676 matches
-
sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atât de mult cu rolul său unic, Încât Își dizolvă personalitatea În cea a personajului Întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul Însuși s-a preschimbat Într-o mască. Ion Vartictc "Ion Vartic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
râdem! Vorbește aiurea, s-a îmbătat! Toată ziua bea... ARTUR (Se retrage, către ambii.): M-ați obosit de tot! Mai lăsați-mă în pace! CĂLĂUL: Sigur! Să-l lăsăm să doarmă! Are dreptul să doarmă o oră înainte de execuție. GARDIANUL (Paroxism, către ARTUR.): Domnule, criminalul ăsta bătrân a reușit să vă șteargă memoria! Dacă nu vă reveniți acum... va fi prea târziu! Amintiți-vă pentru ce sunteți aici! ARTUR: Pentru ce? CĂLĂUL (Furios, către GARDIAN.): Poate că nu vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care se abăteau asupră-mi din toate direcțiile ar fi trebuit să mă Împingă din starea de perplexitate inițială spre un paroxism al disperării. Am fost profund contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul. Cu totul și cu totul altul. Nepăsare? Liniște? Tembelism pseudointelectual travestit În curiozitate științifică? Mi-e greu să precizez. Mai degrabă o mixtură confuză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acestui schizofrenic. Trebuia să se desprindă. Vrei să spui că și Albu — SÎnt convins, ți-am spus doar că avea chipul meu după lupta de la Termopile. Știi, existau două tabere, bătrînii și tinerii. Ne iubeam și ne uram pînă la paroxism. Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt ca niște cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nordau afirmă că, influențați de misticism, artiștii falsifică realitatea în operele lor, schimbă sensul lucrurilor dând semnificații pretențioase și absurde cu iz de profunzime unor lucruri sau fenomene anoste sau lipsite de importanță. Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să își reinterpreteze, într-o aură misterioasă, vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența celorlalți, Nu poate fi adevărat, atât de ușor și repede să ne apropiem! Și-a continuat... a uitat de fierătanii și tinerele de pacienți, părea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
totdeauna se nota, În gesturile ei, o tensiune, o Încordare, acea atitudine de autoimplicare pe care ceilalți n-o divulgau, fiind trași pe sfoara existenței aproape inconștient. Ea se situa Într-o hiperconștientizare Înaltă; de aici, preocuparea permanentă, anxietatea și paroxismul În a urmări orice gest al nostru, al copiilor, ca acesta să se Înscrie Într-o diagramă specială, trasată de propriu-i sistem de a echivala existența. Sensibilitatea ei anticipa parcă pe cineva care trebuia să se nască (trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și antropoizii, ei urmăresc un anumit rafinament al actului, pe care-l repetă toată ziua, din perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
narativă conține multe elemente care par să nu își găsească utilitate în arhitectura textului, dar creează atmosfera unei lumi în continuă și abruptă transformare, cu o identitate pe cale de dispariție. Deși situațiile sunt încărcate de un dramatism acut, atingând uneori paroxismul, implicarea auctorială, de altfel programatic abandonată, nu este vizibilă, rezultând doar din selecția evenimentelelor plasate în prim-plan, din decupaje și din felul în care sunt asamblate. Perspectiva narativă este însă omniscientă, textul răspunzând formulei realiste. Tema - prăbușirea unei clase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
nu mai vrea să știe nimic de foștii combatanți. Soldații se văd pe rând învăluiți în tăcere și uitare"181. La fel, Războiul Rece aproape că a devenit o amintire neplăcută: după criza din Cuba din 1962, care adusese la paroxism tensiunea dintre Orient și Occident, lumea intră într-o perioadă de destindere. În Indochina, presiunea exercitată de comuniști asupra Vietnamului de Sud continuă să se intensifice. Însă Lyndon Johnson succesorul lui John Kennedy, asasinat în 1963 nu decisese încă întărirea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
