1,557 matches
-
mare în Areopag în Atena când a putut sta de vorbă de la egal la egal cu cei mai mari gânditori și filozofi greci ai timpului. Apoi în alte ocazii cu alte categorii de oameni a putut să-L predice cu patos pe Hristos cel răstignit pentru păcatele tuturor. Marele alergător Pavel ne-a învățat că adevărata împlinire în viață se află doar în comuniunea cu Dumnezeu. Mă fascinează modul cum am înțeles că mă iubește Dumnezeu prin prisma epistolelor marelui apostol
LUPTÂND ÎN ARENA VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346008_a_347337]
-
cu adevarat însemnătatea limbii române, a iubirii, a dragostei de părinți și de tot ce e mai nobil pe această lume. Concertul îl așează pe Fuego într-o nouă lumină. De această dată, el interpretează în cadrul acestui one-man show, cu patos, poezii și momente dramatice, precum și parte dintre cele mai frumoase cântece, toate urmând un fir narativ, fiind construite în jurul operei celui ce a fost și va fi pentru eternitate “poetul luminii“ - Grigore Vieru. În cadrul acestui concert, emoțiile vor fi contrastante
CONFLUENTE LITERARE PARTENER MEDIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347785_a_349114]
-
vieți spirituale ai impresia că unii sunt ca niște actori într-o piesă de teatru. Însă părintele Pavel era un om ce trăia o viață spirituală autentică. Înalt, slab cu fruntea și față frumos construite, ochii negrii ce reflectau acel patos cu care își trăia creștinismul era un om foarte echilibrat în gândire, în vorbire iar cand zâmbea pe fata să se putea vedea o expresie de bunătate și liniște sufletească. Bunicul meu era un admirator al părintelui Pavel îl consideră
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
sa. Artistul nu vorbește despre aceasta, iar oricât cred că află alții, nu au de unde ști cât sunt de adevărate, ori cât bine sau rău zămislesc spusele dacă s-ar întruchipa într-o poveste scrisă, poate cu bizarerii, poate cu patos... Dar ce-ar fi mai rău decât zăngăniturile și percepțiile altora din viața intimă a unui om, în care nimeni nu are dreptul să răscolească?! Artistul e azi trist! O anume singurătate într-o lume vastă și zgomotoasă îl îngândurează
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
Autorului Recenzie de Livia CIUPERCĂ Pentru doamna Elena Armenescu, medic și apreciat poet, deopotrivă, cea mai de preț menire este iubirea. Iubirea Împărătească. Acestă cunună a cununilor transpare într-un poem, inspirație divină, contemplație prin transcendere, în modulații armonice și patos incantatoriu. Iubirea Împărătească (Editura Mirabilis, 2006, ediție bilingvă) este un poem amplu, bine structurat, străbătut de fiori dramatici, cu învăluiri cantatorii, versete de superbă celebrare a purității morale, a luminii și iubirii divine, cu binecunoscute și inevitabile accente liturgice. Descoperim
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
o vreme iertarea-mi dă târcoale Și toarnă mir din ruga cea fierbinte, Cuvântul “rău” nu știu a ține minte, Am înțeles că drumul este înainte! De la o vreme simt că înfloresc Ca primăvara plină de lumină, Când calc cu patos peste vină, În fiecare ram mă regăsesc! Și mă strecor din mine dimineața Să văd cât de frumoasă-i viața, Chiar și cu rănile ce mă mai dor Mă prind în zbor cu ultimul cocor! În privegheri am pus în
VINDECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348940_a_350269]
-
bine mascați Spiridon pricepu că luând mălaiul numai avea nici o șansă. Prin urmare îl aruncară în navă, înșurubară chepengul iar Directorul cu gesturi de mare sacerdot aprinse chibritul cu care urma să dea foc fitilului. Urale asurzitoare, fanfara băgă cu patos cunoscutul hit: „Să moară dujmanii meiiii” și fitilul luă foc. Timp de câteva secunde o tăcere de plumb se așternu peste adunare. Se auzea numai sfârâitul fitilului iar moaca schimonosită de spaimă a astronautului aflat în dosul hubloului din sticlă
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
ucid chiar versul, Toate-și arătară fața și reversul. Nu știi nici măcar cât de greu a fost Să nu văd în tine,în nimic, un rost.. Să am prieten singur numai pe Thanatos, Dracii să-mi vorbească cu milă si patos, ... Citește mai mult De cât timp au dat sânii tăi în pârg...Și de câtă vreme din ochi nu mai curgPicături de rouă, din steaua curatăCe scălda cândva a mea viață toată...De când vreau să curgă flacăra din mineCare chip
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
