845 matches
-
numărabile așadar controlul și comunicarea erau încă de la origine în strînsă legătură. În civilizația noastră, Întrupare ar fi fost atunci primul nume de cod, sau de botez, al mecanismului "cibernetic". EFECTELE ISTORICE Să nu mă înțelegeți greșit. Hoinărind astfel prin patristică, ar putea părea că agit spiritele conservatoare. Eu nu vorbesc prezentului despre trecut, eu vorbesc trecutului despre prezent. Și voi, și eu, sîntem cu toții urmașii Sfîntului Ioan. Natura civilizației noastre asasine și dinamice s-a decis în cadrul acestor sinoade, undeva
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în viața ecleziastică, produsele doctrinare și culturale de contextul diferitelor situații "sociale", instituționale și organizatorice pe care le angrenează. Separarea între clerul superior și cel inferior a produs o criză în rîndul condițiilor însele în care a putut să înflorească patristica, pe care Rosmini o privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le angrenează. Separarea între clerul superior și cel inferior a produs o criză în rîndul condițiilor însele în care a putut să înflorească patristica, pe care Rosmini o privește acum cu mai multă insistență decît în timpul primăverii culturii ecleziastice. Superioritatea patristicii constă, după Rosmini, în deplina și irepetabila adaptare la natura însăși a mesajului creștin, atinsă de aceasta datorită perfectei sinteze de activități didactice, doctrinare și de acțiuni pastorale, grație permanentelor referiri la Sfintele Scripturi, ca sursă prioritară de instruire ecleziastică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras suspiciunile înalților prelați catolici și datorită unei conjuncturi politice nefavorabile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Scrisoare către Tommaseo, 6 ianuarie 1833, p. 475: "Pe scurt, numai Dumnezeu în toate lucrurile: et exaltabitur dominus solus". 34 La scuola cattolico-liberale, cit., p. 272 35 Imaginea celor cinci plăgi ale lui Hristos răstignit pe cruce, de străveche origine patristică, i-a fost dictată lui Rosmini de discursul Papei Inocențiu al IV-lea la Conciliul de la Lyon, după cum a mărturisit autorul în Risposta al P. Theiner. Referirea la Analele muratoriene este de mare importanță ca probă a unei anumite filiații
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
NOUĂ STUDII BIBLICE ȘI PATRISTICE CUPRINS Notă preliminară Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur Iuda Iscariotul Între damnare și mântuire. Portrete ale celui deal doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? Călătorii apocaliptice În jurul insulei Patmos Mitul Îngerilor căzuți Traducerea Septuagintei În românește Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice Teologie și patristică În catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși Încordați, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cruce al lui Isus!” „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși Încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte” PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA NOTĂ PRELIMINARĂ Volumul de față este rodul cercetărilor mele În materie de biblistică și patristică de-a lungul mai multor ani de zile, În diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
caz „a spăla”, cum s-a Încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia Își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și utilizarea verbului haptein de către fariseu, același verb pe care Isus Îl folosește În scena discutată mai sus: Noli me tangere. Și acest element, aparent nesemnificativ, dar cât se poate de real
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la un loc... Eu am fost cel sortit de proorocii acestei Întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda”. PAGINĂ NOUĂ 3. Păcatul Împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică Nu există, probabil, În Noul Testament, o afirmație a lui Isus mai șocantă, mai provocatoare decât aceea referitoare la păcatul Împotriva Sfântului Duh. O recunosc atât Părinții Bisericii, cât și exegeții moderni, iar interesul nostru pentru subiect se datorează, În bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dar merită să ne Întrebăm, cu toată sinceritatea: nu pierdem oare ceva important ignorând asemenea texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, Îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic În afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am Îngrozit, dar, În fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
doresc să pun Între creștinism și iudaism un zid de netrecut, În discutabila descendență a marcioniților; dar nici nu pot accepta amestecarea celor două tradiții până la pierderea identității lor. Singurul criteriu de luat În seamă cu toată seriozitatea este tradiția patristică. Septuaginta trebuie tradusă și recitită cu mintea și prin ochii Părinților. Altfel riscăm să nu mai Înțelegem nimic fie din ea Însăși, fie din scrierile comentatorilor ei. Nu cred că spun un lucru șocant pentru clerul și pentru credincioșii ortodocși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
să nu mai Înțelegem nimic fie din ea Însăși, fie din scrierile comentatorilor ei. Nu cred că spun un lucru șocant pentru clerul și pentru credincioșii ortodocși (și nu doar ortodocși). Cum se face atunci că tocmai de această tradiție patristică, invocată cu pioșenie până la sațietate, nu s-a ținut cont În traducerile sau diortosirile de până azi? Iată-ne ajunși la punctul cel mai sensibil al discuției. Biblia și Părinții Bisericii La Începutul capitolului al VIII-lea din La Bible
