1,092 matches
-
textul biblic al Facerii, socotind c Omul e contopit ori împrștiat în opera divin, fr putere, fr ființ, ori fr soart proprie și acceptând prezumția potrivit creia eternitatea, nemurirea sunt atributele dumnezeirii, el conchide c acesta, (omul, reprezint abia un perceptibil moment din acest lanț fr sfârșit. Exprimându-se metaforic, dintr-o perspectiv în final fatalist, Ralea conchide c omul apare și dispare într-o scprare de fulger, care-i lumineaz o clip existența. Deci, totul e la dispoziția și în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
când ei vor fi împreună, fără sacrificarea Ioanei.” De fapt, ,,mașinile au o funcție arhetipală în roman, și cititorul avertizat va observa că de câte ori apare imaginea unei mașini, se întâmplă o «rupere de nivel» și destinele se decid sau devin perceptibile.” Structura labirintică a discursului narativ din Noaptea de Sânziene este justificată, dincolo de motivele deja arătate, de numărul imens de personaje care se succed pe scena romanului. Există un întreg sistem de relații între eroii romanului, sistem care ia naștere în jurul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Angela Gheorghiu... Lecturând Masa poetului... îl vom vizualiza pe Marele till rosti, grav: „A fi sau a nu fi...” Dacă în Periplul umanistic (Editura Sport Turism, București, 1980), Zoe Dumitrescu Bușulenga descrie maiestuozitatea „Bătrânei metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare scânteiere a trecutului...” Prin extrapolare, am putea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
oricine ar fi el, nu este decât un fi r d e nisip. Depinde de el să reprezinte la un moment dat o rotiță într-un angrenaj, să ia parte la o lucrare, să fie conectat la un sistem greu perceptibil și de care puțini sunt conștienți. În lumea culturii (și nu numai ) este un obicei ca, din interese lumești, oamenii să se laude între ei, chiar fără motiv, dacă asta le aduce anumite avantaje. Asta înseamnă să cauți în viață
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
vârsta, obiectul învățării și alte caracteristici ale celui ce învață, ajungem la următoarea schemă-cadru a procesualității învățării școlare: prezența unui impuls generator de scop/intenție și de stare motivantă suport, intrinsecă sau extrinsecă ; prezența obiectului învățării sub o formă materială, perceptibilă fizic și/sau mental, chiar imaginativ, modelată sau nu, organizată sau nu ; cunoașterea relativ clară a determinanților actului de învățare - semnificație, ritm, durată, nivel; contactul direct cu obiectul învățării gândit sub forma sarcinilor de învățare a obiectivelor cu atribute mai
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
militarilor francezi, ajutorul economic german, teletonul din Olanda, vizitele lui Hans Dietrich Genscher, ministrul de Externe al RFG, și James Baker, secretar de stat SUA, evocarea entuziastă a Europei, ș.a.m.d. În schimb, referirile la URSS abia dacă sunt perceptibile. Vizita din 6 ianuarie 1990 a lui Eduard Șevarnadze, atunci ministru de Externe al URSS, e mult mai discretă, fiind urmată de o perioadă în care relațiile româno-sovietice dispar din planul vizibilului. Or, azi se știe cât se poate de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îl aștepta gătită ca o adevărată prințesă ce era. Când au ajuns sus pe deal și a ajutat-o să se dea jos din trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat de trădare în sine este un lucru neînțelept, pentru că prin legea jihadului orice necredincios este un trădător al lui Allah și trebuie omorât fără judecată întrucât stăpânirea acestei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această teorie se baza pe o concepție atomistă în ceea ce privește structura electricității: Materia electrică constă din particule extrem de subtile, pentru că ele pot să străbată materia ordinară, chiar metalele cele mai dense, cu atâta ușurință și libertate, încât nu suferă nici o rezistență perceptibilă .... Aproape toate fenomenele electrice cunoscute la acea vreme puteau fi explicate cu ajutorul teoriei lui Franklin. În 1747 Franklin a explicat funcționarea buteliei de Leyda inventată anterior: În timp ce firul și gâtul buteliei sunt electrizate pozitiv, fundul buteliei este electrizat negativ în
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
