936 matches
-
Marionete. Aici este un loc foarte special, îngrijit cu pasiune și devotament de directorul instituției, actorul Dan Antoci. Sau, mai simplu, Dan, cum îl cunosc și îl strigă toți copiii. El stă undeva pe granița între realitate și ficțiune, el pendulează între aceste două lumi și le facilitează și spectatorilor călătoriile pe tărîmuri misterioase cu personaje pe care nu le întîlnești decît acolo. M-am mai oprit la Arad și pentru că mi s-a păruit incitant să văd aventura propusă de
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
Poeme de pe malul stâng (Editura Aius, Craiova, 2007, 120 p.) de Ioana Dinulescu. Chiar din primele trei versuri ale întâiului text ni se confirmă rezistența în postmodernitate a metaforei: "Lacrimi de sticlă mărunțită/între dinții discursului meu/despre Dumnezeu." Poeta pendulează între dialogul și corespondența cu cel Atotputernic, cu îngerul "gardian" Ion, și epica realistă ce developează climatul craiovean și domestic, cu petele de culoare aferente (dintre blocul 13 și 13 bis), trăită pe fundalul unei singurătăți elegiace căreia doar rugăciunea
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
MARTIE JOHN FOWLES În 1926 s-a născut scriitorul englez John Robert Fowles. Încă de la primul său roman, „Colecționarul“ (1963), s-a dovedit un maestru al postmodernismului. Celebritatea mondială i-a adus-o romanul „Logodnica locotenentului francez“ (1969). Fowles a pendulat între mitologie și ficțiune tip roman polițist, mass-media și clasici, istorie, critică, teorie literară și literatură. Romanul său de referință este „Magicianul“ (1967). A mai scris „Daniel Martin“ (1977),„Mantissa“ (1982) și „Omida“ (1984). A dus o viață retrasă, în
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
de adult, care scrie lozinci pe trotuar (,un mic monstru cu apucături nu tocmai curate") - acestea sînt personajele din Tălpi. Șotronul, aflate în interiorul sau, cum spune naratorul în alt loc, în conștiința lui Bikinski: sînt creațiile acestuia, reale și fantastice, pendulînd între lumea orașului și aceea din mintea și simțurile lui Bikinski, între reperele de pe drumurile bine trasate și coșmarul personajului central. Bikinski este ceea ce teoria literaturii numește un antierou; pictor de icoane și om-afiș, purtînd reclame prinse cu bolduri de
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
-i, invizibilă pentru altcineva în afară de Aprilie, dar care o însoțește precum un câine fidel sau ca o umbră peste tot, inclusiv în vise, inclusiv în cel mai important dintre ele, constituind un capitol aparte al cărții, cel cu potopul. Eroina pendulează între Lumea 1 și Lumea 2 (capitolele din volum chiar așa se numesc), lumi contradictorii și complementare totodată. În lumea 1 se petrece „sfârșitul lumii”, un vis simbolic, încărcat de elemente semnificative, în care Aprilie se vede rămasă singură pe
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
îndrituirea a o face fără a-l falsifica, adîncindu-l, de fapt, în sine. Neîndoios, un Mircea Eliade ar fi salutat asemenea investigații consacrate "sacrului camuflat". Eroul lui Huysmans, Des Esseintes, nimerește într-o fundătură ontologică, prizonier al condiției de jouisseur, pendulînd între voluptăți tot mai amare și dezabuzări tot mai apăsate. La ce rezultat ajunge expertiza spiritualistă? "Des Essaintes reprezintă neputința de a accede la stadiul etic, neputința depășirii esteticului. Chiar și cochetăriile sale cu sfera teologic-religioasă, frunzărirea vechilor tomuri ale
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
rezemându-și de gard fluturele, își aprinde o țigară, contemplând rotocoalele de fum ce se ridică în aerul torid al amiezii de duminică. Pedalând pe bicicletă sa în formă de fluture, cu umbrela desfăcută evantai deasupra creștetului, poetul Dimitrie Crudu pendulează (se învârte), asemenea unui cascador de la circ călare pe o motocicletă, făcând rotații din ce în ce mai largi, din ce în ce mai sacadate, în jurul propriului său abis existențial. Pereții golului de sus până jos sunt tapetați cu portretele autorului în chip de cavaler medieval, înarmat cu
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
