734 matches
-
în volum, micromonografia pe care a dedicat-o lui Augustin Bunea istoricul Ștefan Manciulea. Practic necunoscută în țară, deoarece în 1969 Biserica Română Unită cu Roma continua să rămână interzisă, ca și revista Buna Vestire, ce apărea la Roma. Fără patetismul care animă schița biografică Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa (și, în general, panegiricele și evocările semnate de Augustin Bunea), Ștefan Manciulea, istoric aparținând școlii clujene moderne, de după 1918, reface pas cu pas biografia cărturarului, pornit din comuna făgărășeană Vad
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
schimba o literă, are meritul că nu se ia în serios și reușește să urmeze un traseu pe muchie de cuțit: între a reda extremismul trăirilor adolescentine, cît mai lipsit "de poză" (atenție! e o șmecherie aici), strecurîndu-se printre Scylla patetismului și Charybda kitsch-ului, și a nu-l privi de sus, minimalizîndu-l. Un film "light" la sfîrșitul căruia nu te trezești punîndu-ți întrebări sau buimac pur și simplu, doar cu sentimentul că a fost plăcut cît a durat. Merită remarcat
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
excepționalului. Se află în cauză un om obinuit, care se recomandă printr-un dramatism discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a se reorienta adesea ca autoironie. Astfel patetismul mai mult ori mai puțin afectat, tonalitatea înaltă, supralicitată, eul întronat cu o superbie romantică - simptome ale unei crize de regăsire a poeziei autohtone, după eclipsa "realist-socialistă", care a preluat astfel, dilatîndu-le, cîteva filoane ale poeziei noastre din interbelic, apar
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
de portăreasă, se cenzurează mereu și totuși de mai multe ori se trădează, dar ceilalți nu sesizează nimic, ghidați doar de obișnuințe și de aparențe. Are umor și sensibilitate, ironia salvează reflecțiile filosofice de ariditate, iar subtilitatea purifică efuziunile de patetism. Și, în mod similar, Paloma își indică vârsta (12 ani) și domiciliul (rue de Grenelle, nr. 7), condiția socială (părinți bogați) și intelectuală ("Întâmplarea face să fiu foarte inteligentă. Chiar excepțional de inteligentă."), părerile despre membrii familiei proprii și planul
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
înțeles că Omul recent este o carte anti-ideologică, adică un discurs care contestă legitimitatea ideologiei într-o lume în care identitatea umană, în general, este primejduită de ridicole parcelări în numele ideologiei de grup, e evident că nu va înțelege nici patetismul sfâșietor, complexitatea și expresivitatea acestei cărți în care autorul se consideră parte a dramei - vă amintiți: "Sunt un modern tulburat"? -, și nu judecător al ei. Procesul de intenție este atât de rău ascuns și argumentația "conjuraților" atât de aproximativă încât
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
lui Arșavir pe seama pudorii sufletești a acestuia. După parcurgerea întregului său jurnal, e limpede că nu agrea să-și devoaleze teritoriile mai delicate, mai profunde ale propriei intimități. Excepție fac primele pagini ale anului 1958, abrupte, dramatice, de un sincer patetism: "Am trăit patru ani îngrozitori. Mai îngrozitori decât orice închisoare (subl. RC), decât orice zbucium pur lăuntric, decât orice cauză fizică. Amenințarea continuă a morții - condamnarea la moarte a unei ființe pe care am iubit-o mai mult decât pe
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
au gîndit și au creat în acești ani, pentru și în numele României". Meditînd și scriind astfel, N. I. Herescu rămîne neîndoielnic unul din acei vrednici intelectuali ai noștri capabili ,să gîndească cu grijă și la judecățile viitorimii". Propozițiile sale respiră un patetism inteligent, o indignare responsabilă, o amărăciune constructivă, dublată de speranță, cu certe rezonanțe în prezent.
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care nu încap nici
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
frustrat admiratori și a nedumerit critici muzicali. Experimentele sale au fost considerate eșecuri, iar dialogurile cu zone muzicale străine de preocupările anterioare au stârnit confuzie. Când intens religios, când apăsat profan, discursul său muzical uimește prin profunzime și printr-un patetism natural, necontrafăcut, neanunțat de vreun program cultural bine definit. Perfect articulat de la un capăt la altul al creației sale, Van Morrison trăiește, de fapt, printr-un fragmentarism plin de vitalitate, coerent mai ales în marginile sale, dar solid anexat unui
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
nopților. Ar fi desigur o întrebare oțioasă dacă exasperarea etică a poetului care a ales exilul se transpune într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea telegrafică a deplorabilului prezent
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
este însă respingător în acest tablou sumbru. Șlefuitor de cuvinte, Constantin Abăluță știe, precum marii pictori, să expună cele mai sumbre viziuni într-o perfectă armonie estetică. Fiecare cuvânt are rostul său, atmosfera este de melancolie resemnată, niciun strop de patetism nu tulbură ansamblul: Când nu mai am nimic de spus răsare soarele. Trec zile întregi și trotuarele nu catadicsesc să-mi primească pașii./ Sunt un om printre atâția alții, tai pâinea ori deschid o carte și voi fi depus cândva
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului, sintagma "fără Caragiale" înseamnă altceva. Este o concluzie de "documentarist" desprinsă din corespondența marelui scriitor, pe cînd făcea "naveta" București-Berlin: "Cînd Caragiale ne-a întrezărit, peste
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
exilului naște din singurătate, se nutrește din dor și se adresează unei eternități românești." Trăsătură care se imprimă în meditațiile literare, publicate de Constantin Amăriuței în "Caete de Dor", scrutare a stării de suferință și a dorului de țară, lirism, patetismul concentrat al scrutării condiției umane a emigrantului, meditație existențială pusă mereu sub semnul gândirii lui Mihai Eminescu, în Dorul de veșnicie și Păcală sau existența absolută. Idei prin care se stabilește relația cu romanele sale Logodnica Tăcerii și Leneșul. De pe
