1,647 matches
-
a unității canadiene, privilegiul de a cunoaște un mod de supraviețuire a Învinșilor cu Învingătorii, În care accentuarea identității proprii nu presupune adâncirea adversităților, intensificarea urii și Înmulțirea conflictelor. Ci doar compasiunea pentru suferințele victimelor și cinstirea memoriei lor prin perpetuarea tradițiilor și culturii identitare. Dreapta poziționare a acestui roman, indispensabil pentru cunoașterea spiritualității acadiene, face poate necesară revederea sumară a unor repere istorice. Acadia, patria istorică a acadienilor, era o regiune din sud-estul Canadei, care corespundea așa ziselor provincii maritime
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
și Aristotel, de la presocratici la Sofocle, Euripide sau Aristofan. Literatura (sau ceea ce este astăzi identificat ca atare) nu ocupă un loc privilegiat în jocul de texte corespunzătoare fiecărei constelații culturale particulare. S. identifică prompt funcțiile care îi revin în procesul perpetuării sau al eroziunii anumitor structuri ale puterii culturale. Privită astfel, gândirea grecească devine teatrul unei competiții nedecise între două serii de valori, numite de autor arhaice și mediane. Arbitrajul revine unui principiu polar al puterii: de o parte, o accepție
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
la cererea unui prieten călugăr, pe nume Anatolius, dalmatul realizează o ediție a Comentariului la Apocalipsă al lui Victorin, în care își ia libertatea să înlocuiască secțiunea milenaristă din final cu un comentariu personal, alegoric. Această rectificare esențială a asigurat perpetuarea operei în spațiul creștinismului occidental de‑a lungul secolelor. Deși greu de găsit, ediția originală nu s‑a pierdut definitiv. J. Haussleiter a descoperit‑o, la începutul secolului XX, într‑un manuscris din Vatican, Ottobonianus Latinus 3288, pe care l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai, 5” a avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și înfrumusețat-o Doamna Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diate ni le recomandă uneori pe văduve în ipostaza de executori testamentari. în afară de înmormântarea („pogribania”) soțului defunct (obligație a văduvei), acești legatari trebuiau să împlinească, în primul rând, ritualurile postfunerare - componentă a atitudinii creștine în fața morții (căci era vorba de „perpetuarea amintirii” defunctului) - praznicele, sărindarele, pomenirile - (Cămărașul Sima: „Nimenea cu nimic treabă să n-aibă, iar soțul mieu, Marica, să aibă a mă pomeni cumsecade”; postelnicul Constantin Cantacuzino: „După aceasta [Ilina] să scoată taleri 1500 să facă milostenii și pomene pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se deschide pentru depășirea destinului. Este actul de „trecere” din registrul sufletesc al ființei În registrul moral și spiritual. Această aspirație a salvării o vedem proiectată În cetatea ideală. Cetatea ideală Cetatea ideală este o imagine simbolică a salvării și perpetuării existenței ființei umane și a cetății sale. Ea este simbolul anulării perisabilului și a timpului. Este ieșirea din „situațiile Închise” ale vieții și intrarea În perspectiva unor „situații deschise” ale eternității. Este Împlinirea aspirațiilor de transcendență ale Omului. Omul știe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poziție absolut atipică. Faptul că Zerlendi Își continuă jurnalul și după ce a dispărut, deci când experiențele sale yoghinice sunt desăvârșite, aruncă În aer tiparele transcrierii intimității. De la introducerea mărturiei - acolo, Într-un teritoriu de o vastitate perfect silențioasă - și până la perpetuarea ei sub semnul unei stranii pedagogii (căci de aceea, În fond, Încă scrie), Zerlendi e un personaj care Își ajută din plin naratorul și autorul: ceea ce Eliade nu a Împlinit În Întreaga sa biografie de până atunci, nostalgia sa unificată
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pozitive. Astfel, rezumând cât se poate rezuma, satș e climaxul acestei dependențe structurale și ultima tentativă de a respecta criteriile acestei inferiorități. Nu e complet hazardat să te gândești că insistența doamnei Zerlendi față de descifrarea destinului soțului este, În fond, perpetuarea acestei atitudini hinduse a inferiorității și pasivității femeii, pe care naratorul o construiește și În trăsăturile celorlalte două femei. Vom vedea Însă abia În final, conform acestei analize, ce Înseamnă un același univers și cum Întregul text, poate, se volatilizează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Lahore, când i-a oferit un exemplar din Reminiscences: The French in India (1998). În luna februarie a aceluiași an, Enseign Frédéric Prévost Allard, cel mai tânăr descendent al generalului napoleonian, a vizitat mormintele strămoșilor săi la Lahore, semnul perpetuării memoriei lui Allard și a celebrei curți a lui Ranjit fiind faptul că a fost primit de un succesor al Însuși Fakirului Nureddin 1. Miezul istoriei politice și religioase pe care o descrie Honigberger rămâne destul de incendiar. Fixarea canonului scripturar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai e cu putință, la vatra strămoșească, la obârșia culturală a noastră”. Și din articolele-program și din beletristica tipărită în paginile lor, se va vedea clar că publicațiile din sfera „Sămănătorului” nu năzuiau la crearea unei literaturi noi, ci la perpetuarea și sporirea celei existente. Accentul nu cade, în pledoariile lui Vlahuță, Coșbuc ș.a., pe ideea de creație, ci pe aceea de transmitere. Vestind, în 1903, „o nouă epocă de cultură”, N. Iorga nu numai că nu înțelege înnoirea ca o
