932 matches
-
doze și cu finalități variabile" (Iulian Boldea), iar, pe de altă parte, avem motivația originalității și a unicității limbajului poetic blandian, născută dintr-o serie de principii și norme personale și exclusive, suprapuse structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
extraordinar pentru ceea ce s-a numit poezie conceptuală. Și, astfel, s-a încetățenit o formulă, care a devenit, în curând, prolifică, poate tocmai din cauza prezenței vizibile, clare, ușor de imitat, a mecanismului de proiectare speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căutare de sine, Joaquin Maria Aguirre Romero îi definește, poetica în termenii: "mai degrabă orientală decât occidentală, o poetică a dizolvării, a restituirii unității pierdute, provocată de ruptura abisală dintre conștiință și abstractizare"51. Natura paradoxală a unui stil, care pendulează, inegal, între intelect și emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării sale biografice, într-o realitate diferită de cea esențială, marcată de lipsa unor valori comune, care pendulează între material și spiritual, între contingent și transcendent: "Vântul tânăr a furat hainele copacilor/ Și aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,/ Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,/ Să schelălăie tragic și tâmp...// Dar sub mângâierea savantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu volumul Somnul din somn
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-ncepe moartea/ Și-ntre ele numai/ Un limpede jind,/ Cu miros de prune, urcând spre alcool,/ De fum și de iarbă uscată?/ Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu să adormi,/ Așteptându-ți sfârșitul,/ În septembrie,/ Într-o livadă?" (Această plutire) Pendulând între lirica lui Lucian Blaga și cea a lui Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă, reinstalând romantismul diafan pe care nu îl suprapune primăverii, nici toamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice experiență, ci își afirmă precaritatea, pe măsură ce coagulează, fulgurează, se supun fluxului și refluxului capricios al revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se clatină în vânt/ Încercând să spună ceva,/ într-o limbă,/pe care nu o știu prea bine,/ Se clatină, pipăind nesigure înțelesul și aerul/ Speriate că arborii rămași pe țărm/ Ar putea înțelege greșit/" (Adio) Permanentele antiteze, între care pendulează poezia Anei Blandiana, și pe care le-am menționat și anterior, pot reprezenta și ele o formă a revoltei. Acest volum aduce, însă, cu sine, o revoltă în stare latentă, care nu va mai avea, niciodată, șansa de a reizbucni
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă si iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". Diana Tâlvâc, op cit., p. 5 (Rezumat). 34Luiza Bratu, op. cit., p. 90. 35Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 36Vezi, Michael Riffaterre, Essais de stylistique structurale, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă și iraționalitatea universului, între delimitarea frontierelor eului empiric de cel poetic". 106Ibidem, p. 5. 107Luiza Bratu, op. cit., p. 65. 108Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord, p. 123. "Pe o oglindă chinezească
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2.3.3.4. Între modernism și postmodernism Există un număr important de autori și de teoreticieni care comentează fenomenul postmodern, îi utilizează terminologia specifică și chiar consideră că este relevantă cunoașterea și diseminarea sa culturală, dar în același timp pendulează între perspectiva modernă și cea postmodernă, alcătuiesc un discurs combinat și de cele mai multe ori subliniază continuitatea celor două, îndepărtându-se de un radicalism extrem. În această categorie au fost introduși (ca și până acum, cu multe precauții și fără pretenții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atunci văzu închegându-se în beznă bulgări și mai compacți de beznă. Unul după altul veneau prin cer ca duhurile vrăjitoarelor". Haita se dezlănțuie apocaliptic: "Cele patruzeci de fiare nocturne se abătuseră în crâncen asalt asupra porții închise". Descrierea acestora pendulează între tonuri luminoase și obscure, creionând un subtil desen în alb-negru: "Erau enormi, și licărul ochilor li se aprindea și se stingea ca licuricii; smalțul cel alb al pământului le ședea de minune, îi prindea ca propriile lor blăni". Câinii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-se sărutării aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se păstrase rece, zvelt, proaspăt. Când simțise sângele, Simina îl culesese însetată". Scena, profund vizuală și tactilă, mizează, primar, pe reacția lectorului și pendulează între erotism și pornografic, mai ales dacă acceptăm definiția (fotografică) a lui Roland Barthes, potrivit căreia "eroticul este un pornografic deranjat, fisurat" (2009: 41), i.e. exclus de pe traiectoria sa denotativă. Dacă următorul capitol este unul care condensează starea de expectativă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca fiind fundamentală în ontologia urbană. Absența oricărei forme de substanțialitate temporală sau spațială, caracterul anonim al personajelor care îl populează, dispariția unui cen tru veritabil care să ofere consistență fac în așa fel încât descrie rea marilor orașe să penduleze între funcționalitate pură și fan tasmă infinită. Cunoașterea flaneurului, despre care am vorbit în capitolul anterior, are rolul de a rescrie „suprafața“ ur bană ca lume familiară, iar temporalitatea încâlcită a orașului ca ruină a unei copilării. Flaneurul „behauptet die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de viață, a modului de existență 7. Astfel, în timp ce diferența de terminologie, "înalt" / "jos", "de elită" / "de masă" este estompată, legile economice și de consum translatează în cultură, unde se impun. Cultura populară se legitimează, așadar, ca formă a consumismului, pendulând între omogenizare, globalizare, standardizare și eterogenizare, pluralism, diver-sitate8. Încorporată consumismului, cultura populară este apropriată de structuri culturale transnaționale, democratizată și transformată în "stilul de viață" al unui popor sau al unei comunități 9. Această sintagmă ("stilul de viață al unui