abia în anii '50-'60 cuplurile de tineri s-au dedat în număr mare acestui joc primejdios. Nu era un lucru cât de poate de firesc? Contradicțiile care fisurau fără contenire societatea franceză începând din perioada Belle Époque ating acum paroxismul. Dorințele erotice sunt mai exacerbate ca oricând, dar se lovesc încă de problema neliniștitoare a contracepției. Cât despre relația sexuală, fără a fi obligatoriu legată de noțiunea de păcat, aceasta rămâne încă asociată ideii de impuritate. În acest climat atât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adevărat de propriul său sfârșit. Totul se află într-o stare de latență, de năzuire. Chiar dacă uneori juisarea până la urmă explodează, ca o grenadă, ca un fruct răscopt, dorința, care este deja o formă de plăcere, a fost adusă la paroxismul său și menținută în intensitatea aceea cât mai mult timp cu putință". Asta simțeau oare și tinerii bărbați care acceptau să se lase în voia acestui joc amoros delicat? Greu de spus... Probabil că pentru ei acest exercițiu era mult
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Procesele verbale ale ședinței sînt extraordinare: fiecare delegație depune jurămîntul sub semnul eliberării, fiecare jurămînt diferă de altele. Delegații se exprimă în română, în rusă și, pentru delegația evreiască, în ebraică. Adunarea plînge și tot ea aplaudă. Această reuniune marchează paroxismul revoluției basarabene și transformarea sa într-o mișcare democratică națională română dominantă. Președintele adunării, Inculeț, dă cuvîntul reprezentantului Partidului Național Moldovenesc, Halippa, care afirmă că n-ar fi urmărit scopuri șovine și că Sfatul Țării trebuie să lucreze pentru binele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
integrității teritoriului și respectul frontierelor. Moscova lasă Budapesta să atace Bucureștiul la nivel internațional, în timp ce autoritățile ungurești susțin că nu se consultă cu Moscova. Mai multe momente intense punctează anii 1988-1989. Gesturile provocatoare, la adresa conducerii politice românești, vin dinspre Budapesta: paroxismul este atins odată cu ceremonia înmormîntării lui Nagy, organizată la Budapesta pe 16 iunie 1989, care este caracterizată de București ca un semn al contrarevoluției emergente și deci al intențiilor iredentiste ale Budapestei: Scînteia din 18 iunie 1989 scrie despre gravele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cuprinde șapte capitole, fiecare dintre ele fiind cercuri ale ieșirii din și revenirii în "lumea de dincolo" a Albaniei comuniste. Parisul artelor și al libertății erotice devine progresiv oglinda neputinței protagonistului. Aflat într-o permanentă stare de graniță, convins până la paroxism că este urmărit, notat, verificat, călătorul începe să-și înțeleagă traseul ca pe o inițiere fără finalitate. Istoria dintre protagonistul-narator și o frumoasă actriță pariziană, Silvaine, nu poate deveni o istorie de amor deoarece incompatibilitatea celor doi este dictată de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă în gloată". Ce se petrece așadar atunci cînd fiecare ins renunță la partea lui de individual pentru a exalta, pînă la paroxism, partea sa colectivă? Pentru a putea explica lucrurile, trebuie să înțelegem cum funcționează, după psihologia mulțimilor, aparatul psihic. El se-mparte în două părți: o parte conștientă și una inconștientă. Partea conștientă este proprie fiecărui individ, este dobîndită de-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acceptat ca atare de toată lumea. În ciuda acestei cruzimi, ei au fost înconjurați și sînt în continuare înconjurați de venerație, de o nemărginită adorație. Nu în puține cazuri adorația și venerația merg mînă-n mînă cu teroarea, laolaltă ajungînd în final la paroxism. Cu toate acestea, amintim, dacă mai e nevoie, că crimele erau cunoscute de toți, în afara, poate, a