3,143 matches
-
-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
cu focul în copite, Și pulbere de stele se înalță vălătuci, Tu te vei ascunde în mica poezie Pe care ți-am încrustat-o într-o seară. Pe un pătrar de lună albastră-argintie, Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară. Sunt emisfere înzăpezite între noi, Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace; E-un strop de ani, în plus, pe umerii tăi goi, Și-un cod al întristării, în mine îl desface. 06-05-10 Referință Bibliografică: Tu și eu
TU ŞI EU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368372_a_369701]
-
de marcă: “Sărbătoarea Țapului”(2000) sau “Vremea fluturilor”(2001), ultimul fiind difuzat de diferite televiziuni și cu titlul “Surorile Mirabal”. De o asemenea “reclamă” pe marele și pe micul ecran s-au bucurat puțini lideri latino-americani, printre exemple figurând Juan Peron, Che Guevara, Fidel Castro. PALMA-ȘOC. În “Surorile Mirabal”, Trujillo o invită la dans, în cadrul unei recepții oficiale, pe una dintre surori, Minerva. O ține cât mai aproape de el în timpul dansului (de altfel, o superbă melodie din Caraibe) până la limita decenței
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
mai sus, poetul își trăiește nostalgiile firești legate de trecerea timpului și mai mult, recheamă poezia: „Nu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutul/ Nu-i prea târziu să re-nviezi plăceri/ Poate curând vei regăsi sărutul/ Pierdut pe un peron de nicăieri// Nu căuta fantome în oglindă/ Nici amintiri din vremuri de coșmar/ Lasă senzații care te colindă/ S-adauge surâsului nectar// Aleargă să vezi codri de aramă/ Pe dealuri de iubire și de dor/ Ascultă-ți simțurile care cheamă
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
fericit garderoba unei doamne desăvârșite cum era ea și de spectacolul de muzică populară la care urma să cânte Veta Biriș, așa că Doamna Fira nu avusese nici o șansă de a refuza o astfel de propunere. Iat-o deci, dichisită, pe peronul din Chețani, așteptând sosirea trenului, cu sacoșele pline sprijinite de pantofii atât de lustruiți încât puteai urmări în ei mersul norilor pe cer. Ar fi putut lua un maxi-taxi dar citise în „Cuvântul Liber”, la care era abonată, un articol
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
care se prefigurează, este posibil ca Basarabia să redevină parte a României, iar Ardealul să fie din nou pierdut în favoarea Ungariei, să sperăm că nu definitiv); mama în brațe cu pruncul Adrian Păunescu, într-o țară răvășită de război, pe peronul dramelor din istoria națională; cinstirea memoriei părinților în texte poetice, precum „Rugă pentru părinți”, „Repetabila povară” sau „Regeasca dramă”: „Ce grabnic te-ai întors acasă, mamă,/ Atât de grabnic, nici nu pot să-ți spun/ Îmi pică lacrimile peste pumni
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
Vin înspre mine, nu le pot opri! Amintirile în cor se revoltă... Nu mai aud decât un refren, Te-ai oprit doar în acea haltă, Unde nu aștepta nici un tren! Încerc să fac curat în gânduri, Mă revăd pe un peron de gară, Erau acolo...mii de fluturi... Când i-am văzut am fugit afară! Și iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat, rece. Aripi frânte...înainte de zbor... Si lacrimi care nu vor să plece! În fundal...se aude
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
acea haltă, Unde nu aștepta nici un tren! Încerc să fac curat în gânduri, Mă revăd pe un peron de gară, Erau acolo...mii de fluturi... Când i-am văzut am fugit afară! Și iar mă văd plângând sfâșietor, Pe un peron întunecat, rece. Aripi frânte...înainte de zbor... Si lacrimi care nu vor să plece! În fundal...se aude o voce, Spunându-mi...Ai sufletul viu. Dar nu vezi?Pustiul te petrece, Pentru o haltă-i prea târziu! Dorina Omota 9.12
ACUM E PREA TÂRZIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368536_a_369865]
-
Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt și ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu și-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care așteaptă trenul pe peron, care nu trăiește doar după zvon, care nu mai vrea iluzii deșarte, dar vrea,prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o șansă, care după ce-a căzut, se mai înalță, care e observatorul
SUNT UN EU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/367904_a_369233]
-
vorbit, era sigur acasă și repede, repede se ițea la balcon. Femeia, zărind-o peste gard și primind acceptul, intra în curte. De când făcea primul pas, devenea de-a locului, pregătită să uite pentru două-trei ore neliniștea nomadului. Călca grijulie peronul îngust de pe lângă zidul casei, ca să nu agațe cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta. Apuca pe întâia alee de pietriș grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruță de serviciu pe vremuri
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
sinusoidale, urcând pe piscurile speranțelor, ca să se năruiască, apoi, în abisul disperărilor. Parcă trăiam din nou, durerile marilor dezrădăcinări de altădată, dar lipsite acum de încântarea explorării noului continent și de bucuria evadării din prizonieratul comunist. În locul mamei, plângând pe peronul gării din Oradea, rămâneau frații mei, cu care am suferit și ne-am bucurat împreună, timp de 16 ani.” Atunci când sfârșitul înseamnă un nou început Aceste cuvinte, involuntar, ne conduc prin străfulgerări ale memoriei, către imaginile descrise de Petru Lascău
