4,527 matches
-
rai ai ajuns în iad. Însă de îți vei găsi drumul, niciodată nu vei pleca din rai. · Las-o în pace, și nu-ți voi face nimic. Nu o fă! Între mine și tine mă aleg pe mine. sau Aștept. · Perfecțiunea nu se află în absolut, ci în particular. Trebuie să visăm particularul ideal. Cerul e sub mine, pot vedea sub cer pământul și minți de lumi ce le las în urmă. Cum eu sunt sus și deasupra mea sunt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta celei mai apropiate prietene, Luiza, o femeie „rațională”, practică. Aceasta îi atrage atenția că speranța în perfecțiune este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este o himeră romantică, talentul pe care pretinde Adriana a și-l fi descoperit fiind un simptom de boală: „Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este săți cureți bine mintea de toți gărgăunii...” Adriana crede, însă, că drumul spre perfecțiune este moartea. Luiza, împiedicând-o să se arunce pe fereastră, o sfătuiește să demisioneze de la Poștă. Finalul este fericit. Luiza primește o vedere de la mare. 8 Rareș Tiron Mult mai credibilă, pornind de la nivelul experienței de viață a lui Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
leș social, ce nu impresiona prin nimic! Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte vechile sale idei, aceasta iată că devenise, în foarte scurt timp, dragostea vieții lui Marius, fiindcă el își dădea prea bine seama că nu există perfecțiune, căci, pentru firea umană, perfecțiunea este cea mai inaccesibilă și mai improbabil de atins virtute. Însă, în ochii săi, fata era perfectă, era o floare - prima floare cu adevărat admirabilă din viața sa! „Întreaga-mi viață, până acum, am fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prin nimic! Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte vechile sale idei, aceasta iată că devenise, în foarte scurt timp, dragostea vieții lui Marius, fiindcă el își dădea prea bine seama că nu există perfecțiune, căci, pentru firea umană, perfecțiunea este cea mai inaccesibilă și mai improbabil de atins virtute. Însă, în ochii săi, fata era perfectă, era o floare - prima floare cu adevărat admirabilă din viața sa! „Întreaga-mi viață, până acum, am fost un om rațional și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care pricină am luat-o la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate că acum este înșelat în așteptările sale, văzând cum acest scriitor, în particular, a cutezat a încălca atare convenții sociale, care se referă la intimitatea persoanei, repetând întruna că așa ceva nu se face, nici chiar pentru un scop atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Asta-i situația. Cauză din care această lume hâdă nu merită deloc acte de clemență, nu din partea mea! Dar, întorcându-mă, știu că sunt, de asemenea, și un perfecționist, unul, cred, fără pereche, însă, deși m-am simțit foarte aproape de perfecțiune de multe ori, n-am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a fi doar vina mea, căci omul, prin natura sa imperfectă, este o ființă slabă și vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în final, va trebui musai să obțină un rezultat de valoare, căci lucrul ieftin nu ține niciodată mult. „Se știe că o imagine face cât o mie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate, să facă ca numai și un singur cuvânt să cântărească, la rândul său, cât o mie de imagini!” Iar, la urma urmelor, chiar cu asta se preocupa Osvald neîncetat. 112 Rareș Tiron Privitor la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea, de fiecare dată, când omul se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea, de fiecare dată, când omul se referă la ceva ca fiind perfect, el nu face decât să dea pe loc măsura imperfecțiunii acelui ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sluga credincioasă a postelnicului, alungată pe nedrept de la curtea acestuia, se căsătorește, după o serie de peripeții vernești, cu tânăra mimoză a banului C..., Maria). Cu toate acestea, să nu credem nici măcar o clipă că personajele feminine pot aspira la perfecțiunea celor masculine. Pe parcursul romanțului, bărbaților li se găsesc numeroase lipsuri, însă, atunci când nevoia o cere, prozatorul, ca orice mascul grobian, nu ezită să sublinieze în