celor care nu vroiau să le cunoască, care închideau ochii ca să nu le vadă, urechile ca să nu le audă, gura ca să nu le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cad. Această lume a lăsat urme puternice în trupurile și în memoria noastră. O mică falie, și iat-o gata să își ia revanșa. Răstoarnă și răvășește întreaga ordine mentală și socială normală. În multe cazuri bulversarea se produce la paroxismul unei sărbători, al unei răzmerițe, al unei procesiuni religioase, al unui război ori al unei ceremonii patriotice. În toate aceste situații avem impresia cel puțin teoretic că inconștientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Lythrum salicaria (răchitan). Se bea 2-3 căni pe zi dintro infuzie cu o linguriță de plantă la 200 ml apă în clocot. Este hemostatic și antiseptic. 5.7. DUODENITELE Sindromul dispeptic duodenal este o boală cronică, tenace uneori, dar cu paroxisme și evoluție discontinuă, cu perioade acalmie scurte (de 2-3 zile), fără periodicitate sezonieră. Semnele principale sunt: meteorism postprandial, grețuri, pirozis, la care se adaugă pofta de mâncare capricioasă, ce duce la slăbirea în greutate și astenie. Balonarea epigastrică survine la
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
pun în flexie sau extensie. Membrul inferior se pune în extensie cu o flexie plantară a piciorului și a degetelor labei piciorului. Dureri, parestezii, achinezii, dizartrie, ataxie, diplopie, prurit sunt simptome care pot însoți criza tonică sau pot apărea separat (paroxism). 7. Crizele paroxistice pot fi unice și ocazionale, reprezentând simptome de debut. Acestea se pot repeta timp de săptămâni sau luni, după care dispar spontan. Nici una din ele nu se consideră de origine epileptică, fiindcă nu se asociază cu modificări
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
durere, precum și în alte tipuri de durere întâlnite la bolnavii cu SM. În afară de nevralgia trigeminală, considerată tulburare paroxistică, în SM sunt întâlnite, după cum am văzut, și alte semne paroxistice, pe care le-am discutat la capitolul simptomatologie clinică. Toate aceste paroxisme (epilepsie, contracturi tonice, semnul lui LHERMITTE, dizartrie și ataxie paroxistică etc.) răspund mai mult sau mai puțin bine la carbamazepina 200-400 mg/zi, fenitoin, baclofen, acetazolamidă (VOICULESCU V. și colaboratorii, 1975). Leziunile din cerebel, conexiunile cerebelului, trunchiul cerebral, pot cauza
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și colab., 1969). Durerea inflamatorie nociceptivă, care apare ca durere orbitală (nevrită 276 optică), cefaleea, durerea în zona gâtului sau dorsală prezintă frecvent un episod de exacerbare a bolii. Cefaleea este în mod obișnuit simptomul ce anticipează un episod de paroxism al SM (BENTLEY P.J. și colab., 2002). Este o durere ce răspunde la antiinfamatorii nesteroide, paracetamol și la steroizi. În mod obișnuit nu devine cronică și nu necesită terapie de lungă durată. Poate fi tratată și cu opioide slabe (codeină
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sugestie clară a sfârșitului apropiat al uriașului. Tratat într-un expresionism demențial, „Saturn devorându-și fiii“ este poate una din cele mai monstruoase imagini din istoria picturii. Exacerbarea expresiei figurii, a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
aproape inexistent în lirica sa, tot timpul amânat, estompat, respins. Poeta cultivă un soi de "naturism" nemaiîntâlnit în lirica românească, apropiat viziunii animiste asupra lumii, declanșator de elegii transfiguratoare. Pasiunile sunt eliberate sub forma unui discurs care poate atinge un paroxism al trăirii, o vitalitate exacerbată. Generația lui Nichita Stănescu nu face, în adevăratul sens al cuvântului, o nouă poezie. După cum spune Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, scriitorii șaizeciști, mari, înfocați iubitori de cuvinte zidite-n sentiment, de simboluri dominante
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]