenar interpretează rolul unui președinte al Republicii în filmul lui Christian Vincent. Turnările au început. Locurile unde scriitorulactor este filmat sunt castelul de la Chantilly, hotelul parizian Marigny de lângă Elysée și ambasada Olandei. Subiectul e inspirat dintr-un fapt real, deși nu neapărat istoric, și anume o întâlnire dintre Mitterrand și o femeie de culoare care i-a fost bucătăreasă fidelă de-a lungul celui de al
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
prag de pensionare. Pe seară, își scrie memoriile. Memorii despre un timp recent, sau memorii despre orice timp anterior la care recentul s-a adăpat: gaullismul la Stat, noul roman la Port-Royal, literatura pitorească la folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune în practică o mașinărie discursivă demult proiectată, se blurează, se scorojesc. Privirile se îndreaptă către dreptunghiul
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
și propriile lui sentimente”, citim într-un mic text de prezentare preluat pe coperta ediției românești din Frankfurter Neue Presse. Dar, aș adăuga, și un roman al condiției străinului sau a măștii: eroul este însoțit permanent în... dubla sa misiune pariziană de două „obiecte” echivalente pentru noi, cititorii, cu două posibile chei de lectură: o ediție veche și valoroasă din Fabulele lui La Fontaine și un cântec al lui Maurice Chevalier, Avril prochain je reviens (care m-a dus cu gândul
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
pruncilor-îngerași. Pictorul urma fidel canonul. Se abătea întrucâtva de la el când picta trupuri. În materie de nuduri feminine, e un inovator. Desigur, nu doar din acest motiv sau, mai bine zis, nu în primul rând, toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră nu e însă cu totul ascunsă, tocmai pentru că nudurile nu sunt ale unor femei oarecare, ci ale Evei sau ale Sfintei Ecaterina. Ca să nu spun că e vorba de o carnalitate expansivă și chiar provocatoare, pe
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]