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
îl satisface în măsura în care răspunde cerințelor sale, oferindu-i în același timp un mediu afectiv și protector. C. Dimitriu, făcând sinteza funcțiilor grupului familial, distinge următoarele: a) funcția biologică a familiei constă din procrearea, protecția și creșterea copiilor, având ca finalitate perpetuarea speciei umane, condiție indispensabilă existenței și menținerii unei societăți; b) funcția juridică este dată de raporturile de rudenie și patrimoniale dintre membrii care compun familia, raporturi consfințite legal prin actele de stare civilă care atestă casătoria, nașterea, adopțiunea, divorțul, precum și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de asemenea, nu fusese prevăzut În Tratat și În actele subsequante, dar care au fost, totuși, sancționate de marile puteri garanțe, inclusiv de puterea suzerana, adică Poartă . Or, se subînțelegea, În noile condiții create de acele evenimente În Europa Orientala, perpetuarea neutralizării Mării Negre devenea deosebit de periculoasă pentru securitatea și poziția Rusiei În această zonă. Cu atat mai mult cu cât - se poate deduce din incriminările În discuție -, În urma instalării unui principe străin În fruntea lor, Rusia nu-și mai putea exercita
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
sprijinul lui Corneliu Istrate, Iași, 2004, p. 168-172. </ref>. Acest din urmă act constituțional a reinvestit domnia cu atributul ei cel mai semnificativ: alegerea pe viață a domnitorului dintr-un număr restrâns de boieri autohtoni, fără Însă a-i asigura perpetuarea prin ereditate. Punând În practică principiul modern al separării puterilor În stat, Regulamentul Organic a Încercat să limiteze puterea absolută a domnitorului, așa cum era ea exercitată până atunci, În schimb i-a oferit o serie de atribuții În conducerea efectivă
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
a factorilor naturali și a celor creați prin activitățile umane și, mai ales, calitatea lui, reprezintă motivația esențială a călătoriilor, alcătuind “materia primă” a turismului. De aceea, păstrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie condiția necesară pentru perpetuarea și dezvoltarea continuă a consumului turistic. Turismul are o contribuție însemnată la menținerea și îmbunătățirea calității mediului, manifestându-se ca un factor activ al dezvoltării durabile, fiind în interesul său să se implice în această problemă și să lucreze în
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
efect, resimte consecințele arborescenței epice și ale căutării ostentative a senzaționalului. De altfel, mutând acțiunea în cadrul rural, romanul pare o revenire la atmosfera din Duminica muților. Cu toate acestea, cartea rămâne în siajul Galeriei cu viță sălbatică mai ales prin perpetuarea relației erou-martor, ipostaziată aici prin binomul Mega(clide) Pavelescu - Rânzei, iar titlul romanului se explică prin prezența revelatoare a ultimului, în aparență un stenograf umil și modest, în realitate gestionar, dacă nu chiar creator al memoriei colective. „Însoțitorii” se multiplică
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
urmeze, ci dimpotrivă sunt luați drept repere negative, în raport cu care doresc să dezvolte modele compensatorii. Acești părinți nu au prestigiul celor dintâi, ci alte persoane din familie sau din exteriorul ei joacă acest rol. Încercarea de a demonstra modalitatea de perpetuare a modelelor parentale prin studiile și cercetările din prisma familiilor monoparentale, a disoluției cuplului ca factori principali ai eșecului educației copilului și a reproducerii traseului socioafectiv defectuos, au condus mai degrabă la concluzii care reflectă nevoia de a privi dintr-
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
mai amplă problematica în discuție, și anume aplecarea asupra factorilor socio-profesionali, a nivelului de cultură și educație, a situației materiale, a stării afective a părintelui rămas singur. Astfel, nu întotdeauna eșecul în plan conjugal și parental reprezintă singura cauză a perpetuării modelului din copilărie, cât a unei combinații de conjuncturi și situații care includ starea emoțională negativă, insuficiența veniturilor, conflicte intrapersonale, culpabilizare excesivă, etc. Concluzionăm în ceea ce privește teoriile de mai sus, prin a afirma faptul că importanța modelului parental este un aspect
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
