665 matches
-
care avea legături cu lumea bizantină, numeroase monede ilustrând acest fapt. La sfârșitul secolului al IX-lea, in regiunile de câmpie ale Moldovei de Sud, dar și în Muntenia și Transilvania, se așează un popor al cărui nume face istorie: pecenegii. Vor sta neclintiți aproape două secole, apoi vor fi alungați peste Dunăre de un alt popor, cumanii. Pentru cumani Bacăul (Bako este un nume peceneg dar și cuman) este locul ideal pentru creșterea cailor, lucru foarte necesar lor. În 1223
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Nordici pe traseul Nistru - Tisa în Panonia și au pus bazele statului lor ungar. "Maghiarii" stabiliți în "Etelköz" (Teritoriul dintre râuri), un teritoriu situat la nord de Marea Neagră, la sfârșitul secolului al IX-lea au migrat refugiindu-se de frica pecenegilor spre vest, trecând prin trecătoarea nord-carpatică Verețke, de pe valea Nistrului spre valea Tisei, în Bazinul Panonic (pe Dunărea de Mijloc). Triburile maghiare au ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
au convertit la creștinism. Majoritatea alanilor s-a deplasat în epoca marii migrații a popoarelor (sec. IV-VI) spre vest, intrând în alianțe cu alte popoare migratoare, în principal cu vandalii germanici, cu hunii și avarii, secole mai târziu cu pecenegii și cumanii, ajungând să fie colonizați pe teritoriul Imperiului Roman. Au fost frecvent folosiți ca mercenari alături de legiunile romane. Principalele triburi alane s-au aliat cu triburile germanice ale vandalilor și suebilor și și-au continuat migrația în vest, spre
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
trecând la creștinism. și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani, începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă de maximă înflorire a culturii bulgare. Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon. Două invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971. Sub conducerea lui Samuil, Bulgaria și-a revenit
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
hadnagy "locotenent" sau szálláskapitány, „căpitan de așezare”; vezi și "hotnog" pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania, secuii au fost menționați prima dată într-un document din 1210. O oaste formată din sași, români, secui și pecenegi, condusă de comitele Ioachim de Türje al Sibiului, a fost trimisă în anii 1210-1213 de regele Andrei al II-lea în sprijinul aliatului său, țarul asenid Borilă al Bulgariei. Oastea transilvăneană s-a deplasat de la Sibiu, pe Valea Oltului, la
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
1200) în pasajele despre Menumorut. Alte două popoare turcice înrudite au fost în decursul evului mediu în Transilvania conlocuitori ai secuilor, lăsând numeroase urme toponimice păstrate până în prezent: uzii ("uz" este o variantă a denumirii ramurii turcice oğuze (oghuze)) și pecenegii. Astfel, există Valea Uzului, respectiv așezarea Uzon (Ozun) și Uzonkafürdő (Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia. Odată așezați în aceste regiuni, "guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
pe atunci stăpânite de Califul din Egipt, iar în anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc și a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum și Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizanț, într-un moment în care cumanii, pecenegii, maghiarii și normanzii atacau imperiul. În această situație, împărații bizantini au fost nevoiți, în mai multe rânduri, să ceară ajutor militar în Occident. Așa s-a născut inițiativa papalității de a organiza expediții în urma cărora scaunul apostolic și-ar fi
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea. Lexiconul conține un pasaj: "dacii, care acum se numesc pecenegi" ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. Ioan Skylițes, a cărui scriere, datând din sec. XI, este inserată în cronograful lui Ghiorghios Kedrenos, tot din sec. XI, relatează că "David", unul dintre frații lui "Samuil", împărat la acea vreme, a
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
tot mai mult în Asia Mică. În apus, Imperiul își pierde, în favoarea normanzilor, posesiunile italiene: Bari cade la 16 aprilie 1071, Palermo e cucerit la 8 ianuarie 1072 de Robert Guiscard, ducele Apuliei și al Calabriei (1057-1085) În Peninsula Balcanică, pecenegii nord-dunăreni își întețesc atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
dincolo de munți tot prin Pasul Tabla Buții. În Evul Mediu drumul care trecea pe la Tabla Buții a servit atât ca drum comercial (inclusiv ca „drum al sării”) cât și strategic, fiind și o cale de pătrundere în Transilvania utilizată de către pecenegi, cumani și tătari. Aici a fost un punct vamal dintre Țara Românească și Principatul Transilvaniei, străjuit de o cetate atestată în documentele medievale încă din secolele al XIII-lea - al XIV-lea. În 1542 a fost atestată trecerea pe aici
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
Subtilitatea spiritului grecesc a multiplicat contradicțiile religioase. Confuziile dintre puterea politică a împăraților și implicarea lor religioasă au compromis de multe ori interesele statului și ale Bisericii. Totuși imperiul a rezistat amenințărilor barbare de la nord ( Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Ruși, Pecenegi) și invaziilor de la răsărit și sud (Perși, Arabi și Turci). Prin vigoarea sa militară Imperiul Bizantin a salvat Europa de multe ori. Pe de altă parte, el a fost leagănul celei mai strălucitoare civilizații a evului mediu, a cărei influență
