64,281 matches
-
cu pleoape albastre cu mantoul de blană pe umeri o femeie trecută de șaizeci la Montevideo pe ploaie strângea în palmă capul bastonului posesiv obscen se ascundea după fumul unei țigări venise să vorbească de Carlos înainta prin ploaie fără pași ca un dric ce înseamnă să vii la o întâlnire ai văzut jaguarul în cușcă învârtindu-se pe loc săpându-și craterul vorbea pentru ea vulcanul uriaș ieșind din ocean fără nume și dată de naștere ca înălțarea la cer
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
Constantin Abăluță O D A I A Odaia în care păstram tăcerea din copilărie făceam pași fără însemnătate pe străzi interminabile ascultam păsări prin copaci întâlneam cunoștințe cărora le uitasem numele saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul tău cât de aproape poți
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec singur singurătatea însăși pe care o deguști iubita tînără nu adoarme niciodată în prezența ta nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță de vată cu creștetul alb imponderabilă ca un val de abur acum în acest sfîrșit de ianuarie un țipăt moale un pumn în apă un spin în aerul serii o unghie în carnea lăptoasă
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
unii pe toate cum stau ei în fața legilor și legile cîntă la fel de bine ca mulțimea și florile sunt spulberate de-a lungul unui an întreg se repetă sărbătoarea și greșelile celor care compară trecutul cu prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
ei, galbeni și verzi și ovali și pătrați și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
Muzeelor. În seara asta metroul Urcă Pe verticală. Nu mai coboară. Rămâne În istorii. Un motor Ce se pune în mișcare înghițind Lemne, Explică privirilor Viteza luminii, Teleportările, Gândirea roboților. Noi nu avem de ce să urcăm Cu metroul; Mergem la pas De la muzeu la muzeu. Admirăm oceanele Expuse, Tot albastrul, Fiecare planetă... Dispariția din context Dispariția Din context A domnițelor S-a dovedit a fi O pură întâmplare. După un dans nebun, Venise furtuna; Clopotele au bătut a prăpăd, Apoi fulgerele
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă gura însetată și plină de aer leșios, așa cum sunt norii deasupra unui oraș din care au rămas doar ruinele - (numai eu le așez aici piatră cu piatră, pas risipit cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît cerul bătut
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit cu zile, Ca lui Rilke roza, lui un porumbel I-a adus lin moartea, asta e copile, Fumul, nu tăișul aspru de oțel. 2. Clinchete îl cheamă
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
prima vedere, și-mi sterg, înghesuit printre ceilalți, la slujba de seară, câte un strop al lepădărilor mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
Plata consumației a făcut-o de data aceasta, bine înțeles, Dumitrescu, care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai devreme decât tovarășul său. Puțin mai târziu a părăsit și Sidac birtul. Nu făcuse însă nici zece pași, când, din întâmplare, pipăindu-și buzunarele, a constatat spre marea lui surprindere că îi lipsește portmoneul cu suma de 7000 lei. Nefiind nimeni lângă el în birt, bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu. În culmea disperării a anunțat imediat
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul de sunete de parcă și-ar scutura totul din mînecă. 20.01.2007, Kronstadt Una la fel pentru Yorick Ceva se anunță: Pantofii pașilor tăi, șireturile pantofilor tăi, tivul pantalonilor tăi, șuvițele părului tău. La scurtimea mînecilor tale mă abțin să mă gîndesc. 19.04.2008, Reșița
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face să crape de întărîtare. Olga și-a despletit părul, și are un păr șaten-închis, așa, spre negru. Este lung și se lăfăie în vînt. Pare o adunătură de șerpi de catran
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
pendul, dreptatea oamenilor, iarbă neliniștită, care ne privești când râdem împovărați de orgolii, iarbă călătorind în jurul continentelor, lungi anotimpuri învățată la căpătâiul maeștrilor, iarbă răbdătoare, crescută pe ruinele imperiilor, tu aștepți cu încredere descoperirea adevăratei bogății, îmbrățișezi sandaua eroului și pașii de abur ai mamelor, iarbă, pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
facă mult caz întrucât aș fi sluțit și opresat Scutindu-mă de orice altă suferință Cât poartă și petrece zeul meu ca proprie ființă. M-am dus la cel Spital Elias Unde altădată intrau fără ieșire Activiștii Partidului ciungi de pas, Adică pierzându-și cadența, până la Marea Oprire. M-au trecut printr-o machină Cu lumini, cu muzici de laser, M-au acoperit c-o lungă strachină De argint căutându-mă de toate bubele lui Lazăr. în creștet mi-au trântit
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos ceva decisiv pentru viața ta de acum înainte
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar te și vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar ai visat o astfel de hartă polară ) și pașii tăi vor ezita o clipă-două apoi ahtiați brusc de luciul liniilor de cale ferată te vor duce hai-hui într-acolo unde ochii-ți mai văd doar un punct cald pur orbitor Chiar acum și aici ridicăm paharul cu licoare vărsăm
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care i-o remarcase încă prin geamul vitrinei. "Cu țe să vă servim, noi?" întrebă negustorul, iar Nane își dădu seama că n-avea în minte nicio idee deșteaptă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
lăutari. Negustorul tăcea acum, așteptând ca și el să vorbească și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în viteză prin antreu, iar când deschise ușa prăvăliei era așa de fericit, că uitase cu totul de existența meglenitului. Pe Strada Mare se auzea muzica din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
spaimă gata să-mi asum întreaga istorie până la moarte Furtunăla Ottawa Sub tunet și fulgere de pe socluri de piatră cele cinci faimoase manitobane care s-au luptat să convingă lumea că și femeile sunt persoane îndrumă lumea la adăpost doi pași mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
-și neodihnit și neînfrânată că ele o să-mi iasă odată și-odată în cale atunci când voi fi ajuns să mă bucur de drumul pe care alesesem să mă îndepărtez cât mai mult de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
cei mai buni prieteni cu care plecasem la drum au evitat să-l înfrunte un poet care-a vrut să m-adopte și un altul care s-a oferit să-mi fie frate de cruce s-au ascuns cu un pas mai devreme chiar și singurul bărbat de pe lume convins că-l voi iubi toată viața a plecat tiptil într-o noapte înainte de-a împlini 55 drapată în hlamida unui pomelnic strălucesc într-un oraș în care nu m-a
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]