are mitologia ei, proiectată și întreținută inclusiv în anii din urmă ai demitizărilor. În Ardealul postexpresionist, Poetul (cu majusculă obligatorie) este considerat Ion Mureșan. În sudul rotit caragialian în jurul Bucureștilor: Cristian Popescu. Iar în Moldova dependentă cultural de un Iași pendulând între melancolie și ironie, un nume ce cade greu e al lui O. Nimigean. Atât de înrădăcinați sunt acești autori în mentalul regional, încât ei ar putea să nu mai publice niciodată nimic (regretatul Cristian Popescu nici n-ar mai
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Conceperea unui sine, rezultat al revelației relativității provocate de întîlnirea, în exil, cu alte lumi, apare ca proces structural pe strategii lingvistice, pe o filozofie a comunicării și deschiderii ca alternativă la o filozofie a intimității și ascunderii. Cîtă vreme pendulează între trecut și prezent, între amintirea lumii din care a venit și experiența celei în care se află, exilatul este, metaforic, un traducător: el călătorește permanent între două universuri încercînd să îl descopere pe unul în termenii celuilalt. Actul traducerii
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl a pierit în război, constată că o falie separă cele două părți ale familiei sale, resimte absența tatălui într-un mod pe care îl va conștientiza mult mai
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
timpului, l-a obligat să comunice cu ajutorul unui sintetizator de vorbire. Cartea, terminată în 1988 cu ajutorul unuia dintre studenții săi, este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute și mai reușite lucrări de popularizare a științei apărute în ultima vreme. Pendulând între fizică și astronomie, discursul lui Hawking schițează o istorie a concepțiilor despre timp și spațiu ai cărei primi protagoniști sunt Aristotel și Ptolemeu și la al cărei capăt se află ipotezele proprii despre un univers finit, dar fără limite
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
incursiune în istoria Bisericii unite din vremea comunismului, a fost caracterizată sintetic de Laszlo Alexandru drept „romanul Clujului“, pentru că oferea o descriere minuțioasă a orașului. Toate cele trei romane configurează însă o hartă realistă și detaliată a Clujului și toate pendulează între o Românie cotropită de „lumina“ de la Răsărit, reînviată prin rememorarea trecutului, și o Românie a unei tranziții nesfârșite. Cu diferențele de rigoare, atât părintele Gomboș, cât și profesorul de istorie Eduard Dragodan sunt intelectuali care, dincolo de problemele personale, meditează
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată și divină a piciorului din teaca
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare. Pendulând între universal și particular, căutând întotdeauna să găsească în lumea de lângă el avatare ale miturilor mai vechi sau mai noi, culegător asiduu de mărturii orale, cititor de literatură proastă și amator de benzi desenate și filme de consum (mai semnificative
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
nu-mi dădeam seama ce-i, sunetele parcă se legau totuși între ele, și mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntași zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudățenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, insă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă Casa Căsătoriilor. Ion
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
vizionar sau instaurator), factorii inductivi (ideali sau empirici) și viziunea propriu-zisă ca produs final (care înglobează un timp referențial și un spațiu referențial). Acest prim capitol se situează cu luciditate între o psihologie a creației și o filosofie a creației, pendulând între o poetică a pansenzorialului și antimimetismul universurilor vizionare. Este aici locul unde exegetul își poate etala capacitatea disociativă, operând succesive distincții între eul biografic și eul creator, între categoriile binomului vates/artifex, între viziune și imaginar sau între viziune
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
vocația și să îi confirme valoarea. Încă de la debut s-a manifestat în zona picturii, zonă pe care a frecventat-o timp de peste două decenii și, cu intermitenț e, până azi. Discursul plastic este concentrat cu precădere pe latura cromatică, pendulând între un fovism liber interpretat și un neoexpresionism relaxat, cu iz mediteranean. Compoziții simple, nestudiate, izvorâte mai mult dintr- o amplă frecventare a subiectelor (nud, peisaj, în majoritate), servesc drept pretext unui gestualism instinctiv, cu care artistul compune materia picturală
