KorAP: Find »[drukola/base=peșteră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...364 >

9,077 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

nu mă amestec în treburile lor! Ei s-au certat, ei s-au împăcat. Asta-i. Așa că vă dau cuvîntul meu de onoare că nu am nici un gînd rău față de Vlad. Deci, îndată după plecarea de lîngă Piatra Domniței spre peșteră, Bărzăunul a spus la un moment dat că mai bine-ar fi dacă s-ar urca cu toții pînă-n vîrful crestei, bineînțeles nu pieptiș, ci pe o cale mult mai ocolită, pentru a vedea dacă nu cumva este vreo intrare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și se supără definitiv. Așa că s-au împăcat cu toții și s-au oprit să judece lucrurile pe îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
îndelete. Dealtfel, din locul unde se opriseră ei, Piatra Domniței se vedea încă foarte bine. Adică de ce nu vrei tu să mergem la Peștera Liliecilor? îl întrebă Vlad pe Bărzăun. Eu nu zic că nu vreau să mai merg la peșteră, răspunse acesta cu un glas încărcat de năduf, ci că am convingerea că Piatra Domniței este mult mai interesantă. Asta am vrut să spun, iar voi ați înțeles totul pe dos. Și de ce crezi tu că e așa de interesantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cred că acolo trebuie cercetat cu orice preț. Nu se poate să nu se găsească o intrare în munte pe undeva. Are dreptate Băr-Băr-Bărzăunul! fu de părere Nuțu. Chiar dacă are dreptate, trase concluzia Vlad, eu zic să mergem acum la Peștera Liliecilor, pentru că acolo ne-am pornit și nu în altă parte. O să mergem altă dată și în vîrful Pietrei Domniței, unde zice Bărzăunul. Numai că eu nu cred că se poate ajunge tocmai în vîrf. Voi nu vedeți ce înălțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu-i chiar așa de greu, dacă ne urcăm pe altă parte a muntelui. Nu se poate să nu fie vreun loc pe unde să ne urcăm. Dar acum să mergem unde ne-am pornit, cum zice Vlad. Să cercetăm Peștera Liliecilor mai întîi, ca să ne luăm de-o grijă. Așa-i! întări Virgil. Numai haideți mai repede, că am pierdut o groază de timp tot ciondănindu-ne. De data asta porniră hotărîți să nu se mai oprească orice-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
caute oameni prin acele părți. Pășune pentru oi și vite chiar dacă era prin unele porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
deloc întorsătura pe care o luau lucrurile. Hotărîm pentru altă dată, cînd să venim numai pentru păstrăvi și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
se contura un fel de intrare întunecoasă. De aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
aici izbucneau vijelioase apele rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de poartă largă, care să-și poată onora rostul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu credeți?... Parcă-i o vizuină de monștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ar părea mult mai mare. Dar așa... Are dreptate Vlad, intră în vorbă Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare să-i înfricoșeze pe toți și să nu mai intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea nu arăta așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu vorbe nu prea domoale, dar tot nu ajunseră la vreun rezultat. Avioane nu puteau fi, că ar fi trecut de mult. Mașini grele... ce să caute mașinile prin acele locuri? Știți ceva? luă cuvîntul Vlad. Hai să intrăm în peșteră, să vedem despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică, înseamnă că-i un prost și jumătate și n-are ce căuta în mijlocul nostru! Nu-i așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
foarte curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred că nu mai există așa ceva în toată țara, își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred să mai fie alta la fel de frumoasă. Mai este și peștera Mu-Mu-Muierii, luă și Nuțu cuvîntul, povestind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred că nu mai există așa ceva în toată țara, își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred să mai fie alta la fel de frumoasă. Mai este și peștera Mu-Mu-Muierii, luă și Nuțu cuvîntul, povestind apoi, pentru a-și face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
plină de entuziasm. Eu cred că nu mai există așa ceva în toată țara, își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred să mai fie alta la fel de frumoasă. Mai este și peștera Mu-Mu-Muierii, luă și Nuțu cuvîntul, povestind apoi, pentru a-și face mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred să mai fie alta la fel de frumoasă. Mai este și peștera Mu-Mu-Muierii, luă și Nuțu cuvîntul, povestind apoi, pentru a-și face mai mult curaj, cum a fost el odată într-o excursie cu școala și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred să mai fie alta la fel de frumoasă. Mai este și peștera Mu-Mu-Muierii, luă și Nuțu cuvîntul, povestind apoi, pentru a-și face mai mult curaj, cum a fost el odată într-o excursie cu școala și cum un coleg de-al său a căzut într-o băltoacă umplîndu-se de noroi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
e de frumos?... Ar fi păcat, zău, să pierdem o asemenea ocazie, cu care cine știe dacă ne mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
panseze o rană de la piciorul stîng. Eu stăteam acolo cu gîndul să-mi scot o măsea, dar, nehotărît cum sînt de obicei, am renunțat pînă la urmă la această idee eroică). Deodată, începu Nuțu încă îngrozit de cele trăite în peșteră, c-c-cum stăteam noi și ne t-tot uitam la cio-ciolanele alea de mamut, ori de naiba mai știe ce și vorbeam cît mai tare numai ce s-s-s-aude, nu nu departe de noi, prrrrr! de p-parcă s-ar fi răsturnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot timpul în urma noastră s-auzea prrrrr !... Ce c-crezi? Cădeau pietre, iar Ilinca țipa și mai tare, f-f-fără ca noi să știm de ce. S-s-săraca! Cînd am ieșit din peșteră, eram numai eu, I-I-Ilinca, Vlad și Bărz-z-zăunul. Virgil, ioc. Asta ne mai trebuia!... Uitîndu-ne noi mai bine la Ilinca, ce crezi d-d-dumneata c-c-c-am văzut în părul ei?... Un liliac! Pe c-c-cuvînt! Mă crezi?... Iar ea t-tot timpul au și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
taci, tu, că nu te m-mănîncă! E un liliac mic. Dar ea, cînd aude, au și au mai t-tare. Dr-dracul l-a mai pus atunci pe Bărzăun să î-î-înceapă a plînge și să zică c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]