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
răcoarea dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență, orice despărțire are o componentă dureroasă ce ne marchează, realizând însă, posibilitatea altoirii pe această rană, a
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
palidă peste chioșcuri și oamenii singuratici care bântuiau prin sălile de așteptare. O parte din raze cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați. Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
Mirat, zăresc o gară necunoscută care nu era prevăzută în nici un mers al trenurilor! Trag în jos fereastra și orizontul mi s-a ocupat cu trenul care șerpuiește într-o curbă largă. În depărtare, o siluetă cunoscută așteaptă nemișcată pe peron. Nu-mi vine să cred ... este Giulia! Am crezut că visez și mă ciupesc. Nu se clintește din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist în fața ei deși, trenul staționase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul meu s-
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
mine ... sar în picioare nedumerit și strig fericit: - Giulia! Giulia!? Însă ea nu se clintește din loc. Surescitat, mă reped la ușa compartimentului, dau buzna pe culoar și alerg prin vagonul pustiu. Deschid nerăbdător ușa grea și cobor derutat pe peron. E înalt, părăsit și gol! Nu-mi imaginez cum și unde a dispărut. Pripit, străfulgerat de câteva idei, mă orientez rapid spre ieșirea din gară. Zăresc în goană casa de bilete închisă și, nimeni în ea. Mă îndrept repede spre
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
desăvârșit; acestea o ascultă ca și cum ar fi niște lei îmblânziți, care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
ascunzându-se minciuna sau distrăgându-ne atenția de la adevăr, încât pot fi comparate cu „(...) false cochete-n baston”! Ele, cuvintele, leagă și dezleagă iubiri, la întâlnirile dintre un EL și o EA, fie direct „lăsându-și iubirile drept gaj pe peron” fie prin corespondență „și-n buzunarul poștașului orb”, care preocupat de munca sa foarte importantă, de altfel și pentru omenire, vorbind la general, se strecoară printre oameni„ca o cârtiță/ printre copacii luminii” Ca-ntr-o înțelegere universală, „poștașul”, „copacii
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
desăvârșit; acestea o ascultă ca și cum ar fi niște lei îmblânziți, care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
ascunzându-se minciuna sau distrăgându-ne atenția de la adevăr, încât pot fi comparate cu „(...) false cochete-n baston”! Ele, cuvintele, leagă și dezleagă iubiri, la întâlnirile dintre un EL și o EA, fie direct „lăsându-și iubirile drept gaj pe peron” fie prin corespondență „și-n buzunarul poștașului orb”, care preocupat de munca sa foarte importantă, de altfel și pentru omenire, vorbind la general, se strecoară printre oameni„ca o cârtiță/ printre copacii luminii” Ca-ntr-o înțelegere universală, „poștașul”, „copacii
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
omul potrivit care să vibreze pe aceleași note muzicale ale sufletului nepereche. - Iată că am ajuns și nu ai scăpat nici autobuzul spre Oltenița, spuse doctorul, făcându-se că nu a auzit ultima replică a fetei. Îl văd tras la peron. - Vă mulțumesc. Vă rămân datoare cu o cafea. - Mi-ar plăcea să o servim undeva pe o terasă. - Credeți că este momentul potrivit când situația mamei mele este așa de gravă? - În viață domnișoara... - Săndica. - ... domnișoară Săndica nu ai parte
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
a fost o singură dată să-l viziteze pe Mircea și familia lui, cu prilejul aniversării celui de al douăzeci și șaselea an de viață al lui Mircea. Când a sosit trenul în gară, Mircea o aștepta cu flori pe peron de parcă ea era sărbătorita. Un buchet mare de trandafiri multicolori. Era emoționată și fără să vrea a început să plângă ușor la pieptul iubitului. Nu se aștepta la o asemenea primire, cu limuzina la peron și cu flori. Când a
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
o aștepta cu flori pe peron de parcă ea era sărbătorita. Un buchet mare de trandafiri multicolori. Era emoționată și fără să vrea a început să plângă ușor la pieptul iubitului. Nu se aștepta la o asemenea primire, cu limuzina la peron și cu flori. Când a fost condusă de mână ca o prințesă din poveste să se urce în Fordul elegant al tatălui lui Mircea, a crezut că visează. Era oare adevărat? Este ea Cenușăreasa din poveste? Nu a văzut un
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Zamolxe, dar cine să-nțeleagă răscruci legate-n lanț? Conversăm cu riduri. Oglinzi sătule suspendă timpul tău. Ce vrei? Un stinjenit de dor, de tine mă cuprinde. De ce îți expui sufletul în văzul oamenilor? Anormal e cel ce nu citește. Peron de așteptare, o mască râde, stă pitită frica și surâde. Uităm de noi în voi, pribeag e următorul gest. Statornicim nimicuri, adăugăm un ceas. Dement nu e trecutul ci doar necunoscuta, o moarte prea chemată, renegi, blamezi, sughiți a plâns
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]