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
puțin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea sa în literatura română: să domine, "să vrăjească" pentru a stăpîni ("inima fermecată" a lui Eminescu trebuie citită
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
se asociau astfel diverse forme de naționalism cultural, de la Sămănătorism la generația '27. România: țară de frontieră a Europei e o carte de popularizare, iar a te uita la tine însuți cu ochii unui necunoscut e totdeauna dificil; ceea ce rezultă pendulează între scurt atlas istorico-geografic, editorial Financial Times și ghid turistic (cu precădere capitolul despre București), construit pe principiul unui panaceu pentru țări exotice, est-europene, unde prin definiție circulă boli imposibil de identificat. Românii își vor regăsi trăsături mai mult sau
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
elementare), pe cel al simultaneității se intemeiază omofonia, ca șir de „pachete” sau „acorduri” de obiecte sonore. Într-un registru de supraconfigurare, „polifonia se constituie din superpoziția a (minimum) două monodii, iar eterofonia, din superpoziția a (minimum) două monodii, care pendulează între două stări: de totală dependență și de totală independență”. Autorul mai precizează și că monodia este o monovocalitate, în vreme ce celelalte trei categorii sunt în zona plurivocalității. DAT MUZICAL - fenomen, fapt, obiect, valoare ◦ Tabloul reperabilității Pe acest eșafodaj teoretic ne
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
justifică în raport cu psihofiziologia auditivă. În mod reflex/spontan (din resortul arhetipului de imitare - cu rol major în integrarea prin comunicare), orice sunet auzit este tradus subiectiv, la scara propriului glas, ca voce. În același mod, o succesiune de obiecte sonore pendulând prin diferite registre spațiale (de înălțimi, timbruri sau intensități) generează impresia unei distribuții pe mai multe voci. Subliniem însă că nu punem în sinonimie conceptele de voce formală și voce instrumentală sau timbrală. o Nuanțe sintaxice (dramatizare la-orizont) Considerând mono-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și aparate, Ieșea acum întâia oară Ca sub puterea unui clopot. Pe când se zbuciuma să afle, Inima ei vui ca marea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
și neajunsul scrisului său. Atașându-se prea mult de cărți, autoprovocându-se a pătrunde cât mai bine esențele ei, fascinat de dicțiunea ideilor (e un mare amator de sintagme, concepte, teorii), Bogdan Ghiu se instalează practic în Celălalt, abandonând deliberat obiectivitatea, pendulând mai mereu între extreme, uitând să relativizeze prin alternarea perspectivelor, în ciuda mobilității sale referențiale și asociative. Bogdan Ghiu rămâne fidel principiului postmodernist "nu există decât celălalt", eseurile lui fiind microdiscursurile unui îndrăgostit în parcul literaturii. Dat fiind și geneza lor
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
parțială referire la o direcție a stilisticii lingvistice ("Care ține de stil, privitor la stil; privitor la mijloacele de exprimare afectivă, la caracterul afectiv al expresiei"). Și în definiția (mult mai completă) a cuvântului stil se simte dificultatea de a pendula între mai multe direcții și curente de gândire (lingvistice și estetice). Există și o altă utilizare mai nouă a adjectivului stilistic, explicabilă tot prin engleză: mai ales în sintagma ghid stilistic, care traduce engl. style guide și se referă la
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
aici nu se moare și dacă totuși s-ar întâmpla, nu va observa nimeni. Oglinda de cenușă Azi împart oglinda în două: pe o parte cea care am fost până la tine corabie de aer cu pânzele umflate de zborul păsărilor pendulând între case de vară acoperite de iederă și de mirosuri tinere ah, fragii sălbatici însângerându-mi buzele � hoinăream prin mediterane ionice și liniștite ape cețoase trase la mal de bărbați neatenți în căutarea lânii de aur pe partea cealaltă cea
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]