1,530 matches
-
linii de abanos, tronau două mari portrete de femei, în rame de stuc poleit, prea de tot late și brodate ca ușile de la altare. Femeile pictate în maniera lui Mirea sau a lui Stoenescu, adică cu o mare ușurință a pensulei, dar totdeodată cu o anume veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unitate de comando în materie de probleme lingvistice 1. Actul întâi Herrmann stă la masă și pictează cu râvnă un tablou. Este adâncit în lucru și își mușcă limba de jur împrejur. Pe cutia cu culori, o cană cu apă. pensule și o sticlă de șnaps, alături un pahar. Încurcă totul, brusc înmoaie pensula în șnaps și bea din apa de la culori. Împroașcă, tușește și aproape că vomită. Doamna Wurm, care până atunci trebăluise în nișa bucătăriei, se repede la el
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se făcea în ziua Ignatului (pe 20 decembrie). Porcul neînjunghiat în această zi nu se va mai îngrășa, spune tradiția, deoarece în acea zi își visează cuțitul. Înainte vreme se smulgea părul porcului de pe coamă ca să se facă din el pensule și bidinele, apoi se jupuia pielea de pe spate pentru opinci. După ce era înjunghiat, se pârlea cu paie, se spăla și se rădea cu cuțitul, după care se freca cu sare, ca să fie șoriciul fraged. Înainte de a fi tranșat, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
puțin praf de scorțișoară. Dizolvați amidonul de porumb cu zeama de lămâie Într-o crăticioară, pe foc mic. Încorporați celelalte ingrediente și amestecați până când amestecul se Îngroașă. Înfigeți bucățile de fructe În broșete și ungeți-le cu glazura, cu ajutorul unei pensule. Frigeți-le pe grătar. Brânză albă cu kiwi și miere Curățați 3 kiwi și tăiați-le În cuburi. Puneți 300 grame de brânză albă În două boluri. Adăugați bucățile de kiwi și garnisiți cu miere, după gust. Suc de kiwi
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
fotopolimerizabil. Pentru “gravare” se folosește acid fosforic 37% sub formă lichidă, dar mai bine (pentru a nu curge și pentru vizualizare), sub formă de gel colorat. Se aplică pentru 60-90 secunde cu ajutorul unui bulete de vată sau burete, ori cu pensule fine. Dacă nu s-a aplicat diga, se protejează dinții adiacenți cu straturi de ceară și se aplică un șnur de bumbac intrasulcular cu rol antipoluant. Se spală apoi cu jet de apă 30 secunde, pentru a îndepărta atât acidul
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
fotopolimerizabil. Surplusul este îndepărtat cu un jet fin de aer. Când este necesar un opacifiant, se aplică în strat subțire (uneori două-trei straturi succesive), ce va fi el tratat 60 de secunde cu fascicolul luminos. Se aplică, apoi, cu o pensulă sau cu o spatulă de plastic, pasta compozită a viitoarei fațete și se fotopolimerizează cu lampa de halogen sau ultraviolete. La nevoie se poate face o fotopolimerizare tip “sandwich”, adică strat cu strat. Pentru compozitele autopolimerizabile (pastă-lichid, pastă-pastă), există conformatoare
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
de limita cervicală a preparației cu ajutorul unei spatule electrice. Nu se aplică spacer la nivelul feței ocluzale la nivelul dinților, la nivelul dinților frontali se aplică pe fața vestibulară, proximal, iar oral se trasează doar o linie subțire. Cu o pensulă se aplică pulbere de oxid de aluminiu pe toate suprafețele bontului. Cu un creion se marchează limitele preparației . Se trasează o linie cu lac conductor pe bază de argint, de la marginea liniei preparației până la nivelul adaptorului. Acest lac pe bază
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
Sărbătoarea prinde încetul cu încetul viață, odată cu sosirea copiilor. Aceștia trec prin saloanele clubului, explorează activitățile care le sunt oferite. În atelierul de pictură, siluete ale Sfântului Nicolae, decupate în carton alb, sunt acoperite cu forță sau meticulos mângâiate de pensulele tinerilor artiști. Figuri atente urmăresc gesturile unor prestidigitatori. Se fac fotografii în compania eroului zilei, ale cărui barbă și ținută amintesc în mod evident de vărul lui, Moș Crăciun. La sfârșitul după-amiezii, o tombolă rezervată părinților mai îngroașă fondurile. Odată cu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
