872 matches
-
Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă canonului, doliului christic și penitenței, o lume care privește icoana ca pe o transfigurare a sacrului, iar puterea ca pe un minister delegat de divinitate, incontestabil și de aceea de neînlocuit. Sub această formă conceptuală, imaginarul se comportă precum o lume deschisă, la toate nivelele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă în grupul "marginalilor"), deși nu este atât de bine reprezentată în texte sau imagini, se poate deduce pe baza analizei antropologice. Momentele existențiale cele mai importante - nașterea, botezul, căsătoria, păcatul, penitența și moartea 18 −, codurile vestimentare, alimentare, sexuale și pedagogice (primii ani de viață ai fiului, iar pentru fiică, până la căsătorie) reflectă încadrarea socială (și nu doar) a femininului în raport cu masculinitatea; același lucru se remarcă în codurile juridice (pravilele sunt cea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pământ, fiind mai curând victima transferului maculant al cărnii. Într-un timp potrivnic ei, feminitatea rămâne astfel cea condamnată la a-și reprima atributele definitorii, în încercarea de a atenua dificultățile traiului pus sub semnul permanent al păcatului și al penitențelor. Urmărind acest chip în cronici și în letopisețe, se poate remarca o prezență sporadică în spațiul Moldovei, mai ales la cei dintâi mari cronicari (la Ureche, spre exemplu, există un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
totuși la un statut juridic aproape egal cu al bărbatului, chiar în textele pravilelor - fidele față de Levitic și Ecclesiast -, în ce privește dreptul de proprietate asupra dotei sau a moștenirii, în cazul adulterului dovedit public, săvârșit de soț. În majoritatea cazurilor însă penitența îi revine tot femeii, mai ales pentru păcatele sexuale. Pentru că morala de la Curte clama o mai bună cunoaștere a Bibliei (în raport cu mediile nenobilare), scrierile culte nu lasă prea des să se vadă neînțelegerile sau abaterile de la codul riguros cu privire la comportamentul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a apei vieții și a morții, a focului vetrei, a vestimentației țesute și a culorilor. Peste acest regim al casei și al "nocturnului" stăpânește însă în evul mediu legea creștină a posturilor. Mai mult: condamnarea generală, dar și concretă, la penitență și la doliu creștin înseamnă pentru femeie și o privare de drepturi sociale și financiare. De la ipostaza de Vestală la cea de vrăjitoare, de la născătoarea de prunci la femeia diavolului, de la mama care își apără de boală fiii și îi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
celestă, cu un spațiu intermediar al "recuperării" în plan terestru, biserica, dar și cu necesare practici de curățare a trupului și a sufletului, precum postul, abstinența, rugăciunea. În timp ce căderea îngerului este ireversibilă, omul poate să refacă traseul în urma unei drastice penitențe. De cu totul altă factură este itinerariul christic, marcat doar de câțiva topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medievale ale spațiului și ale timpului reiese imaginea unei altfel de lumi ortodoxe românești: cum știm, gestionate de puterea masculină, dar situate între teama de a nu fi iertată de păcatul adamic - de aici, recluziunea femeii (în spațiul casei) și penitența ei continuă − și între frica permanentă de Îngerul Căzut, (eufemistic) Cel-fără-de-casă. Imaginarul medieval oglindește gândirea, credința și trăirile fiului risipitor (Adam), a cărui speranță se leagă de valoarea mântuitoare a sacrificiului Fiului trimis, ca să nu devină un frate al "veșnicului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau generale (spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu laic-spațiu religios, spațiu concret-spațiul "lumii de dincolo" etc.). Timpul însoțește aceste tipologii spațiale și se fărâmițează în "timpii" cotidianului sau ai ritualului, ai cunoașterii/formării (traseul inițiatic) sau ai penitenței (postul, rugăciunea) etc. Am introdus această perspectivă asupra timpului și asupra spațiului tocmai pentru a reprezenta complexitatea dominantei antropologice din modelul imaginarului medieval − completat aici cu al patrulea nivel, al ficțiunilor "literare", culte și populare, care au ca resort imaginativ