dar din moment ce profunzimea bazinului oceanic este mai mică decât 1/1000 din raza Pământului, aceasta nu era o modelare validă). Halley a aflat mai târziu că efectul invers apare în apropierea Braziliei. Din cauză că oceanele și continentele nu au o mișcare perceptibilă pe scara timpului istoric, Gilbert a prezis că declinarea magnetică nu se va schimba: Dacă nu se va produce o mare dezintegrare a unui continent și o scufundare a pământului precum cea a regiunii Atlantis pe care o menționează Platon
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
la cauza unui eveniment plecînd de la informații diferite reprezintă, într-un astfel de cadru teoretic, un fenomen de studiu în sine. Individul caută astfel factorii unui eveniment, adică "o structură permanentă, dar nu direct observabilă, care susține efectele, manifestările direct perceptibile" (Deschamps, 1996, in Deschamps și Beauvois, 1996, p. 210). În acest tip de abordare, individul este un savant naiv care nu stăpînește corect metodele și legile logicii. Principiul de non-contradicție sau de consistență cognitivă (lucrări de Heider, Kelley sau Festinger
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și colectivitate (reprezentare publică) este descriptibilă într-o formalizare a transmutațiilor și a relațiilor față de un obiect, oricare ar fi el. Aceasta duce la următoarea definiție: "O reprezentare este un siplex care asociază obiecte ale universului unui observator [...]. [O RS], perceptibilă de către un grup de observatori, este un obiect [...] pe care acest grup îl are în comun. Ea aparține deci zonei de intersecție dintre reprezentările fiecăruia dintre membri". Ibid., p. 61 Raporturile între instanțele individuale și colective nu implică un simplu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
repetitiv, evolutiv sau dialectic al fenomenelor de reprezentare și ideea că acestea din urmă se nasc din situații de interacțiuni și din idei-sursă, așa cum le structurează în parte. În această prezentare, categoriile fundamentale ale gîndirii trimit la forme mai greu perceptibile, arhetipale și aproape "consubstanțiale" cu patrimoniul cultural al umanității (categoria "purului" și "impurului", a "masculinu-lui/femininului", a "recunoașterii sociale", a "normalului și pa-tologicului", a "naturii" și "culturii", a "prohibiției incestului"). Asta nu înseamnă că aceste categorii sînt "în afara socialului", din
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
care să investigheze "felul în care se ține un joint". 3. Aspecte schematice și iconice 3.1. Figuri, reprezentări prin imagine și sens Moliner amintește că "a obiectiva înseamnă a încuraja producția de imagini pentru că, prin definiție, obiectele concrete sînt perceptibile și deci reproductibile sub această formă" (Moliner, 1996, p. 110). Imaginea corespunde unei entități sensibile, concrete, relativ pasive, de reevocare și de reflectare a unui obiect, absent din mediul celui care îl folosește. Este văzută ca distinctă de subiectul care
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de a schimba conduite, cu excepția unor cazuri accidentale. Prevalența opiniei cere ca, într-un astfel de sistem, emițătorul comunicării, în momentul redactării sau confecționării mesajelor sale, să se identifice cu presupusele "interese" ale publicului, ale cărui preferințe nu sînt clar perceptibile. [Conținutul comunicării este tratat] "în așa fel încît să se mențină o anumită distanță între obiect și emițătorul comunicării; neimplicarea aparentă permite și presupune o marjă de ajustare între sursa emițătoare și publicul său; mesajele păstrează, în interiorul unei aceleiași surse
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
îndrepta atenția spre relațiile dintre acesta și diversele aspecte ale domeniului spiritual. În această ecuație, alături de elementele cuprinse în câmpul esteticii artelor vizuale, un rol major îi revine și conștiinței religioase, care prin capacitatea sa de a supune prezentului expresiile perceptibile ale divinității, înalță imaginea artistică, în viziunea lui Wunenburger, la statutul de imagine sacră 304. Acesta atrage totodată atenția și asupra diferențelor dintre imagine și esența pe care aceasta o reprezintă: " Deși imaginea face să intre divinul într-o figură
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
perceptual să poată lipsi, de aceea nouă ni s-ar părea logic și util ca cele două concepte să fie discutate în corelație. Mieke Bal introduce și exemplifică relevanta clasificare a naratorilor în funcție de gradul lor de prezență în text în perceptibili și imperceptibili, dar nu preia o distincție care nouă ni se pare utilă, și anume aceea de narator credibil și narator necredibil, o distincție ce dă posibilitatea de a analiza remarcabile efecte ironice. Capitolul 1 discută apoi tipurile de discurs
