634 matches
-
viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era sus pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu adevărat nu existau multe locuri În care să se poată simți cu adevărat la adăpost de un asemenea risc, căci albatroșii uriași ocupau lungile piste centrale, de la țărmul dinspre miazăzi aproape pînă la plajele de la debarcader, spre miazănoapte, În timp ce pelicanii cu albastre luaseră În stăpînire șirurile de stînci dinspre apus, cei cu picioare roșii, păduricile de buruieni de pe Înălțimi, iar hoțomanele de fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tenacitate Învingea toate obstacolele care i s-ar fi ivit În cale. Ridică masa, se cuibări pe ea și dormi patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate panica pe care o provocau exploziile În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
devie cu cîteva grade spre sud, Îndepărtîndu-i de direcția prevăzută, dar, la jumătatea celei de-a doua săptămîni, străjerul zări pămînt și În fața lor Începu să se profileze tot mai clar o insulă aridă, stîncoasă și solitară, refugiu al iguanelor, pelicanilor și albatroșilor uriași, care se Înălța suav, de la plajele liniștite și ansa de la nord, pînă la abruptele țărmuri din partea de sud, ce păreau tăiate cu cuțitul. În timp ce mergeau de-a lungul coastei, foarte aproape de pămînt, cu o oră Înainte de căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am făcut-o... Problemele lui s-au Încheiat. - Nimeni nu are dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era așa de sensibilă la răceală și una, două, făcea gîlci? În afară de acest inconvenient se poate oare vedea urma păsării prin aer și a peștelui prin apă? Colac peste pupăză, Parșivu a degușat tot ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și ce ar mai fi putut oferi? Nu te prosti, Rodico, transmitea pușcăriașul. Știu tot ce faci și în mine se adună mînia. Te belesc și pun sare și cenușă. După 29 de zile, Parșivu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuvinte cu sens opus pentru: uriaș limpezi depărtată albi sumedenie umple 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prin ținutul dobrogean. Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
canalu’. Copacii și toate alea erau distruse, și un canal trecea printre ei, iar apa albă precum creta și toate chestiile care pluteau pe ea - crengi și copaci Întregi dărâmați și păsări moarte. În partea interioară a portului zburau toți pelicanii din lume și tot felu’ de păsări. Tre’ să se fi retras spre interior când au simțit furtuna. Am poposit o zi În Sou’west Key și nimeni n-a mai venit În urma mea. Eu am ieșit primu’ și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-a plăcut să-l felaționeze cu-adevărat pe Richard Gere În Pretty Woman că nu s-a mai putut abține. „Mai feminină decît Marilyn și Brigitte Bardot la un loc”, Audrey, mai feminină decît frate-său ori decît un pelican, Julia. În plus, amîndouă au fost ambasadoare UNICEF. Astfel de alăturări de lucruri, ființe sau fenomene În scopul stabilirii similitudinilor te umplu de uimire, de comparații, te fac să izbucnești În lacrimi ca spectator, ca ființă. Le mauvais goût méne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deși lucrurile par lipsite de importanță, el deslușea tot felul de înțelesuri. Uneori era ziua oamenilor-păsări. Unii aduc, dacă te uiți cu atenție, a pasăre. Treceau prin fața lui cocostârci subțiratici și încovoiați, zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
str. Girafei 29 58. Nisim Arona, str. Iuliu Barasch 17 59. Maria Popovici, str. Gabroveni 22 60. Petrescu Constantin, str. Pictor Andreescu 12 61. Serafim Gigian, str. Pop de Bășești 50 62. Necunoscut, str. Petricica 1 63. Tudor Ștefan, str. Pelicanului 4 64. Dumitrescu Constantin. Sos. Pantelimon 193 65. Margaritescu Constantin sos. Pantelimon 293 66. Gheorghe Petrescu, str. Popa Nicolae 32 67. Elinescu M., str. Rădulescu Eliade 33 68. Danescu Soare, sos. Pantelimon 125 69. Costache Șerban Sos. Pantelimon 128 70