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de făcut. Scriu un articol academic, așa cum sunt cele pe care știu că tu nu le iubești, care îți strâng mintea și fantezia ca într-un clește. Un exercițiu care îmi displace, dar la care mă supun cu sentimentul unei penitențe publice. Astăzi am participat la o altă lansare de carte. A fost prezent și S. Antohi - brilliant, ca de obicei. Atât de brilliant, încât uneori prezența sa devine un adevărat handicap pentru cei din jurul său, care se tem de inteligența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
adresată unei omeniri care tinde să fie autosuficientă și să-și uite condiția creată. Marile flageluri istorice sunt o trecere a lui Dumnezeu care smulge omenirea din vanitatea ei și o aruncă în uimire [...] Catastrofele istorice sunt această chemare la penitență cât mai este timp"78. Cu toate acestea, omenirea nu învață din greșeli. În pofida cuvintelor lui Cicero, Historia nu pare a mai fi magistra vitae. Sensul timpului rămâne ambiguu, atât pentru individ, cât și pentru istorie 79. Dacă filozofia speculativă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
manifestare indirectă a puterii sale universale 36. Nici chiar în timpul exilului babilonian ei nu au încetat să creadă și să spere în izbăvirea divină, așa încât victoria lui Cyrus cel Mare a fost răspunsul firesc al lui Yahwe la lamentările și penitențele lor. Profeții evrei sunt mai degrabă teologi ai istoriei decât filozofi, pentru că "filozofia" lor este inspirată de Duhul Sfânt și se fundamentează pe credință. Nihil sine Deo este la ei nu doar un simplu dictum, ci o mărturisire continuă care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
IV, 14, 2). Acest timp reflectă, paradoxal, eschatologia incoativă (în curs de realizare), "deoarece chiar fiind perfect real, caracterul său mesianic este încă în devenire, în fieri"51. Acest timp al păresimilor ar trebui să fie și un timp de penitență și convertire. Sfântul Irineu este primul care arată că, în marele scandal al rațiunii, aspectul vremelnic, kairos-ul, trebuie să intervină în judecata de valoare ce trebuie adusă asupra unei realități. Astfel, pe de o parte, trebuie afirmat că Vechiul Testament este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
XV-lea pentru a scoate în evidență barbaria Evului Mediu în comparație cu deschiderea Antichității greco-latine. În centrul beznei medievale, constată istoricul francez Georges Duby, anul 1000, antiteză a Renașterii, este înfățișat ca un spectacol al morții și supunerii abjecte. Pocăința și penitența capătă accente dramatice în rândul populației, fără a friza, totuși, panica sau anarhia. Nu e drept să credem în terorile anului o mie, dar trebuie să admitem în schimb că cei mai buni creștini ai acestor vremuri au trăit într-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
după altul. Uit și eu de toate. Nu mai văd nimic, decât zidul zgrunțuros al bisericii. Încerc să culeg bucățele mici de ceară, care-au rămas din neglijență pe zid, parcă pentru a-mi întârzia finalul de drum. Drum de penitență. Spun de zeci de ori în gând: curăță-mă și pe mine, Doamne, așa cum curăț eu bucățica asta de ceară. Tineri, femei în straie de țărănci, distinse doamne care nu mai au pe buze acel zâmbet de circumstanță, ci stau
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar calul, lăsat slobod, a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Stareța din acea vreme a confiscat calul acela deosebit de frumos și nu l-a înapoiat decât după ce Cuza a făcut canon de penitență în biserică. Așa că, în 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mănăstirea de la Giurgeni a fost desființată. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost ridicat un nou sfânt locaș de piatră și cărămidă, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului". Între
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
care le ai în gând, te rogi pentru a-ți fi auzite și împlinite de Dumnezeu.Te rogi ca un copil, atingând doar zidul mănăstirii, ce la lumina lumânărilor pare a-ți fi cu adevărat călăuză pe drumul acesta de penitență. La mănăstirea Giurgeni, în brațele protectoare ale nopții, uiți de toate grijile și de viața de acasă. Ai trecut hotarul ce desparte lumea de scara ce duce spre inima și mâna protectoare a lui Dumnezeu și-a Maicii Domnului Iisus
