47,342 matches
-
de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv în luarea deciziei. Umilă e ușa de la numărul 9, cea de la numărul 5, familiară cea din Peretele verde, cu mătură și papuci în față, somptuoasă cea a Casei Sadoveanu, impunătoare cea a Universității, magnifică cea de la Palatul Culturii. Albumul lui Val Gheorghiu e o încîntătoare plimbare prin bătrîna capitală a Moldovei prilejuită de alăturarea tematică a unui
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul celui ce încă sufla. Se împlinise un fruct ciudat și eu, enorm sîmbure răsucit în carnea odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie extravagante, chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când, mult mai târziu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
căldură spirituală a magistrului a mijlocit acea întâlnire cu cerchiștii ca și altele în seminarul pe care-l frecventau chiar și unii dintre ei, ce nu mai erau studenții Universității, precum și în cenaclurile care aveau loc în casa primitoare, cu pereții tapetați cu cărți, a lui Henri Jacquier. Cercul literar din Sibiu, care azi a devenit un cerc al poeților dispăruți a contribuit odinioară la formarea noastră și a marcat cu o pecete indelebilă destinele noastre. Prima mea întâlnire cu profesorul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de pămînt și al fumului. Ilie trăgea
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
însuși șeful compartimentului C.B.N.H. (Câini Beliți Noaptea de Hingheri) din cadrul Serviciului nostru. Dar, în situația dată, trebuia să mă conving că nu visam, așa că am procedat în consecință și în conformitate cu regulile comportamentale ale unui mediocru care dă cu capul de perete de trei ori când i se înțepenește mintea de uimire. Însă, întrucât imaginea nu a dispărut, ci dimpotrivă i-am auzit vocea, am convenit cu mine însumi să-mi schimb modul de a vedea lucrurile și să-mi revizuiesc nivelul
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
înfrâneze pe alții. În iarna aceea mohorâtă, Dr. V. Voiculescu venea adesea să-și viziteze prietenul bolnav. Pășea ușor prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul se așeza pe un scaun scund - fiind astfel mai aproape - și vorbeau amândoi încetișor, în mare taină și intimitate. Mi-l amintesc pe Dr. V. Voiculescu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
spun lui Dede de la recepție că îl caut pe Mircea Toma. Pe Toma îl caută tot felul de ciudați. Dede îmi zice că nu este. Îi mulțumesc și-i cer voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă preling pe lângă pereți. Mă întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc cu nimeni. Ora 19.10: Iau un taxi către Gara de Nord. Ajunsă acolo, îmi iau bilet la primul
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
echivalent cu plăcerea sexuală, ceea ce ar putea să ne confirme cel mult Piedone și Oana Roman. Nimeni nu-și mai imaginează în zilele noastre, în timp ce devorează o șaorma cu de toate că, după, va urma o partidă de sex pe pereți, cu strigături și focuri de artificii. Multe dintre afrodisiacele deja consacrate sunt deja puse la îndoială. Praful de corn de rinocer nu are în realitate cine știe ce efect, celebrele frunze de betel pe care le mestecă asiaticii au doar unul ușor
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ții ochișorii strânși la început și, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi. Când te culci, lași instalația să meargă și, o vreme, privești umbrele colorate care apar pe pereți și pe perdea, atunci când se aprind sau se sting beculețele. Adormi cam greu fiindcă, de emoție, îți ard puțin obrajii, inima bate mai tare ca de obicei și, în plus, îți zboară așa ca niște fluturași prin burtică. Știi că
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
și pipăi pe sub brăduț. Foșnetul pachețelelor pe care Moșul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roșii de emoție și uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinților, dai ușa de perete și împarți cu ei bucuria minunatei surprize. Și te surprinzi gândindu-te, preț de o secundă: “Oare ce-o să-mi aducă Moșul la anul?” Hai, la mulți ani, dragi copii și stimați oameni buni, să aveți un 2010 mișto.
