939 matches
-
articol adjectival (demonstrativ) sau prin articol definit, participiul se poate transforma în substantiv: „Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă opoziții categoriale verbale: timp, diateză. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" În planul semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă opoziții categoriale verbale: timp, diateză. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" În planul semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) • de diateză; participiul cu originea în verbe intranzitive are sens
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbaletc "Caracteristici verbale" În planul semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) • de diateză; participiul cu originea în verbe intranzitive are sens activ: „Și să pară răsărită din visările pustiei.” (M. Eminescu) Participiul cu originea în verbe tranzitive are sens pasiv: „Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) • de diateză; participiul cu originea în verbe intranzitive are sens activ: „Și să pară răsărită din visările pustiei.” (M. Eminescu) Participiul cu originea în verbe tranzitive are sens pasiv: „Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate.” (M. Eminescu) Dezvoltă unele construcții sintactice specifice exclusiv verbului; poate fi regentul unui complement de agent, de exemplu: „Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
luna regină pe rând vizitate.” (M. Eminescu) Dezvoltă unele construcții sintactice specifice exclusiv verbului; poate fi regentul unui complement de agent, de exemplu: „Când scrumul nopții o să piară dus / de-un vânt spre-apus.” (L. Blaga) Structura morfologică În plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui complement de agent, de exemplu: „Când scrumul nopții o să piară dus / de-un vânt spre-apus.” (L. Blaga) Structura morfologică În plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vânt spre-apus.” (L. Blaga) Structura morfologică În plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre-apus.” (L. Blaga) Structura morfologică În plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt lăudat etc.; tema absolută împlinită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut. În planul expresiei, participiul este întrebuințarea absolută, autonomă, din punct de vedere morfologic, a temei libere de participiu. Participiul este o temă verbală încheiată, omonim cu tema liberă a participiului. Omonimia se rezolvă la nivel sintagmatic: tema liberă de participiu se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt lăudat etc.; tema absolută împlinită se întrebuințează independent, în afara oricărei relații sintagmatice cu verbe auxiliare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt lăudat etc.; tema absolută împlinită se întrebuințează independent, în afara oricărei relații sintagmatice cu verbe auxiliare: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Tema liberă a participiului se formează: • ca temă secundară, de la tema primară de perfect a verbului, la care se adaugă sufixul specific, în structura verbelor din tipurile I-IV de flexiune: cânta+t: cântat, lucrat, dormit, coborât, urât, părut, vândut; • ca temă primară, de la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune: prins etc. SUPINULTC "SUPINUL" Este o formă verbală absolută, sinonimă cu infinitivul; denumește acțiunea verbului. Spre deosebire de infinitiv, neutru sub aspect semantic, supinul dezvoltă sensul de „finalitate, scop”® exprimă numele acțiunii verbale privită ca scop. Se opune, în primul rând, participiului; în timp ce, în planul semantic al participiului, verbul se întâlnește cu adjectivul, în planul semantic al supinului, verbul se întâlnește cu substantivul. În propoziția: „La zgâriet el v-a dat gheară...” (M. Eminescu), supinul la zgâriet prezintă sensul: „acțiunea de a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o formă verbală absolută, sinonimă cu infinitivul; denumește acțiunea verbului. Spre deosebire de infinitiv, neutru sub aspect semantic, supinul dezvoltă sensul de „finalitate, scop”® exprimă numele acțiunii verbale privită ca scop. Se opune, în primul rând, participiului; în timp ce, în planul semantic al participiului, verbul se întâlnește cu adjectivul, în planul semantic al supinului, verbul se întâlnește cu substantivul. În propoziția: „La zgâriet el v-a dat gheară...” (M. Eminescu), supinul la zgâriet prezintă