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
puțin sau prost înrădăcinată din punct de vedere sociologic și instabilă și oscilantă din punct de vedere ideologic. Ea oscilează între statutul elitist al "marelui gînditor" sau "profesor" și condiția de paria a răzvrătitului marginal, frate al "autorului blestemat". Ea pendulează între critica miturilor și producerea miturilor. Desigur, în mediul intelectual se instalează și conformiști, însă aceștia nu reușesc să domolească turbulențele în care se înfruntă ideile opuse. Și, fără încetare, noul se ivește din fierberea culturală, mai întîi ca deviație
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
două instituții fundamentale ale eșafodajului democratic. Spre exemplu, datele Barometrului de Opinie Publică (date culese de Metro Media Transilvania) arătau că nivelul încrederii în principala instituție reprezentativă (cei care declarau că au multă și foarte multă încredere în Parlament) a pendulat între 39% (martie 1997) și 33% (mai 2001), înregistrând, între momentele electorale sau puțin înainte de acestea, niveluri și mai scăzute: 9% în mai 2000. În 2008, măsurătorile efectuate de același institut de sondare a opiniei publice, în cadrul "Barometrului politic, România
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de poziții ce le conferă dreptul de a decide asupra resurselor sau de a tranșa diferite conflicte valorice existente la nivel social (Lasswell 1965; Lenski 1966; Putnam 1976; Nadel 1990). Aceștia sunt numiți invariabil "elită", iar criteriile de definire au pendulat, de-a lungul timpului, de la cel altimetric la cel valoric, preocupându-i pe sociologi și pe politologi deopotrivă. Dacă pentru Lasswell (1965) a aparține elitei însemna în primul rând capacitatea de a influența, Putnam (1976) ajungea la concluzia că unii
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
populară. Apare cînd iese de sub tipar; Calendarul Claponului cuprindea anunțul " Oricine va da 50 de bănuți va căpăta acest almanah gratis", Națiunea română a fost suspendată pentru știrea falsă a căderii Plevnei: "Medoc fini. Votca, Tzuica dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a facultății vizionare umane. Până în acest punct, am văzut că senzațiile, percepțiile, reprezentările și alte produse, din ce in ce mai rafinate, ale intelectului nu pot constitui agenți creditabili ai cunoașterii. Este la fel de evident că eul comun, deposedat de orice instrument de cunoaștere transcendență, pendulează constant între concepții antinomice, oferite de diverse școli filosofice. Impresiile trecătoare la care are acces nu se bazează pe nicio intuiție decisivă, astfel că, pentru acesta, realitatea nu este decât o sumă de reprezentări îndoielnice, un ansamblu de versiuni din ce in ce mai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ține Familia Divină îi deschide ochii Gigantului asupra propriei naturi, pe care o percepe, în sfârșit, drept unitară, adică drept parte integrantă a lui Isus. Se sugerează, aici, ca, din cauza gradelor variate implicate de percepția fenomenologica, omul este condamnat să penduleze între unitate și multiplicitate: "We live aș One Mân; for contracting our infinite senses / We behold multitude; or expanding: we behold aș one, / Aș One Mân all the Universal Family; and that One Mân / We call Jesus the Christ: and
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele mai lăuntrice, firești și umane trăiri. Portretul mamei ocupă, fără îndoială, în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine indubitabilă: „Ușoară, maică, ușoară C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
finală-încheierea povestirii ("De atunci...") este, în aceeași măsură, o formă de încheiere-tip a unei explicații (Pn Ω = P.expl.3). Eterogenitatea acestei povestiri etiologice apare ca un fenomen de inserare destul de clasic al unei povestiri, într-o structură explicativă elementară. Pendulând între fenomenul de inserare și caracterul de dominantă, povestirea se află, în orice caz, încadrată de explicație. Putem considera această formă de încadrare elementară ca avînd caracteristicile acestui gen unic de povestire. Textul 5.2.: Balzac, mersul ocnașului După ce am
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
senzație, Sartre accentuează că ea este un tip de gândire și viceversa, și de câte ori imaginea se apropie de gândire sau pretinde a fi cunoaștere pură, fenomenologul francez evidențiază asemănarea cu senzațiile și mișcările"100. Practic, este în natura imaginii să penduleze între senzație și gândire, îmbogățindu-se când cu elemente senzoriale, când cu elemente analitice, fără a se rezuma la niciunul dintre acestea datorită faptului că presupune un proces imaginativ. Din acest punct de vedere, Jean Paul Sartre abordează imaginea din
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]