niște fapte care țin de noroc sau de întâmplare. Prima arheologie care permite accederea la aceste comori e clasică; ea presupune identificarea locului, șantierul, săpăturile efectuate întâi cu lopeți și cazmale, apoi cu mistria și cu stiletul, în sfârșit, cu pensula și pensonul. Îngropate ca niște morți care așteaptă momentul ieșirii la lumină pentru a vorbi din nou, aceste fragmente apar câteodată din casa vreunui patrician care avea și bibliotecă. Și se descoperă atunci, în cazul unui proprietar savant sau al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și muzica navei cu turiști care, zi de zi, la același ceas, lingea țărmul. Fără să aibă nevoie de ceas
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Poate, conchidea el, asta nu era decât un mod de a face plimbarea mai interesantă. Faulques era cunocut În unele locuri și cercuri profesionale, dar nu pentru pictură. După primele aventuri juvenile, și În tot restul vieții profesionale, desenul și pensulele rămăseseră În urmă, departe - cel puțin așa crezuse până de curând - de situațiile, peisajele și oamenii percepuți prin obiectivul aparatului de fotografiat: materia lumii de culori, senzații și chipuri care Îi alcătuise căutarea imaginii definitive, clipa totodată fugară și eternă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Dar fresca nu era menită nici unei durate nelimitate, nici expunerii pentru public. Odată Încheiată, pictorul avea să părăsească locul și acesta avea să-și urmeze propriul destin. Din acel moment, aveau să-i continue munca doar timpul și hazardul, cu pensulele muiate În propriile lor combinații, complexe și matematice. Asta făcea parte din natura Însăși a operei. Faulques a continuat să observe marele peisaj circular, alcătuit În mare parte din amintiri, situații redăruite prezentului În culorile acrilice de pe perete, după ce acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dosar din care a extras o foaie Îndoită pe jumătate. O hârtie veche, ponosită: o pagină de revistă. Coperta unui Newszoom, cu fotografia făcută În urmă cu zece ani. S-a apropiat cu ea de masă, a pus-o lângă pensule și flacoanele cu vopsele, și amândoi au privit-o tăcuți. Era cu adevărat o fotografie unică, și-a spus Faulques. Rece, obiectivă. Perfectă. O văzuse de multe ori, dar tot Îi mai plăceau liniile geometrice invizibile - ori vizibile pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a râs În gura mare, sec. Musafirul și el erau două forme printre umbre. Era un citat, a răspuns, dar era totuna. Voia să spună că acele cărți Îl ajutau să-și pună În ordine ideile; erau unelte, ca și pensulele, culorile și tot restul. În realitate, un tablou, o pictură ca aceea, era o chestiune tehnică și trebuia soluționată eficient. Eficiența o ofereau uneltele combinate cu talentul fiecăruia. El n-avea cine știe ce talent, a subliniat. Dar faptul nu Îl oprea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la clipa când traversezi o sală de muzeu. Faulques a apropiat felinărașul de zid, cam pe unde era pictat vulcanul. L-a cercetat o vreme, apoi a ieșit afară, a pus În funcțiune generatorul și reflectoarele cu halogen, a căutat pensule și vopsele și s-a pus pe pictat. Ecoul discuției cu Ivo Markovic conferea nuanțe noi peisajului circular care Îl Înconjura. Pe Îndelete, cu cea mai mare grijă, pictorul de război a aplicat gri payne neamestecat pentru coloana de fum