chip implicit superioritatea sexului tare (care devine, în astfel de momente, absolut flasc): "Inima femeii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cadențelor acestui concert divin". Nu detectați cumva și ecouri de solare cântece franciscane în subtextul bravului pitar bucureștean? À propos de alăturări nefericite, iată încă una, prezentă într-o admirabilă notă consacrată Sfintei Cecilia, despre care aflăm că "suna în perfecțiune organul și era tipul modestiei (a doua parte pare a se afla în raport concesiv cu prima: deși era expertă, nu se lăuda cu aceasta, n. m.)". Mai mult, dacă luăm, aproape la întâmplare, două pasaje descriptiv-poetice, vă veți convinge
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândesc este japonez. Este prințul Genji, Genji cel luminos, venit pe lume ca incarnare a esteticului. Genji este Iubitul, atât de frumos, încât nici o preafrumoasă nu se poate măsura cu el, numai zeii pot fi mai înzestrați, el duce la perfecțiune orice artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care toate femeile se îndrăgostesc și care redă fiecare femeie esenței ei absolute. Nu, nu se îndrăgostesc, îl adoră, îl urmează fără suflu, așa cum urmezi un stăpân celest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe culinare sau de divertisment. Pentru orice subiect pus în discuție, prezentatorul, ca un prestidigitator bine antrenat, scoate repede de sub masă, de la spate, de după perdea, din tavan, de unde nu te aștepți, un panou pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie bun și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am simțit mereu o persoană plină de contraste sub multe aspecte, departe de perfecțiunea dorită. În nici un caz omul ideal, dar un om cu bune și rele, cu părți pozitive și negative, cu tot ceea ce Carl Gustav Jung numește umbra persoanei, dat fiind că tocmai ceea ce omul ar trebui mai curând să-și apropie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că Dumnezeu trebuie să se retragă, să se "contracteze", la fel ca în cazul naturii omului; pentru a da ființă și esență, spațiu și timp celui de lângă el, pare că îl privează de infinitatea sa, de eternitatea și de însăși perfecțiunea sa, toate acestea fiind calități ce s-au păstrat în lunga tradiție iudeo-creștină. Dar finitul nu poate limita infinitul din principiu; dimpotrivă, chiar și un univers infinit nu ar putea să-l limiteze pe Dumnezeul infinit, ce există în toate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun bolnav trage să moară, una din rudele lui îi ia haina și suindu-se pe acoperișul casei, strigă în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu-ți datorează nimic”. Și, dacă nu ai așteptări, cred că atunci nu te mai poate decepționa nimeni și nimic... Trebuia oare să iubesc și să trăiesc acele clipe, fără să mă gândesc la viitor? Am crezut că am o perfecțiune lângă mine, când orice om poate avea căderile lui? Când perfecțiunea nu există? Căci ființe căzătoare suntem... Am fost rănită, pentru că am așteptat, pentru iubirea dăruită, la fel de multă iubire? Dar să fie asta o greșeală? Sau am uitat, am uitat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
atunci nu te mai poate decepționa nimeni și nimic... Trebuia oare să iubesc și să trăiesc acele clipe, fără să mă gândesc la viitor? Am crezut că am o perfecțiune lângă mine, când orice om poate avea căderile lui? Când perfecțiunea nu există? Căci ființe căzătoare suntem... Am fost rănită, pentru că am așteptat, pentru iubirea dăruită, la fel de multă iubire? Dar să fie asta o greșeală? Sau am uitat, am uitat că suntem ființe căzătoare... Ar trebui oare, acum, să divorțez? Cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cea mai înaltă formă a rațiunii, cel mai bun mod de a asocia realul și raționalul. Dacă Hobbes se baza pe cauze mecanice, insistînd asupra dezordinii naturii, Hegel adopta o perspectivă evoluționistă, crezînd în devenirea unui Stat unic, încarnare a perfecțiunii divine. În alți termeni spus, primul era un materialist, al doilea un idealist. Viziunii organiciste a lui Hobbes, după care funcția creează organul, antropologii i-au răspuns descriind societățile primitive fără stat. Acesta nu este deci un produs natural, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]