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
teologiei creștine, au lucrat cu Septuaginta, și numai cu ea, ca Vechi Testament”. Prin urmare e absolut firesc să ne raportăm la ei atunci când luăm În discuție Biblia creștină. Traducătorii români par să pună Între paranteze lunga și fertila tradiție patristică, respingând, implicit, Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, În curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic În tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1) note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2) note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Exactitatea, precizia nu exclude Însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar de o traducere a Septuagintei, ci de inserarea acesteia În marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut și În România literară nr. 10-11/2004) PAGINĂ NOUĂ 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice I Dumitru Stăniloae (1903-1993) face parte, incontestabil, din acea pleiadă de teologi prestigioși al căror renume nu Încetează să sporească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de a trăi al Părinților. Prin aceeași teologie și filozofie am devenit conștient de problemele cu care se confruntă astăzi credința creștină și pentru care se caută soluții la Părinți. Și sunt convins că există o unitate organică Între gândirea patristică și aceea care trebuie să aducă răspunsuri la problemele de astăzi. Gândirea Părinților este Într-adevăr nemuritoare”. Din tinerețe și până la moartea sa, teologul român avea să petreacă mii și mii de ore În tovărășia Părinților. La Început, Între anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
atenția nu numai asupra descoperirii Dogmaticii lui Cristos Androutsos (1867-1935), ci și a altor trei maeștri despre care nimeni nu amintise mai Înainte. Este vorba de Zikos Rosis (1838-1933), teolog format În universitățile germane, a cărui perspectivă deopotrivă istorică și patristică asupra teologiei ar fi putut să-l cucerească pe tânărul român ; Grigore Papamihail (1874-1956), profesor de teologie fundamentală și autor al uneia dintre primele monografii moderne despre Palamas, publicată la Alexandria În 1911; În fine, Constantin Dyovouniotis (1872-1943), faimos scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut În 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti pris confesional cunoștințele patristicii moderne. Lista de nume pe care le citează respectuos este revelatoare: V. Grumel, cu articolul despre Maxim din Dictionnaire de Théologie Catholique și un studiu din Échos d’Orient; R. Devreesse, cu două texte apărute În colecția Analecta Bollandiana și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne, a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată În tradiția patristică, mai bine zis Într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a Învățăturilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne, a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată În tradiția patristică, mai bine zis Într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a Învățăturilor dogmatice, să evidențiem adevărul lor În corespondența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
anacronism, pe care A. Louth Îl descoperă În Teologia dogmatică ortodoxă, se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, În secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit În această doctrină o armă de temut Împotriva protestantismului. Stăniloae menține În cartea sa ordinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
recolta a fost destul de slabă, ca să nu spunem dezastruoasă. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele anchetei de față, care nu se pretinde a fi decât Începutul unei dezbateri despre actualitatea Părinților În teologia contemporană, aș spune următoarele : 1) Abordarea patristică a lui Dumitru Stăniloae este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El Îi citește, Îi traduce și Îi utilizează pe Părinții Bisericii În calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el Încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
este deopotrivă apologetică, dogmatică și spirituală. El Îi citește, Îi traduce și Îi utilizează pe Părinții Bisericii În calitate de martori ai ortho-doxiei, ai „adevăratei credințe”. În același timp, prin intermediul lor, el Încearcă să regăsească dimensiunea spirituală și existențială a dogmelor. Astfel, patristica Îl ajută să reconstruiască o teologie mistică, asumată, căreia metoda scolastică Îi dăduse lovitura de grație. Cred că În aceasta constă imensa lui contribuție la reînnoirea teologiei În peisajul contemporan. 2) Stăniloae a Întreținut legături privilegiate, exclusive, cu Tradiția oficială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
să-și procure cărțile de care avea nevoie pentru cercetările sale și, În pofida câtorva ieșiri În Occident, Începând cu anii 1960, el a rămas până la sfârșitul zilelor sale mai mult sau mai puțin rupt de lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura Însă În timp, În afara celor trei cărți personale și, desigur, În afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]