998 matches
-
iasă mai târziu în spatele polițiștilor. Curând însă își dădu seama că se simțea pierdut după ce fusese obligat să se abată din drumul pe care îl memorase cu atâta efort. I se părea că toate străzile erau identice și că, în penumbra tristelor felinare, semănau unele cu altele; nu descoperi nici cea mai mică urmă a minusculelor amănunte pe care și le luase ca puncte de reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au pus pe treabă să scoată lumea afară din case, și nici noi, cu cinci milioane și ceva la întreținere, n-am fi prea departe de Roșioara. O să trebuiască să facem la un fel... 15. Două mogâldețe conturate difuz în penumbra purpurie a zorilor parcă ar grăbi cu răsuflările lor sfera de foc a soarelui târându-se și rostogolindu-se peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încerci. Ce zici? Nu zicea nimic Rafael. Nu îndrăznea. Iarăși îi lăsa gura apă. Cât s-a mai frământat să scape de școală, și uite acum... Garsoniera lui Milică era la etajul șase, la capătul unui palier lung, cufundat în penumbră și întuneric muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse aici la un bătrân care îl luase în spațiu și-i făcuse viză de flotant, și el îl slugărise, și-l îngrijise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp să interpreteze sensul suspinelor. Acolo, În camera de alături, trebuie să doarmă bărbatul. Ușa e deschisă, penumbra, deși e mai adâncă decât cea din sala de muzică, lasă să se vadă un pat și silueta cuiva culcat. Moartea avansează, dă să treacă pragul, dar se oprește, nehotărâtă, simțind prezența a două ființe vii În cameră. Cunoscătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru că n-ai putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi permis să-l atingi pentru că tu nu ești moartea lui, și, În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât să sporească În conștiința ta apăsarea eșecului. Tu, care te obișnuiseși să poți ceea ce nimeni altcineva nu mai poate, te vedeai acolo neputincioasă, legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bun motiv să te apuci iar de băut. Cineva cu care să te duci prin bărulețe. Să te simți bine. Micul bar e scurt, furtiv. Îți Îngăduie o așteptare lungă, dulce toată ziua, până când te duci să te ascunzi În penumbră, pe fotoliile de piele, la șase după-amiază nu e nimeni, clientela sordidă o să vină seara, odată cu pianistul. Să alegi un bar american, echivoc gol pe la sfârșitul după-amiezii, chelnerul vine numai dacă-l chemi de trei ori și are deja pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În cele patru laturi pe mici coloane cărămizii, cu mici capiteluri aurite, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prietenă scumpă”, zise Agliè, „uitasem. Spune-i să aștepte un minut... Nu, nu În salon, În salonașul turcesc”. Prietena cea scumpă cunoștea probabil destul de bine casa, căci se afla deja În ușa cabinetului și, fără să ne privească măcar, În penumbra zilei ce se apropia de sfârșit, se Îndreptă cu pas sigur către Agliè, Îl mângâie pe față cu cochetărie și-i zise: „Simone, doar n-ai de gând să mă lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost eliminați, pentru că știau prea mult”. O luarăm Încet prin galerii, iar domnul Salon Îmi vorbea aruncând priviri distrate de-a lungul parcursului, pe unde se Îmbucau alte căi, pe unde se deschideau alte puțuri, ca și cum ar fi căutat În penumbră confirmarea bănuielilor lui. „Nu v-ați Întrebat niciodată de ce toate marile metropole moderne, În secolul trecut, s-au grăbit să-și construiască linii de metrou?” „Ca să rezolve probleme de circulație. Sau nu-i așa?” „Când nu exista traficul automobilistic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un imperceptibil miros de lemn vechi, muced, crezându-te parcă Într-un mormânt sau În pântecul unui vas În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii unei apariții vrăjitorești. Cam așa fusese și seara de la castel: luminile, surprizele de pe parcurs, cuvintele pe care le auzeam, iar mai târziu, bineînțeles, fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și cealaltă roșiatică - Împletite Într-un soi de Împreunare, mușcându-și reciproc coada, formând un fel de figură unică, circulară. Era ca și cum aș fi băut alcool și aș fi depășit măsura, nu-i mai vedeam pe Însoțitorii mei, dispăruți În penumbră, nu recunoșteam figurile ce lunecau pe lângă mine și le simțeam ca pe niște contururi descompuse și fluide... Atunci m-am simțit apucat de o mână. Știu că nu era adevărat, și totuși atunci n-am Îndrăznit să mă Întorc, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care a apropiat-o de gura celor două creaturi Încă suspendate Între o lâncezeală vegetală și un dulce somn animal, și a Început să insufle viață În trupurile lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și o activă. Făcu câțiva pași înainte, cu tubul în mâna dreaptă și cu detectorul în stânga. Era imposibil, de-a dreptul imposibil să-ți imaginezi trei persoane făcând mai puțin zgomot decât Brett, Parker și Ripley care progresau tiptil în penumbră. Până și palpitațiile dezordonate ale inimilor tăcuseră parcă. Parcuseră astfel cinci metri, apoi zece. Un mușchi tresărea la încheietura mâinii lui Ripley. provocându-i o durere pe care se hotărî să n-o ia în seamă. Își confirmară vânătoarea, reducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ia în seamă. Își confirmară vânătoarea, reducând puțin câte puțin distanța care-i separa de necunoscut. Cu tot corpul încordat, Ripley avansa pe jumătate aplecată, gata să sară înapoi la cea mai mică mișcare suspectă care ar simți-o în penumbră. Detectorul căruia îi întrerupsese semnalul sonor cu bună știință, o determină să facă o oprire după cincisprezece metri. Lumina era tot slabă, dar suficientă totuși pentru a-și putea da seama de starea de lucruri: nu era nici o creatură pitită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai sus și bine apărat de cele două balustrade, pe când noi eram în teren deschis, așa că s-a putut apăra multă vreme, o oră întreagă, până când un bulgăre l-a lovit cu putere în cap. Atunci l-am văzut în penumbră lăsîndu-se încet la pământ, arcuindu-se în ceafă și călcâie și începînd să se zbată cu o forță înspăimîntătoare. Ne-am apropiat de el, dar părea să nu ne vadă. Din ochi i se prelingeau pur și simplu șuvoaie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știa de ce, într-o oră de matematică (pe când profesoara, vestita Drîngă, despre care s-ar putea scrie de altfel o epopee, ne vorbea despre pekinezul ei preferat), poem care se compunea până la urmă doar din două versuri, rămase celebre: "în penumbra unei lămpi / Stau doi oameni 'nalți cu bărbi." Mai obscuri erau Grigoriță și Negruță, frați gemeni, și o altă pereche, Mlhalache, luptător de greco-romane, unu patruzeci și opt înălțime, care purta tocurile de șapte centimetri, și Neagu, un colos cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel de limb luminat până la transparență de auriul autumnal de afară... Am ieșit din camera Ginei amețit, incapabil de vreun gând. În holul apartamentului era întuneric, bătrânii ei plecaseră de mult la culcare, iar televizorul din colț era înghițit de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
covoare de iută. Acolo zăceau pe tejghele și în rafturi baloturi mari de pânză care miroseau puternic a naftalină, a fibră vegetală, a iută. Miroseau iute a iută. Pe un pilon era atârnată o oglindă, în care mă priveam: din penumbra deasă se uita la mine o fetiță speriată, cu fața deformată de apele cristalului. Vizavi, adânc înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]