712 matches
-
o călătorie lungă și îndepărtată. O călătorie lungă și îndepărtată! De ce? La ce bun? Cum? Unde? Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da - zise Liduvina -; mi se pare că e... pianista! — Eugenia! — Chiar ea. Rămase perplex. Ca un fulger amețitor îi trecu prin minte ideea de a o expedia, de a porunci să i se spună că nu-i acasă. „Vine să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș fi o păpușă - își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la sută din șerpi sunt veninoși. Așadar, ca marțian, descoperirea unui șarpe n-ar fi un pericol pentru mine; aș rămâne doar perplex. Cel mai probabil, asta se va Întâmpla cu noi: vom rămâne perplecși. Oricum, nu cred că o să deschidem vreodată sfera, nu.“ Tina: „Sper că nu.“ În spatele ei, pe monitor, sfera se Închise. — Aha! făcu Harry. Cât timp a stat deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
foarte mică. Mai puțin de unu la sută din șerpi sunt veninoși. Așadar, ca marțian, descoperirea unui șarpe n-ar fi un pericol pentru mine; aș rămâne doar perplex. Cel mai probabil, asta se va Întâmpla cu noi: vom rămâne perplecși. Oricum, nu cred că o să deschidem vreodată sfera, nu.“ Tina: „Sper că nu.“ În spatele ei, pe monitor, sfera se Închise. — Aha! făcu Harry. Cât timp a stat deschisă? 33,4 secunde, domnule, preciză Tina. Opri banda și Întrebă, palidă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mult interes. — Ei bine, când ați fost transportați În CDS, doctorul Adams a pomenit ceva despre un calmar. — Adevărat? — Da, domnule. Numai că se pare că pe bandă nu apare nici un calmar. — Nu-mi amintesc de nici un calmar, spuse Norman perplex. Se Întoarse spre Harry. — Ai spus ceva despre-un calmar, Harry? — Un calmar? Nu cred. Norman se adresă din nou marinarului. — Ce arată cu exactitate benzile? — Păi, benzile ajung până la momentul În care aerul din habitat... știți, accidentul... — Da, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un sens. Iar suferința și mîntuirea sînt întotdeauna personale. Ca de obicei, ignorînd regulile și sfaturile, am început cu experierea răului. Sînt tînăr și mi-e foame de sex. Conceptele se dezumflă înfața tinereții mele precum camerele de bicicletă. Rațiunea perplexă, ofensată și amatoare ca o lady luată la drăgălit de un căruțaș mirosind a drojdie, cedează imediat locul unei senzații de foame de dez-singurare. Îngerul zice: „Mă piș pe aripi! Dezbrăcarea! Spărgînd copilăria în cioburi, în fața privirii va înflori femeia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pregătit mama. Mă minunez gândindu-mă că nici una dintre noi nu a fost spitalizată pe motiv de malnutriție când eram mai mici. Eu și surorile mele eram chemate la masa de seară. Ne așezam și, câteva minute, priveam în tăcere, perplexe, la farfuriile din fața noastră. Apoi, într-un final, una dintre noi spunea: —Aveți vreo idee? —Să fie pui? zicea Margaret neconvinsă, împungând mâncarea cu furculița. A, nu, eu am crezut că e conopidă, a sărit Rachel, vegetariana, fugind să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunetul produs de tata alergând în sus pe scări. I-a strigat mamei: —E un nebun la ușă și are un pantof. Vrea să știe dacă e al nostru. Ce să fac? Dinspre mama nu a venit decât o tăcere perplexă. —Să știi că din cauza tuturor întreruperilor din dimineața asta, o să întârzii la muncă, i-a spus tata de parcă ar fi fost vina ei. Am început să plâng dezamăgită. La ușă nu era James. Știam exact cine era. —Tati, am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus actele apartamentului? —Ăăăă, nu, mi-a răspuns el cumva surprins. —De ce nu? l-am întrebat ușor exasperată. Nu știu, a zis el privindu-și pantofii. A urmat o pauză perplexă. Presupun că pur și simplu nu m-am gândit la asta. Am plecat din Londra în mare grabă. —Ai vreunul din actele noastre cu tine? am întrebat luptându-mă să nu-l pocnesc. Mă refer la extrase bancare, planul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de căpușă. Pe de altă parte, acarianul transmite o boală numită piroplasmoza vitelor cornute. Și, după cum se vede, o face cu succes. Revenind la păsărele, vedem În La datorie că locotenent colonelul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Eu