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Orozco, ce acopereau pereții Muzeului de Belle Arte, fiecare din ei dispunea deja de un minim de cunoștințe necesare despre celălalt. Cazul lui Faulques era simplu, ori așa Îl rezumase el: copilărie mediteraneană Într-un oraș minier de lângă mare, pensule lăsate baltă, un aparat de fotografiat, lumea printr-o lentilă. O oarecare faimă profesională, tradusă În bani și statut. Cât despre ea, n-avea nici cea mai mică idee despre ce era un război: doar câteva imagini văzute la televizor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Oricum, n-a pierdut cu toate acestea decât o clipă. Altă persoană Îl interesa, deși nu era nici urmă de ea. Ivo Markovic nu era pe terase, nici pe străzile Înguste și albe din spatele lor (un ferometal, unde Faulques comanda pensule și vopsele, magazine alimentare și dughene cu suveniruri pentru turiști), pe unde s-a plimbat o vreme, cu un aer absent, dar cu ochi atenți. Câte un pensionar dintre cei instalați În fața micului cazinou local l-a salutat În trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război. Erai și Înainte. Despre asta-i vorba, presupun. Ori, mai curând, știu. De când ai apărut dumneata, sunt convins de asta. - Și cum e cu responsabilitatea dumitale? - Nu pricep. - Răspunzi și de ce se Întâmplă În tablou. Faulques a lăsat pensula scurtă pe care o ținea În mână - a constatat, prost dispus, că vopseaua acrilică se uscase, Întărind-o - și s-a apropiat de zid până a ajuns lângă Markovic, cu brațele Încrucișate. Privind ceea ce privea și celălalt. Desenele erau acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întors către călău, ci spre privitor, pictor ori cine asista la scenă. Și asta nu se potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
verifice. A destupat două flacoane de sticlă cu capac ermetic, În care ținea amestecuri de culori - obișnuia să le pregătească pe cele mai comune În cantitate suficientă, ca să nu piardă vremea În căutarea nuanței dorite -, și a Încercat-o cu pensula pe tava mare pentru cuptor pe care o folosea drept paletă. Amestecurile Își păstrau textura potrivită. A spălat pensula, a uscat-o cu o cârpă, i-a supt vârful, a pus câte puțin din fiecare flacon pe tavă și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pregătească pe cele mai comune În cantitate suficientă, ca să nu piardă vremea În căutarea nuanței dorite -, și a Încercat-o cu pensula pe tava mare pentru cuptor pe care o folosea drept paletă. Amestecurile Își păstrau textura potrivită. A spălat pensula, a uscat-o cu o cârpă, i-a supt vârful, a pus câte puțin din fiecare flacon pe tavă și s-a Întors la perete. Markovic a venit În urma lui. Luase un penel englezesc plan, de un deget și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întors la perete. Markovic a venit În urma lui. Luase un penel englezesc plan, de un deget și jumătate, pe care Îl studia curios. - E păr autentic? De veveriță, râs, ori un material oarecare? Sintetică, a răspuns Faulques. — Zidul strica serios pensulele. Nailonul era mai rezistent și mai ieftin. Apoi a privit un moment figura, ochii pictați În urmă cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spus deodată Markovic. E ceva ce nu ți-am spus. Odată, am torturat pe cineva. Era tot lângă Faulques și Îl privea cum lucra. Răsucea penelul Între degete, Încercându-i moliciunea cu dosul mâinii. Pictorul se aplecase ca să-și ude pensula și, după ce o ștersese pe cârpă, aplica acum celălalt amestec, o umbră arsă cu albastru de Prusia, ca să marcheze fața, pomeții Înfundați, efectul de lumină pe capul Întors către privitor. O făcea cu o ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub saltea. Markovic s-a uitat la pictor cu respectuoasă atenție. Apoi a făcut un gest ușor cu capul. - Nimic. Nici un sfanț. Dar asta am aflat foarte târziu. A pus pensula la loc și a rămas cu degetele mari agățate de buzunarele pantalonilor, privind la ce făcea Faulques. - Când am plecat de acolo, am stat și ne-am uitat unii la alții. Pictorul s-a oprit din frecat și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]