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sînt clare pînă acum; dar există oare o limită a acestor fluctuații? Sau sîntem obligați să respectăm această atitudine de a accepta orice, care face ca toate schimbările din domeniul relațiilor de putere din interiorul culturii să nu mai fie perceptibile? Punctul meu de vedere este că există limite, dar că acestea nu pot fi autentificate făcînd apel la autor, nici măcar dacă interpretăm noțiunea de "autor" în sensul mai larg al contextului istoric. Acele limite sînt strategice, dar în același timp
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
faptul că naratorul se manifestă el însuși în textul său, se referă la sine ca "eu", în același timp gîndindu-ne că "eu" nu este personaj, că nu este actor ca în e). Acest caz poate fi indicat de adăugarea termenului "perceptibil" sau "non-perceptibil", prin care înțeleg perceptibil (p) sau non-perceptibil (np), specificat ca atare de instanța naratoare din text. Atunci, formula pentru această frază poate fi: NE (p) [FE1[FP2 (Ott.)] -Steyn (p)]. Astfel, există o coincidență parțială a doi dintre
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
realiste. Pe baza teoriei prezentate în această carte, putem distinge trei tipuri de motivație. Motivația este produsă de vorbire, privire sau acțiune cele trei forme de instanță narativă delimitate aici. Cea mai eficientă, cea mai frecventă și cea mai puțin perceptibilă este motivația prin privire. Motivația este, deci, o funcție a focalizarii. Un personaj vede un obiect. Descrierea reprezintă reproducerea a ceea ce vede personajul. Ia timp ca să privești ceva și, așa fiind, descrierea este încorporată în scurgerea timpului. Dar un act
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
expresia emotivă sînt atribuite Naratorului Extern (p), și astfel se menține primul plan. Totuși, ceva s-a schimbat în acest fragment. Prin adăugarea în textul narativ a unei expresii evident emotive din primul plan, vocea Naratorului Extern devine mult mai perceptibilă decît era. În această exprimare emotivă se sugerează că NE a auzit vocea lui Steyn și că "el" s-a simțit iritat de ea. Dacă acest agent a auzit vocea, el a fost implicit prezent în scenă ca actor. De
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Avînd în vedere situația narativă din g), ar fi evident fie că Ottilia rostește expresia emotivă în calitate de NP2 fie că martorul NP o rostește în calitate de NP1. În subsecțiunea "Obiectul focalizat" din Capitolul 2 se va face distincția între obiectele focalizate perceptibile și cele neperceptibile. Aceeași distincție trebuie făcută în ceea ce privește obiectul actului narativ. În analiza exemplelor e) g), am luat în considerare doar posibilitatea ca vorbitorul-personaj, NP2, să rostească cuvintele de facto. Dar, în dese rînduri, cuvintele puse în vorbirea directă se
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
următoarea variantă: f.III Of, acea voce a lui Steyn! gîndi Ottilia. Ceea ce NP2 a narat nu este perceptibil, întrucît alți actori care ar putea fi prezenți nu aud textul. Faptul că o rostire narată în plan secund nu este perceptibilă reprezintă, de asemeni, un indiciu al ficționalității, un indiciu că povestea narată este inventată. Dacă retorica realistă a naratorului caută să susțină pretenția că ceea ce relatează este adevărat, atunci nu se poate reprezenta altă gîndire decît propria gîndire, deci nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent) 7. verbe și adverbe modale care indică nesiguranța vorbitorului poate (absent) Cînd semnalele situației de limbaj personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un narator perceptibil (N1(p)). Cînd semnalele se referă la situația de limbaj a actorilor și se indică o schimbare clară de niveluri prin intermediul unui verb declarativ, două puncte sau ghilimele, vorbim despre o situație personală de limbaj la un al doilea nivel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în fabulă. Fabula-în-ramă explică fabula primară În acest caz, fabula este considerată mai importantă de către cititor și depinde de relația dintre cele două. Ar putea fi foarte bine fabula-în-ramă. Adeseori, fabula primară nu-i decît un pretext pentru ca un narator-personaj perceptibil să nareze o povestire. Fabula primară, de exemplu, poate fi prezentată ca o situație în care transformarea necesară nu poate fi realizată deoarece... Aici urmează narațiunea în ramă. Un exemplu stereotip: un băiat îi cere unei fete să se căsătorească
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]