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
la adrenalină și mi-am dat seama că cele mai mari pericole le-am trăit cînd eram mică. Pe primul nici măcar nu l-am conștientizat, că aveam mai puțin de doi ani cînd am tras de o floare agățată-n perete și a căzut, cu tot cu ghiveci, la doar 2 mm distanță de capul meu. Și cred că nici pe al doilea, că tot foarte mică eram cînd m-a lăsat bunică-mea 10 secunde în cădița de baie sprijinită pe două
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
aiurită și nu mă uit pe unde merg, mă aflu mereu în pericol de automutilare. Mă lovesc tot timpul de mobilele de prin casă, iar, odată, într-o dimineață, somnoroasă fiind, am vrut să ajung la baie trecînd printr-un perete. N-am reușit ori fiindcă peretele era destul de tare, ori fiindcă n-am avut eu suficientă forță și m-am ales cu un cucui. Altădată, mergeam pe stradă și m-am oprit cu capul într-un stîlp de telegraf, iar
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
unde merg, mă aflu mereu în pericol de automutilare. Mă lovesc tot timpul de mobilele de prin casă, iar, odată, într-o dimineață, somnoroasă fiind, am vrut să ajung la baie trecînd printr-un perete. N-am reușit ori fiindcă peretele era destul de tare, ori fiindcă n-am avut eu suficientă forță și m-am ales cu un cucui. Altădată, mergeam pe stradă și m-am oprit cu capul într-un stîlp de telegraf, iar, acum vreo săptămînă, preocupată fiind să
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
stambă. Vorbeau puțin și încet. Se concentrau pe mâncat. Era o atmosferă de genul “Ai venit, mănânci repede în liniște și pleci, nu te lălăi la 7 beri, că așteaptă și alții la coadă”. Locul arată modest și înghesuit, iar pereții sunt plini de poze cu diverse personalități și moșulețul ursuz care ne întâmpinase și pe noi. E, în mod clar, o afacere de familie. A unei familii care, pe lângă o rețetă de pizza, a moștenit, din tată-n fiu, și
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
jurnalist. Badea: Pare greu de crezut, dar am zâmbit mult în ultimii ani. La fiecare atac de la ora 6, am zâmbit și am mers mai departe. Râd, uneori, și când m-apucă din senin să mă dau cu capul de pereți sau când îmi văd un ochi că-mi zvâcnește singur, ore în șir. Râd și refuz să-mi iau pastilele. Sunt băsiste. Gâdea: Da’ știi că râsul tău, râsul nostru de demenți s-ar putea să-l coste. O să-l
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
nu mi-e prea clar, da’ pastile tot nu iau. Sunt băsiste. Gâdea: Vom continua să ne batem joc de jurnalism. Badea: Și să îl respectăm pe EL. Doamne, cât îl respect! Mă duc să mă dau cu dinții de pereți ritmic, vreo două ore. După care o să-mi prind o mâna-n ușă. O să mă facă să mă simt mai bine. Gâdea: Și io mă duc să îmi iau ursul. Pa. P.S. Pentru cine n-a citit-o, aici găsiți
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
greșit scriind acest post, mă veți ierta. P.S. Ezit să dau “publish”. Mă gândesc că poate, totuși, nu-i adevărat, poate e o confuzie, poate informația e falsă, poate, poate, poate... Dacă apare Andrei și dă cu mine de toți pereții pentru rândurile de mai sus? Mi-aș dori să fie așa, desi 99,99% cred că nu e.
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
norii etc? Știe să numere până la 10 și știe să spună alfabetul până la litera F. Îi plac jucăriile care fac zgomot, de fapt, adoră orice obect care face zgomot! Se deplasează singur pe traseul cunoscut, prin casă, sprijinindu-se de pereți și ghidandu-se după obiecte. Este fascinat de luminițele emise de diverse jucării: le percepe. Dorința lui cea mai mare: să meargă la grădiniță! Când aude copii sau adulți vorbind la televizor, exclama rugător: -Mami, să vină copiii la mine
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
tratează cu un respect aproape religios, care le face, deopotrivă, de neatins și de nehrănit. Uneori, ai impresia că thailandezii nici macar nu le văd. În soarele încă suportabil al anotimpului uscat, siluetele lor de silfide se scurg alene pe langă pereții templelor, ca niște zei uitați la ale căror altare nu se mai roagă nimeni. Cele mai multe feline din București trăiesc în subsoluri de blocuri, sunt subnutrite, bolnave, adesea lovite de mașini și de oameni binevoitori. Cele mai alintate și dolofane pisici
Pisicile siameze by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82538_a_83863]
-
am răbdat Să n-o pui! D-aia-m postat! Să citiți și voi odat’, Să citiți ce am postat, Iar de vă place ce citiți, Pe la mine... mai veniți! Și acum... Mereu balada Mai știu un loc în care Pereții erau goi În jur nu mai foșnea Nicio mișcare. Tu îmi spuneai povești Cu împărați Ciudați Când ne domneau Domneai și tu cu ei... Doi ochii mei Vor să te vadă Mă rog la zei să iți fiu pradă, Mereu
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
Dragoș Bucurenci Astă-iarnă căutăm ceva pentru peretele din dormitor, cel de deasupra tăbliei patului. Mă plictisisem de ultimii doi ani de alb golaș. Într-o bună zi, spionam peste umăr ecranul colegului Ionuț Ruscea, când am văzut niște wallpaper-e care mi-au furat privirea. Mi s-a
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]