sensul: „acțiunea de a zgâria” sub semnul finalității. Însă, într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul se întâlnește cu substantivul. În propoziția: „La zgâriet el v-a dat gheară...” (M. Eminescu), supinul la zgâriet prezintă sensul: „acțiunea de a zgâria” sub semnul finalității. Însă, într-o propoziție precum: „Zgâriat de pisică, a intrat în casă.” participiul exprimă un proces încheiat. Supinul prezintă două ipostaze, de verb și de substantiv, diferite între ele mai cu seamă în planul expresiei: supinul substantiv primește articol și nu admite prepoziția-morfem de: „Mersul pe jos este odihnitor.”; supinul verb nu admite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între ele mai cu seamă în planul expresiei: supinul substantiv primește articol și nu admite prepoziția-morfem de: „Mersul pe jos este odihnitor.”; supinul verb nu admite articol și nu se poate lipsi de prepoziția-morfem, fără de care s-ar confunda cu participiul: „Mai este de mers, nu glumă.” Supinul substantiv se încadrează, ca orice alt substantiv, în flexiunea nominală și nu mai interesează flexiunea verbului: Răsăritul soarelui. Supinul verb prezintă deopotrivă caracteristici verbale și caracteristici substantivale. Caracteristici substantivaletc "Caracteristici substantivale" Supinul poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deopotrivă și pe cele nominale (gen, număr, caz) și pe cele verbale (timp, diateză). Din punctul de vedere al timpului, acesta este dat de verbul principal din propoziție. Structura morfologică Sintagma supinului este constituită din două elemente: tema liberă de participiu a verbului și prepoziția-morfem de, la sau pentru, care-i asigură autonomie - în planul expresiei - față de participiu: de cântat, de lucrat, de coborât, de vândut, de prins etc. Structura supinului este aceeași pentru toate verbele; doar tema de participiu, componentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vedere al timpului, acesta este dat de verbul principal din propoziție. Structura morfologică Sintagma supinului este constituită din două elemente: tema liberă de participiu a verbului și prepoziția-morfem de, la sau pentru, care-i asigură autonomie - în planul expresiei - față de participiu: de cântat, de lucrat, de coborât, de vândut, de prins etc. Structura supinului este aceeași pentru toate verbele; doar tema de participiu, componentă a sintagmei, diferă, în funcție de tipul de flexiune din care face parte verbul, prin sufixul tematic: „De uitat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de participiu a verbului și prepoziția-morfem de, la sau pentru, care-i asigură autonomie - în planul expresiei - față de participiu: de cântat, de lucrat, de coborât, de vândut, de prins etc. Structura supinului este aceeași pentru toate verbele; doar tema de participiu, componentă a sintagmei, diferă, în funcție de tipul de flexiune din care face parte verbul, prin sufixul tematic: „De uitat, n-am uitat nimica, tată.” (I. Creangă) SINTAXA VERBULUITC "SINTAXA VERBULUI" Identitatea specifică a verbului între celelalte categorii lexico-gramaticale (părți de vorbire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi prezentă$$ mâine. SINTAXA FORMELOR VERBALE ABSOLUTETC "SINTAXA FORMELOR VERBALE ABSOLUTE" I. Funcțiile sintactice ale formelor verbal-nominale reflectă specificul lor de termeni dependenți din punct de vedere sintactic - cu excepția enunțurilor infinitivale, a infinitivului, a structurilor speciale întemeiate pe supin și participiu și a unor construcții sintactice în care intră infinitivul și gerunziul - și depind în realizarea lor de specificul lexico-gramatical al fiecăreia dintre ele (cu predominarea dimensiunii substantivale, adjectivale, verbale): • subiect: „Înc-odată iar și iară / A iubi e primăvară.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu amândoi - mai mari.” (M. Eminescu) $atrib. circ. condițional$$ „Am privit cu groază cumplita unealtă care, căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu I. Caragiale) În structura constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o alternativă la conjunctivul-predicat al unei propoziții-subiect: trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu I. Caragiale) În structura constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o alternativă la conjunctivul-predicat al unei propoziții-subiect: trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]