-mi ucid chiar versul,Toate-și arătară fața și reversul.Nu știi nici măcar cât de greu a fostSă nu văd în tine,în nimic, un rost.. Să am prieten singur numai pe Thanatos,Dracii să-mi vorbească cu milă si patos,... V. OMILIE, de Cruți Cristian , publicat în Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013. Trecut prin sema, în fine, Lovit de ziduri infime, Îl văd : serafim e! Lumea-n aripi îi parvine, Tulpini de seculi par vine Prin care azi
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
-i este dor. Consătean cu Goga și Cioran, așa se consideră Mitică, pentru că și cei doi coloși ai culturii românești au aceleași rădăcini, puternic înfipte-n ținuturile Sibiului. Nu degeaba, în conversațiile sale îndelungi cu autorul, nea Mitică recită cu patos versurile poeziei Casa noastră, devenite chiar formă de salut între cei doi parteneri de dialog: De ce-ți ștergi ochii cu cămașa,/ Ori plângi, vecine Niculaie?... Cu siguranță, Dumitru Sinu plânge, asemeni tânărului său vecin, Octavian Curpaș, atunci când își amintesc
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
am putea spune că o viață fără Dumnezeu este ca o distracție fără muzică. Cristian Barbosu: ?ntr-un fel da. Probabil anturajul de atunci, vârsta adolescenței, personalitatea mea de sanguinic-coleric, m-a făcut să-mi placă muzica puternică, și care dovedea patos. Imediat după nașterea mea, părinții au divorțat. Eu am rămas să fiu crescut de bunici. ?n copilărie, bunicul meu fiind croitor, săracul de el nu știa ce este "Metallica" și l-am pus să-mi decupeze din piele literele "Metallica
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
Cristos. El este "Stânca veacurilor". Cristian Barbosu: Așa este și de aceea mă bucur, pentru că în EL am găsit împlinirea nu doar a aspirațiilor mele spirituale, a destinului meu, ci și a ceea ce simțeam eu trupește, sufletește vorbind, și anume, patosul pe care îl aveam, energia din mine. Mi-am dat seama că pot să-mi investesc toate aceste lucruri în ceva ce dăinuie, în ceva ce e curat, în ceva ce-mi dă stabilitate. Adevărul este că după chefurile în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
mele nu le-am îndreptat înspre artă (decât pentru un an, la Școala Municipală de Arte Frumoase Alcoy - Spania), ci înspre istorie pentru a-mi contura o imagine cât mai de ansamblu asupra lumii. În tot acest timp pictam cu patos. Expozițiile nu au întârziat să apară (Centrul UNESCO - Alcoy sau Centrul cultural „Ovidi Montllor” - Alcoy). O dată cu admiterea la masterul de Istorie Contemporană la UAM Madrid, m-am îndreptat spre capitala Spaniei cu tablourile în „spate” și mult entuziasm. Am expus
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
toată noaptea visez la ochii tăi”. Veronica îi răspundea: “Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne înconjoară, acolo pe banca la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. “Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentila și dulce, inteligență și radioasa, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative că: “Scumpă mea amica, Dulcea mea doamna, Măi îngerașule
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
o stihie, / m-a izbit în adâncul / cel mai adânc”, în timp ce omul se recunoaște: “Un strop de duh și-un / munte de / pământ...”. Și, uneori, absența prinde formă, concretețe, precum aripa îngerului... Elegiile blânde și uneori halucinante, numite “arhi-elegii” - au patosul de romanță al dorului. “Șovăi printre năluci” - spune poetul, de parcă nu mai merge de mult printre oameni concreți, vii, prezenți. Nimic nu mai e cum a fost și nimic nu atenuează durerea și singurătatea pierderii. Poate scrierea acestor poeme patetice
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
a închis-o nici când ploaia s-a oprit. A purtat-o desfăcută și în fața statuii lui Eminescu, unde a poposit minute întregi, împreună cu poetul Emilian Marcu, pentru a aduce un binemeritat omagiu autorului versurilor pe care le declamă cu patos ori de câte ori are ocazia. A închis-o, mult mai târziu, după ce am străbătut aleile interioare și am făcut fotografii în apropierea edificiilor și statuilor existente în interiorul ansamblului religios, abia la intrarea în biserica Mănăstirii Putna. Accesul în biserică se face prin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
