3,522 matches
-
Editorial Partitura între conspirare și deconspirare Liviu DĂNCEANU Partitura muzicală e ca un inel de logodnă. Logodna compozitorului cu restitutorul. Ea oferă răspunsurile celui dintâi la întrebările celui din urmă. Răspunsuri pe cât posibil prompte și pertinente. Dar partitura nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
Editorial Partitura între conspirare și deconspirare Liviu DĂNCEANU Partitura muzicală e ca un inel de logodnă. Logodna compozitorului cu restitutorul. Ea oferă răspunsurile celui dintâi la întrebările celui din urmă. Răspunsuri pe cât posibil prompte și pertinente. Dar partitura nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea poate avea uneori veleități eseistice sau chiar de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
nu este întotdeauna un text științific, o simplă fișă tehnică. Ea poate avea uneori veleități eseistice sau chiar de parabolă. De aceea răspunsurile pot fi nu numai operative și potrivite, ci și suprarealiste și chiar fanteziste. Există situații în care partitura nu poate da nici un răspuns adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările mari sunt îndeobște lotul improvizației. Ele suspendă, de regulă, răspunsul de frică să nu fie dizolvate de către acesta. Pe de altă parte răspunsurile sunt exacte
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
adecvat: este cazul marilor întrebări, deopotrivă grave și ultimative. Întrebările mari sunt îndeobște lotul improvizației. Ele suspendă, de regulă, răspunsul de frică să nu fie dizolvate de către acesta. Pe de altă parte răspunsurile sunt exacte sau ambigue. Când răspunde exact, partitura tinde să fie lesne de decriptat - chiar dacă mai greu de epuizat. Când răspunde ambiguu reprezintă ceva „greu”, complex, ceva ce elaborează sofisticat pe marginea unui flux muzical de o brutală evidență - cu toate că se consumă relativ repede. Din această perspectivă există
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
să fie lesne de decriptat - chiar dacă mai greu de epuizat. Când răspunde ambiguu reprezintă ceva „greu”, complex, ceva ce elaborează sofisticat pe marginea unui flux muzical de o brutală evidență - cu toate că se consumă relativ repede. Din această perspectivă există: 1) partituri argumentative (relatând situații sonore bazate pe explicite intenții demonstrative) și 2) partituri indicative (ce înfățișează o realitate de fapt, fără un pronunțat descriptivism analitic). Pe de o parte dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
ambiguu reprezintă ceva „greu”, complex, ceva ce elaborează sofisticat pe marginea unui flux muzical de o brutală evidență - cu toate că se consumă relativ repede. Din această perspectivă există: 1) partituri argumentative (relatând situații sonore bazate pe explicite intenții demonstrative) și 2) partituri indicative (ce înfățișează o realitate de fapt, fără un pronunțat descriptivism analitic). Pe de o parte dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient de certitudine, iar de partea cealaltă stimularea căutării răspunsurilor prin intenția de
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
pronunțat descriptivism analitic). Pe de o parte dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient de certitudine, iar de partea cealaltă stimularea căutării răspunsurilor prin intenția de a arăta în loc de a elucida. Asta nu înseamnă că partiturile argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient de certitudine, iar de partea cealaltă stimularea căutării răspunsurilor prin intenția de a arăta în loc de a elucida. Asta nu înseamnă că partiturile argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă, pe măsură ce te apropii de adevăr, notația
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
partiturile argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă, pe măsură ce te apropii de adevăr, notația să devină tot mai aproximativă, și invers, într-o partitură indicativă, luarea în posesie a adevărului să impună sporirea preciziei semiografice. Bineînțeles, admițând că adevărul în muzică nu se exprimă (doar?) prin reguli
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă, pe măsură ce te apropii de adevăr, notația să devină tot mai aproximativă, și invers, într-o partitură indicativă, luarea în posesie a adevărului să impună sporirea preciziei semiografice. Bineînțeles, admițând că adevărul în muzică nu se exprimă (doar?) prin reguli mecanice și legi inflexibile, prin rigoarea scriiturii și „sacralizarea” convențiilor ortografice. În principal muzica savantă a inventat
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
indicativă, luarea în posesie a adevărului să impună sporirea preciziei semiografice. Bineînțeles, admițând că adevărul în muzică nu se exprimă (doar?) prin reguli mecanice și legi inflexibile, prin rigoarea scriiturii și „sacralizarea” convențiilor ortografice. În principal muzica savantă a inventat partitura cu scopul de a clarifica și calibra o idee muzicală printr-un text care devine, astfel, o procedură simplificatoare ce reduce cât se poate de drastic obscuritatea sau subtilitatea greu absorbabile ale unui pasaj sonor. Un pasaj, evident, de sorginte