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Editura Eminescu, 1973; "Imnuri olimpice", Stadion, 1975; "Parfumul timpului", Albatros, 1975. Tudor George este un bun versificator; el vorbește egal și spectaculos despre trecerea timpului, despre nevoia de puritate, despre cortul fixat bine în pământ, despre Istria despre Cișmigiu și pelican, pretexte de a prezenta un flux de sentimente ce se revarsă tumultuos, sonor și plastic. De-a lungul volumelor îl simțim uneori vlăguit și mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fixat bine în pământ, despre Istria despre Cișmigiu și pelican, pretexte de a prezenta un flux de sentimente ce se revarsă tumultuos, sonor și plastic. De-a lungul volumelor îl simțim uneori vlăguit și mai puțin realizat tehnic. "Priveam umilul pelican/ Și îmi păru icoana vie/ A-ntregului trecut uman/ De-ncătușată nostalgie." Alteori dialoghează cu moartea ca "orbul cu obrazul strâns legat" sau teribilul exod de epoci și apariții sumbre, turme nefericite, atrase de mirajul Mecăi. În general poemele sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai cunoscute parabole, Iisus le zice ucenicilor: „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește”2). Așadar, corbii reprezintă modelul natural de viețuire. La Dosoftei, corbul e, alături de pelican și vrabie, o pasăre care evocă izolarea și singurătatea: „De-atocma cu pelecanul,/ Prin pustii petrec tot anul,/ Și ca corbul cel de noapte,/ îmi petrec zîlele toate,/ Ca o vrabie rămasă/ în supt streșină de casă”3). „Corbul de noapte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful de stele, pelicanii apți a vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să moară "Pe luna cea nouă/ (...)/ Vremea cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metafizică și a gestului clovnesc cu cel hieratic, în registre ce nu se sabotează reciproc" (Al. Cistelecan). Bine cunoscutul, des comentatul Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican este cea mai bună dovadă în acest sens. Niciuna dintre cheile hermeneutice anunțate de uvertura peritextuală nu se regăsește în aparență cel puțin în cele două versuri din care este constituit textul propriu-zis, constatare ironică asupra gratuității sensului și a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a titlului completează explicit instituția magisteriului pe care autorul se consideră apt să și-o asume, ca în momentul scrierii acestei poezii "pe când se credea pelican". Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității "ce-și sfâșie pieptul" pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația eristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Conștiința sa nefericită („iepurele șchiop”) îl readuce în lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două cicluri (F și Viața și opera lui Tiron B.). Primul mitizează un infern concentraționar; al treilea încifrează mituri în ambianțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1978; Viața și opera lui Tiron B., vol. I: Iepurele șchiop, București, 1980, vol. II: Podul de gheață, Cluj-Napoca, 1982; Leul albastru, pref. Cornel Ungureanu, București, 1981; Câinele de fosfor, București, 1982; 9, postfață Val Condurache, Iași, 1982; Rezervația de pelicani, București, 1983; Galaxia Grama, București, 1984; Orașul îngerilor, București, 1985; Teatru, I-II, îngr. Valentin Silvestru, București, 1985-1987; Moara de pulbere, București, 1989; Dragostea e ca și-o râie, București, 1994; Dumnezeu în bucătărie, București, 1994; Mireasa cu gene false
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
C. Lucrări și studii generale AFLOROAEI, Ștefan, Cum este posibilă filosofia în Estul Europei, Editura Polirom, Iași, 1997. ASLAM, Constantin, Palimpsestul identității românești, Editura Crater, București, 2000. ASLAM, Constantin, Problema ontologică în gândirea europeană. Modele conceptuale și interpretări semnificative, Editura Pelican, 2002. BAGDASAR, Nicolae, Istoria filosofiei românești, Editura Eminescu, București, 1988. BARUK, H., Le problème psychologique et métaphysique de la personnalité, în "Revue internationale de Philosophie", 35/1956. BOBOC, Alexandru, Filosofie românească. Studii istorico-filosofice în perspectivă comparată, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007. BOTEZ
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]