ceva din aerul pur al munților Neamțului, spațiul din care a pornit drumul său în lume. Per total, este o poezie de idei, complexă, încrederea în virtuțile logosului păstrându-se constant pe o acoladă uriașă, confirmând un poet plin de patos și dorința de a ne aminti adevărata valoare a poeziei, un destin literar ce merită urmărit, de fapt una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane, crescută la Cenaclul literar de la Casa Pogor din Iași. Deși cuvântului îi sunt
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
teoria romanizării populației Daciei ocupate este falsă. Romanii au cucerit în 106 d. Hr. și au administrat timp de 165 de ani, până la retragerea aureliană, doar 14% din teritoriile locuite de triburile dacice. Cu minuțiozitatea unui istoric, dar și cu patosul unui patriot îndrăgostit de istoria poporului său, autorul își începe pledoaria prin a enunța teza de plecare a curentului oficial al istoriografiei românești, dar și poziția sa față de aceasta. „Poporul român s-a format într-un spațiu geografic larg „de la
2, PROF. ANICA TĂNASĂ, de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375060_a_376389]
-
metaforele lor. Artista Doina Ghițescu a amintit participanților invitația lui Mariana și Ovidiu Popa la serata literară și artistică din „Dumbrava minunată” a familiei, cum a spus ea, adică la casa de vacanță din Viștișoara. Ea a recitat cu mult patos și talent o poezie de Mariana Popa și una de Maria Chirtoacă. Un moment de atenție sporită a suscitat cuvântul lui Adrian William Toader din Los Angeles și Cluj, care s-a pronunțat împotriva Imnului României și a propus să
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ, dansul eteric, exercițiul hermeneutic, eul muribund, elixir, agonie, resemnare, metamorfoză, efuziuni, transfigurare. Sunt stări uneori exprimate febril, cu patos, în detrimentul rațiunii, prin versuri care tulbură, emoționează, stârnesc în inimă furtuni electromagnetice, ca răzvrătiri ale umanului siderat. Andreea Dănilă creează, prin poezia sa, un univers ezoteric, misterios, însă nesupus unori rigori ori canoane. Spiritul său este liber: liber să scrie
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
30 mai 2015 Toate Articolele Autorului IUBIREA, CARE ZACE Iubirea, care zace în femeie, E Nodul gordian nedezlegat, Când idolul e separat de Zeie, Și Patul lui Procust nici nu a existat; Iubirea, care cântă ca o liră, Oblăduind, cu patos, Casiopeea, E cea mai mică stea martiră, Mult prea departe de Marea ei, Egee... Un Fir al Ariadnei e iubirea, În labirinturi ne sofisticăm, iubind, Alegem apa, aruncând-o-n nemurire, Și perle adunăm, din fibre de cuvânt... NECONVERTITĂ Neconvertită
POEME DE LILIA MANOLE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373195_a_374524]
-
dumnezeieștii Scripturi, ci- o spun cu toată răspunderea-un neasemuit rugător. Dan Ciachir: Părintele Galeriu a fost, poate, cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe Române. Ortodoxia are oameni de trăire duhovnicească, dar nu prea are predicatori. Părintele avea un patos al comuniunii deosebit. Aceasta era trăsătura sa cea mai puternică și care îl individualiza. Parafrazându-l pe Ioan Slavici, care l-a numit pe cel mai mare Mitropolit al Transilvaniei (aș putea spune al tuturor Românilor fără să greșesc), Șaguna-Mesia
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
pe urmă să vibreze în suflet și în inimă, dorind și ultimul azur să îl colind cât gândurile vor să mai cuteze. Încă mai cânt și mai mă înfior de bucuria fiecărui zbor prin ale existenței mele spații unde cu patos stele am aprins din sunet și cuvânt, ce m-au convins că pot să se prefacă-n constelații. Încă mai cânt pe flaute de har, primite-,atunci când m-am născut, în dar. Anatol Covali Referință Bibliografică: Atât doresc Încă mai
ATÂT DORESC ÎNCĂ MAI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372152_a_373481]
-
cu manifestarea de respect față de trecutul istoric al neamului românesc, față de valorile spirituale și culturale, față de tradițiile și obiceiurile strămoșești. Este ceea ce ridică Bucovina cu destul de mult peste ținuturile vecine din această țară românească. În acest context am remarcat și patosul din poeziile recitate de domnul Horia Zilieru ori din frazele rostite în memoria poetului nepereche al neamului, dar și înflăcărarea domnului Emilian Marcu, primul poet român care a publicat un volum consistent de poezii patriotice după evenimentele din decembrie 1989
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]