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
au scos ochii (818). Regatul Italiei a fost suprimat și legăturile între diferitele părți ale Imperiului au fost strînse încă și mai mult, în schimb Ludovic, determinat de consilierii săi ecleziastici, a trebuit să facă, în 822, la Attigny, o penitență publică. În 830, rebeliunea a venit din partea fiilor înșiși ai Împăratului. Cîțiva ani mai înainte, acesta se însurase a doua oară cu o prințesă bavareză, Judith, care, dîndu-i un fiu viitorul Carol cel Pleșuv a obținut în 829 din partea soțului
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
trei fii ai lui Ludovic cel Pios se revoltă în mod fățiș împotriva tatălui lor, obligîndu-1 mai întîi s-o trimită pe Judith într-o mănăstire (de unde va fi repede chemată și repusă în drepturi), apoi să abdice, să facă penitență și să se retragă și el într-o mănăstire, lăsîndu-i lui Lothar coroana imperială. Nu pentru multă vreme, căci pretențiile fiului cel mai în vîrstă al lui Ludovic nu vor întîrzia să-i instige împotrivă pe ceilalți doi frați. În
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
voci care le reproșează totuși abațiilor clunisiene bogăția, puțin conformă idealului evanghelic, precum și o anumită destindere a vieții monastice (Sf. Bernard critică mai ales laxismul alimentar al călugărilor). Noi ordine se vor crea, astfel, tocmai pentru a reinstaura idealul de penitență și de sărăcie al monahismului originar. Este vorba de cel al călugărilor de la Chartreux, fondat, în regiunea Grenoble, de un canonic din Reims Sf. Bruno a cărui regulă, extrem de severă, impune tăcerea aproape totală, abstinența de la carne și repunerea în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Henric II de a se înverșuna împotriva privilegiilor Bisericii și a prerogativelor Romei, în 1170, cavaleri din anturajul suveranului îl asasinează pe prelat în catedrala sa, ceea ce provoacă indignarea întregii creștinătăți. Reîmpăcat cu Biserica după ce va fi supus la o penitență publică, Henric II și-a recucerit, la moartea sa, în 1189, întreaga autoritate și prestigiul. Posesiunile Capețienilor și Plantageneților (secolul al III-lea) Capitolul 5 AVÎNTUL ȘI EXPANSIUNEA OCCIDENTULUI (SECOLELE XI-XII) ■ Secolele al XI-lea și al XII-lea sînt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și Coughlin, 2003; Olick, 2007). Aruncând o privire scrutătoare asupra istoriei recente, spectatorul interesat nu se poate să nu remarce o turnură semnificativă în atitudinea oficială a statelor naționale față de propriul lor trecut. Un întreg cortegiu de regrete exprimate oficial, penitențe publice și declarații de nostra culpa s-au succedat în sfera publică internațională în ultimele decenii. Cazuistica este bogată, iar protagoniștii acestor acte de căință diverși. Papa Ioan Paul al II-lea și-a exprimat în 1992 regretele în numele Bisericii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asumarea oficială a păcatelor trecutului. Această penitențializare a politicii memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în ordinea actuală a postnaționalismului pare a fi condiționată de ritualul simbolic de penitență publică la care statele naționale se autosupun în vederea reconcilierii prezentului cu trecutul. Regretul a fost instituit astfel ca principiu politic al noii etici europene a memoriei (Olick și Coughlin, 2003, p. 38). Proiectul politic al Uniunii Europene își construiește propria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi, lux dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ea nu știa precis, oricum nu acelea 5 regulamentare - s’a decis să se pocăiască; o chema Hyracotherium și era vulpe doar ca dimensiuni. Treaba a durat ceva vreme când, frângându-și degetele de remușcare sau de ciudă În lungi penitențe a rămas, rând pe rând, doar cu unul; pe acela n’a mai putut să-l piardă, căci era protejat de o copită. Dar a crescut, devenind Equus caballus, calul adică, iar asta acum trei milioane de ani, când și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]