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
evident, de sorginte narativă. Iar dacă, ținând cont de taza lui Frank Kermode, după care „orice tip de narativitate implică o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25), considerăm că o partitură emană în doze diferite atât transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
de narativitate implică o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25), considerăm că o partitură emană în doze diferite atât transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25), considerăm că o partitură emană în doze diferite atât transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
partitură emană în doze diferite atât transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
transparență cât și echivoc, atunci există, iată, mai multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care nici nu dezvăluie, nici nu
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care nici nu dezvăluie, nici nu învăluie (cum ar fi, bunăoară, cele redevabile variilor forme de aleatorism unde totul e doar sugestie sau acusmatizare. De multe ori
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care nici nu dezvăluie, nici nu învăluie (cum ar fi, bunăoară, cele redevabile variilor forme de aleatorism unde totul e doar sugestie sau acusmatizare. De multe ori, prin deslușirea cheii unei partituri, nu se ajunge la o șaradă banală, pentru că
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
muzicile hiperdense ale unui Ferneyhough sau Xenakis); e) partituri care nici nu dezvăluie, nici nu învăluie (cum ar fi, bunăoară, cele redevabile variilor forme de aleatorism unde totul e doar sugestie sau acusmatizare. De multe ori, prin deslușirea cheii unei partituri, nu se ajunge la o șaradă banală, pentru că partiturile (cel puțin, acelea notorii) incumbă alternanța ascundere (voal, perdea, confuzie) - dezvăluire (lumină, evidență, adresare directă) în exercițiul comunicării muzicale. De aici până la a înțelege semnificațiile unui text sonor nu mai este
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
care nici nu dezvăluie, nici nu învăluie (cum ar fi, bunăoară, cele redevabile variilor forme de aleatorism unde totul e doar sugestie sau acusmatizare. De multe ori, prin deslușirea cheii unei partituri, nu se ajunge la o șaradă banală, pentru că partiturile (cel puțin, acelea notorii) incumbă alternanța ascundere (voal, perdea, confuzie) - dezvăluire (lumină, evidență, adresare directă) în exercițiul comunicării muzicale. De aici până la a înțelege semnificațiile unui text sonor nu mai este decât un pas ce se sprijină pe interiorizarea unei
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
directă) în exercițiul comunicării muzicale. De aici până la a înțelege semnificațiile unui text sonor nu mai este decât un pas ce se sprijină pe interiorizarea unei stări, ceea ce înseamnă mai mult decât aplicarea unui set de prescripții semiografice. Iată de ce partitura reprezintă pentru unii muzicieni semnale revelatoare, iar pentru alții doar un camuflaj prudent. Ea seamănă cu un decor anume gândit pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă.
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
nota favorabilă aluziilor fine la muzica galantă vieneză (gen Reuter sau Starzer) din Profiles de Ana Szilaghi. În nici un caz Sorin Lerescu n-ar trebui să fie mâhnit atunci când o baghetă năstrușnică împrăștie foile cu portative. Mai rău e dacă partitura poate dispersa o baghetă, fie ea aflată și în templul învățământului muzical bucureștean: Universitatea Națională de Muzică. În Aula UCMR publicul s-a înghesuit să-l asculte pe Andrei Tănăsescu, un pianist gătit a intra în luptă cu stilurile, dar
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
fidelitate și câtă derogare este în interpretarea percuționistului Mircea Ardeleanu, numai el o știe (și poate nu cu exactitatea la care ne-am aștepta). Să cânți două variante ale Zyklus-ului stockhausenian din memorie și apoi să restitui, urmărind cu atenție partiturile, două piese, infinit mai simple - una destinată tobelor mari (The Origin de Horațiu Rădulescu), iar alta pentru un idiofon solo (Piesă pentru vibrafon de Peter Szego) - e un fapt cel puțin contradictoriu. Cert e că Mircea Ardeleanu rămâne același interpret
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Eugen Dumitrescu. Ca impresie generală, menționăm că prestația artistică a tuturor interpreților prezenți pe podiumul de concert s-a situat la un nivel foarte înalt. Versiunea fiecărei lucrări s-a remarcat prin acuratețe Instrumentală, prin profesionalism, prin respect față de cerințele partiturii și printr-o exprimare sinceră și elevată.. În Sonata pentru vioară și pian op. 19 nr. 1 de Constantin Silvestri, Raluca Voicu- Arnăuțoiu și Manuela Giosa au reușit să întruchipeze cu măiestrie particularitățile stilistice, ce îngemănează spiritul improvizatoric cu știința
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]