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
adjective. Exemple: "ács" „dulgher”, "alma" „măr”, "bársony" „catifea”, "bér" „plată”, "bika" „taur”, "boka" „călcâi”, "borz" „bursuc”, "gyász" „doliu”, "kapu" „poartă”, "sárga" „galben”, "torma" „hrean” etc. Împrumuturile turcice au continuat după așezarea în bazinul Carpaților, prin venirea în statul ungar a pecenegilor și a cumanilor. Cuvinte din limbile lor sunt, de exemplu, "balta" „baltag, topor” și "kalauz" „călăuză”. În secolul al XVI-lea începe contactul cu turcii otomani, care culminează cu dominația Imperiului Otoman asupra Ungariei (secolele XVI-XVII). Astăzi mai există în
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
libertatea religioasă. Un episod a implicat participarea românilor (valahilor) la mișcarea paulicienilor. Sub conducerea lui Travlos, paulicienii și-a stabilit tabăra într-o cetate părăsită din Veliatovo, lângă Philippopolis, aderând la mișcare numeroși valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
valahi și sârbi. În anul 1086, când pecenegii au acceptat să-l susțină cu trupe Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui Alexius a reușit în final să zdrobească pecenegii și paulicienii. Comunitatea din Bulgaria a supraviețuit până în vremurile moderne, marcându-și prezența la anumite evenimente istorice, ca de exemplu ca participanți în expedițiile bizantine
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
s-au ivit pe dealurile din apropiere, transformând orice posibil contraatac bizantin într-o adevărată sinucidere. În acea noapte, călărimea ușoară a lui Alp Arslan a hărțuit neîntrerupt tabăra bizantină, la lumina flăcărilor. Spionii sultanului au luat legătura cu mercenarii pecenegi și turcomani din oastea împăratului și i-au convins să i se alăture lui Arslan. Om de onoare, sultanul i-a propus termeni de pace împaratului, dar Romanus nici nu a vrut să audă. Mândria avea să-i fie pedepsită
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest până în Câmpia Panoniei (Ungaria de astăzi). Mai târziu, bulgarii s-au confruntat cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se așeze definitiv în Panonia. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, țarul Simeon I a obținut mai multe victorii asupra bizantinilor
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
împărăteasa Zoe, mama lui Constantin al VII-lea, a respins mariajul și titlul lui Simeon, ambele părți pregătindu-se pentru o confruntare decisivă. În 917, Simeon I a împiedicat orice încercare a Imperiului de a forma o alianță cu maghiarii, pecenegii și sârbii, așa încât bizantinii au fost forțați să lupte pe cont propriu. Pe 20 august 917, cele două armate s-au ciocnit la Anchilaus, într-una din cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit o înfrângere fără
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
frații lui, iar în anii 930 a fost forțat să recunoască independența regiunii predominant-sârbești Rascia. Cea mai mare lovitură a venit din nord: între 934 și 965, țara a suferit cinci invazii maghiare. În 944, Bulgaria a fost atacată de pecenegi, care au jefuit regiunile nord-estice ale Imperiului. Sub Petru I și Boris al II-lea, țara a fost divizată și pe plan religios, odată cu apariția ereziei bogomiliste. În 968, țara a fost atacată de Rusia Kieveană, al căror lider Sviatoslav
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
turcă de-a lungul secolelor în care actualul teritoriu al Bulgariei făcea parte din Imperiul Otoman.. S-a sugerat de asemenea că unii dintre turcii care azi trăiesc în Bulgaria ar putea fi descendenți etnici direcți ai unor populații turcice (Pecenegi, turci Oghuz și Cumani) ajunse în Peninsula Balcanică la începutul Evului Mediu feudal, înainte de expansiunea otomană în Europa. Comunitatea turcă s-a format ca grup etnic minoritar după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. Această comunitate are constiință etnică turcă și se
Turcii din Bulgaria () [Corola-website/Science/321217_a_322546]
-
kende" sau "kündü", fie comandantul militar suprem, cu titlul "djilas" sau "iula" (maghiarizat "gyula"). În preajma anului 895, în timp ce partea războinică a populației se afla în campanii de pradă în Europa de vest, populația rămasă în Ucraina a fost atacată de pecenegi. Aceasta a fost cauza care a determinat triburile ungurești să se strămute, împreună cu segmente de populație slavă, în Pannonia și câmpia Tisei. Moartea lui Álmos a fost probabil sacrificiu ritual atestat la popoarele stepei când liderul tribal își pierdea autoritatea
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
anul 1122, hoardele pecenege au trecut Dunărea. Împăratul le-a ieșit în întâmpinare și, pe o câmpie din Tracia, între adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit tabăra cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar romeii, ani îndelungați, au continuat să celebreze această zi memorabilă ca pe o sărbătoare. Tot atunci, basileul s-a certat cu venețienii, a căror lăcomie depășise orice limită, și i-a
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]