5,290 matches
-
sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unei puteri invizibile care aștepta de la mine un singur lucru: moartea, indiferent dacă o aduceam altora sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără să-i dea timp să se întoarcă și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în palat și-l îmbracă într-o haină galbenă ca șofranul. Femeia care cântă în grădină e așezată pe o canapea de argint. Pe perne, în jurul ei, stau șapte bărbați înfășurați în haine galbene ca șofranul. „Numai tu lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Femeia care cântă în grădină e așezată pe o canapea de argint. Pe perne, în jurul ei, stau șapte bărbați înfășurați în haine galbene ca șofranul. „Numai tu lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați orbește; acum a sosit momentul să vă pun la încercare“; și femeia își scoate de la gât un șirag de perle. „Colierul acesta are șapte perle albe și una neagră. Acum, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acestor cuvinte. Apoi, fulgerător, hotărăști că vrei să te însori cu Ludmila. XII CITITOR ȘI CITITOARE, acum sunteți soț și soție. Un pat dublu, mare, e locul lecturilor voastre paralele. Ludmila își închide cartea, stinge lumina, își lasă capul pe pernă, spune: — Stinge și tu lumina. Nu ești obosit de atâta citit? Iar tu: — Încă o clipă. Aproape am terminat Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. CUPRINS Prezentare..............................................................................................5 Dacă într-o noapte de iarnă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații, mă învăluia, voiam să dispar în sângele ei și mă trezeam și mușcam perna să nu-i strig numele...” Porcule... a suspinat într-o judecată de valoare. Mi-am găsit o poziție mai comodă, mai ales că mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frază și din „iogândiescnoaișvremsdizvoltămieconomiișsfacimrilațâibunicustrainatatia” a prefectului! - Vino să te pup, Cucuzel! Îi ard obrajii. E-așa de ușoară, parc-a mai slăbit. Mi-e ciudă că iar sunt prost și-i dau drumul din brațe. - Stai, ia-ți și-o pernă, fă-te comod... Hopa sus! Mă ghemuiesc alături, o ating în treacăt pe un genunchi, Vasilache încurcat în sfori. - S-a cântat „Trandafir de la Moldova”, prefectul i-a lipit Șefului un cinci sute pe frunte, aia de la Relații Internaționale s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și-i dă apă la moară. - Ei, care Lenin? Dumneata! Să nu-mi spui că n-ai știut? Ai curat față de Lenin, când stă întins în sicriu, cu perna roșie sub cap, cu brațele pe lângă el, singurul mort care nu are mâinile pe piept, ai observat? Ai barbă de Lenin, mai scurtă, ca atunci când s-a întors din Finlanda, vorbești ca un Lenin și mă indispui. Dar nu oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
singuri în somn. - Poate... dar nu mai e de bon ton, ne e rușine să vorbim de omul închis în camera lui. - Foarte puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice spuneam, e ușor să-nțelegi euforia pe care-o simțeam. — E-atâta siguranță și liniște aici, zicea Evie, mângâind cuvertura din satin roz și umflând pernele. Aici nu ți s-ar putea întâmpla nimic foarte rău. Nu ca la școală. Sau acasă. Persoane absolut necunoscute stăteau acolo cu hainele pe ele, uitându-se la noi. La fel ca-n talk-show-urile de televiziune, e-atât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să faci jocul publicului. Evie își trecea degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți închipui că e tavanul dormitorului. — Nu-i vorba că m-ar fi lovit sau m-ar fi pus să beau sânge satanic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nu glumesc. Era mai mare cu doi ani ca mine. Fața-i era explodată toată după un accident cu sprayul fixativ, și-ai fi zis că ai mei uitaseră complet că mai au un copil. Îmi tamponam ochii cu marginea pernei și ziceam spre publicu: — Așa c-am făcut tot posibilul ca ei să mă iubească. Evie se uita în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un tub de pastă de dinți. — Zbang, zice Seth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În ce‑o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într‑o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încântător, dacă buna lor mamă ar fi putut s‑o roage, cât se poate de frumos și respectuos, Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o au doar copiii și psihopații, să‑i presimtă Încă de la ușă pornirea de a rosti vorbele fatale, pe care el și le Îngânase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stând În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să‑i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfâșiat de regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul lângă celălalt și coatele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu ceva care dă în vileag povestea. Cu sensul vieții. Cu o teorie unificată a câmpurilor. Cu marele motiv pentru care se întâmplă ce se întâmplă. Eram cu toții în galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]