R. White și M. Bisson (1998), în urma studiului unui ansamblu de 15 statuete, la care se adaugă comparația cu populațiile arctice actuale, consideră că ele sunt în strânsă legătură cu practici și ritualuri ale șamanilor, menite să asigure înmulțirea și perpetuarea grupului. În plus, simplificarea sau eliminarea unor părți ale corpului, precum brațele, picioarele sau fața, corespund, de fapt, unei lipse de semnificație în raport cu graviditatea. În schimb, J. K. Kozlowski (2004) compară achizițiile culturale, economice și sociale ale Gravettianului cu „revoluția
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
divinitatea feminină și-a asumat-o în calitate de mare divinitate a lumii preistorice, în paleolitic și neo eneolitic. În legătură cu această temă majoră a religiilor preistorice, este știut faptul, demonstrat de biologi, că orice ființă vie se naște cu instinctul procreației pentru perpetuarea speciei. În acest sens, caracterul de divinitate, rezervat femeii, se manifestă prin asocierea imaginilor, uneori a pozițiilor ginecologice (La Magdelaine des Albis, Gabillou, etc.) cu bărbatul sau cu forța virilă, reprezentată de unele animale. După opinia noastră, în Paleoliticul superior
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
funcții de control social. În comunism, controlul social se manifesta mai puțin prin structuri marcate de relații sociale și de încredere interpersonală, fiind mai degrabă în sarcina autorităților. Acestea erau ele însele corupte, iar dispariția structurilor autoritare a contribuit la perpetuarea și propagarea corupției în întreaga societate. Neîncrederea și lipsa de integrare socială au facilitat, astfel, dezvoltarea unor medii corupte, devenind imediat produsul acestora. Revenind la diferențele dintre Estul ex-comunist și restul Europei, este puțin probabil ca pe viitor situația să
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de sănătate - factori determinanți ai unei stări de sănătate precare a populației din România Introducere Nivelul scăzut de dezvoltare economică din România în perioada tranziției a fost primul factor care a determinat (pentru grupurile ce trăiesc în sărăcie) apariția sau perpetuarea de dinainte de 1989 a unor elemente care au influențat negativ starea de sănătate a acestora: o alimentație insuficientă sau dezechilibrată, condiții mizere de locuit, lipsa unor condiții de igienă (apă, toaletă în locuință). În același timp, stresul, starea psihică a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
distorsionante de care am vorbit mai sus au creat însă tensiuni financiare suplimentare în unele părți ale sistemului sanitar dezavantajate față de altele și au redus controlul eficient și transparent al resurselor și așa insuficiente. Pe parcursul tranziție i s-a constatat perpetuarea marii majorități a problemelor vechiului sistem în ceea ce privește calitatea slabă a unora dintre serviciilor acordate de sistemul public, cauza fiind dotarea redusă cu utilități și tehnologie modernă a multora dintre unitățile sanitare, dispensare, policlinici și spitale, deteriorate în prezent (deși centrele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
-ul SCADplus, sumar al legislației europene în domeniul educației). Distribuția veniturilor în perspectiva dezvoltării sociale Simona Ilie Prezentul studiu are în vedere problematica inegalităților de natură economică dintre indivizi, respectiv țări, ca și importanța perspectivei sociale a dezvoltării pentru evitarea perpetuării și accentuării celor dintâi. Prima parte abordează sumar balansul dintre economic și social, ca și contextul în care aspectele sociale s-au impus ca repere ale dezvoltării. O a doua parte punctează condițiile inegale sau contextele diferite în care are
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la ambele capete ale distribuției veniturilor, cu efecte la fel de nedorite asupra dezvoltării societății. Rezultatul acestor retrageri este erodarea coeziunii sociale. Interesul pentru cei cu venituri mari este de dată mult mai recentă în discursul obișnuit al guvernanților, fiind atras de perpetuarea și, mai ales de creșterea inegalităților. Paralel cu consolidarea statelor bunăstării, relația cu aceștia a fost menținută, în principal, prin sistemele fiscale, menite să furnizeze resurse pentru susținerea sistemelor social-protective. În felul acesta, cei formând grupa „bogaților” s-au simțit
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
că nu este o condiție sine-qua-non pentru creșterea nivelului de trai, ci poate avea ca efect căderea în sărăcie a unui segment de indivizi/țări care, într-un mediu concurențial, nu-și pot depăși situația de dependență prin forțe proprii. Perpetuarea și adâncirea distanței dintre perdanți și nonperdanți până la a nu se mai recunoaște unii pe alții ca aparținând aceleiași comunități constituie următorul punct al unei astfel de traiectorii și, prin urmare, necesitatea unor acțiuni de susținere (sociale) adresate celor care
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]