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
fericirea sau moartea, în spiritul maniheist al romantismului Biedermeier. Singura excepție ar fi o soluție neexploatată până în 1865, și anume, răcirea progresivă, decristalizarea sentimentală din La gura sobei. Excesul romantismului este amendat în cazul de față de un realism care substituie patetismul cu un anumit cinism. Dinamica relațiilor dintre personaje este contextualizată de Andrei Bodiu prin intermediul unor instrumente bine articulate, furnizate de studiul Istoria vieții private, coordonat de Aries Phillipe și Duby Georges. Astfel, salonul, ca spațiu care găzduiește disputele din "societatea
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
patetic ce spun, dar Eginald Schlattner, cel puțin așa cum se arată el în interviul acordat Rodicăi Binder, este un personaj emoționant. Deși, trebuie spus de la bun început, romanul Cocoșul decapitat poate avea alte defecte, dar cu siguranță nu are defectul patetismului. Nu este nici pro-român, personajul lui nu trece munții niciodată, nu are nimic din fiul învățătorului ardelean care își caută norocul și faima în vechiul regat, nu este nici pro-german, nu doar pentru că personajul său nu trece cealaltă graniță, dar
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
al genialității scriitorilor în cauză, fără a fi puse în relație cu spiritualitatea central-europeană, singura capabilă să explice apariția unor asemenea problematici și modalități de exprimare artistică. La mijlocul anilor '80, Milan Kundera a scris un text încărcat de nostalgie și patetism, Tragedia Europei Centrale (vezi, Milan Kundera, Tragedia Europei Centrale în Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii, antologie coordonată de Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, Editura Polirom, Iași, 1997), care a readus în actualitate, într-o manieră mai mult decît spectaculoasă, problematica
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
în care Coloana... de la Târgu Jiu a fost supusă nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a reeditat, parcă anume spre a oferi calea ieșirii din absurd, monumentala sa lucrare Brâncuși în România. Apărută cu mai mult timp în urmă, la Editura ALL, în
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
ele se reduce întotdeauna la câteva cuvinteť. Muribundului , aria eroului de operă care cântă pentru a-și alunga moartea nu i se mai pare absurdă, căci Ťtăcem și cântăm ani în șirť. Poate că cititorilor o să li se pară ciudat patetismul și pesimismul acestui epistolar ŤTrecutul șsic!ț crește-n urma mea. Mă-ntunecť." (din capitolul Milena, stâlpul de foc) Ignorăm nebuloasa aparatului critic, care aduce laolaltă metafore incompatibile și cultural, și geografic, dar nu se poate să nu ne frapeze reproducerea
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
vârful picioarelor pentru că marele om lucrează, mi se pare și astăzi o oroare. Schimbarea aceea nu a însemnat întoarcerea la citit și la scris, ci trecerea la altceva, la altfel de citit și de scris - o spun conștientă de tot patetismul periculos al acestei afirmații. Am simțit atunci pentru prima (dar nu singura) dată, corporal și fiziologic, încuibarea unei alte conștiințe în cea care fusesem. Abia de aici s-a schimbat scrisul meu, odată cu mine. Una dintre modificări a fost că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
scriere, cînd, în primele luni ale anului 1934, norocul a făcut să-l întîlnească, la Brașov, pe Geo Bogza. S-au împrietenit pe dată și, acolo, în orașul de sub Tîmpa, Bogza l-a sfătuit, salvator, să elimine din proza sa patetismul și duioșia liricoidă în favoarea expresivității firești care, atît de irigată de tragism cum era, va putea transmite o realitate (de fapt o irealitate) înfricoșătoare. Blecher a avut inteligența de a-i asculta lui Bogza sfatul. Și romancierul in spe trăia
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
modestie, știind că nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede mi se spune”, „iar de la mînă pînă la gură/ e o
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
însuși. Înainte de a-i judeca pe alții, Flaviu George Predescu se judecă pe sine, cu severitate și fără ipocrizie. Nu fără tristețe meditează asupra maladiilor epocii sale, asupra pericolelor pe care le aduce un climat al libertății nelimitate. Cu un patetism mereu supravegheat, cu o admirabilă rigoare speculativă, eseistul abordează o problematică vastă, nelimitânduse doar la enunțata, în subtitlul cărții, temă a iubirii. Vorbește despre dragoste și trădare, comunicare și solitudine, despre emoții și irațional, despre caracter și experiențe de viață
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol esențial. Prima dintre cele două reeditări critice, conform ISBN-ului, a vizat volumul Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului. Îngrijirea ediției, studiul introductiv, notele, referințele critice și indicii îi aparțin lui George Ardeleanu (care se dovedește nu numai un eminent exeget al lui Steinhardt, ci și un editor riguros), în timp ce reperele biobibliografice îi aparțin regretatului Virgil Bulat. Apărut în
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
români și străini și, cu atât mai puțin, nu l-a împiedicat să rămână un scriitor care, deși low profile în raport cu valoarea sa, participa activ la viața literară. Așa cum Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului ni-l arată susținând gruparea estetică și protestând împotriva re-dogmatizării din anii ’80, Critică la persoana întâi ni-l înfățișează recenzând apariții de Vlaicu Bârna și Al. Căprariu și scriind un frumos necrolog la plecarea dintre noi a lui I.
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]