și Tu-magazin, Îngrijorat de „curbura organului, care este contrară celei originale. În loc să fie Îndreptat În sus, al meu este Îndreptat În jos”. Cititorul Îl Întreabă pe sexologul de serviciu ce să facă, dar omul de știință nu știe, e perplex, cu toate că răspunsu-i simplu: să candideze. În Mărturii, Petre Roman, sex-simbolul anilor ’90, scrie despre tata lui. „El era dușman de clasă din interiorul partidului” (sublinierea lui, pe ziar). Acel Valter disident și copilul lui hidraulic. Care rîde de noi fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar prioritatea numărul unu o constituie indivizii sănătoși, ei ar trebui să trăiască În condiții decente, nu malformații, m-a luat valul, ce să fac, am uitat de medicină, și la sfîrșit am dat cu pumnu-n masă Întrebînd un Malbrin perplex dacă a văzut cumva la televizor și umilința unui popor Întreg, asta de ce nu-l Îngrijorează, e-adevărat că umilința nu poate fi filmată, dar cu un mic efort ar reuși să și-o imagineze. Dacă se gîndește mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar deseori - sau, cel puțin, așa i se părea ei - doreau să vorbească despre fostele iubiri. Evident, În ultima vreme afacerea Înflorise spectaculos. Funcționarii care se Întorceau din străinătate Își găseau nevestele și prietenele de nerecunoscut. Soseau În birou Încă perplecși. Femeile se plîngeau de foștii soți. „Vrea să nu ies deloc din casă.“ „Mi-a zis că nu-i place de prietenii mei“, „Ne-am Întors la hotelul În care ne-am petrecut luna de miere, și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sănătos și rațional; nu i-ar fi plăcut absolut deloc dacă Julia sau oricare altă prietenă dădea peste ea În timp ce o făcea. Ar fi murit de jenă! Și totuși... Nu-și dezlipi ochii de la liniile roșietice, privindu-le pe jumătate perplexă, pe jumătate cu admirație. Ești o proastă fără scăpare, se gîndi ea aproape veselă. În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Să nu fii... Helen Își scutură capul. Nu merit. — Ai spus-o și dimineață. Pentru că e adevărat. Eu... Se uită peste Londra din nou, În aceeași direcție În care privise Înainte, și nu mai dorea să continue. Kay o urmări perplexă, apoi Îi frecă brațul cu buricele degetelor. — Hei, zise ea Încet. N-are importanță. Am vrut ca ziua asta să fie deosebită. Dar poate că nu te poți aștepta să ai parte de o zi specială În timpul războiului. Anul viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
holul de la intrare... Îți amintești? Julia se Încruntă. — Da, zise ea apoi, pronunțînd cuvintele rar. Cred că-mi amintesc. Se uitară una la alta, și aproape instantaneu priviră În altă parte, de parcă ar fi fost stînjenite sau ar fi rămas perplexe - pentru că, după cîte Își dădu seama Helen, nu-ți puteai imagina În nici un fel acea vreme cînd a trece pe la Julia cu Kay era o chestiune obișnuită; era imposibil să te gîndești cum a putut să stea lîngă Kay, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și dispariția neașteptată a umbrelor le dezorienta. În cele din urmă, ghiciră treptele albe ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci alta, St Edmund, rege și martir, scria pe tăbliță. Julia se opri În fața ei, absolut perplexă. — Fără să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost la ofertă specială și de a Încheia fiecare ședință cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1 După câteva săptămâni, când Candy l-a Întrebat pe un ton candid ce Înseamnă această expresie În engleză, a rămas perplex timp de câteva secunde și apoi a rânjit larg: „Stoarce clientul și de ultimul bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi amintesc, o listă cu cele mai frecvente alergii. Dar cu siguranță nu scria nimic despre cum să-ți pregătești copilul pentru momentul În care tu vei muri. Cum mă uit la fața lui Em, În același timp radioasă și perplexă, am sentimentul acela pe care-l ai atât de des ca mamă, presiunea a sute de milioane de mame dinaintea ta, toate luptându-se cu lacrimile În timp ce copilul pune cea mai veche dintre Întrebări. Dar tu o să mori, mami? Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să aibă cine știe ce experiență în materie de tinere femei și cu atât mai puțină în materie de prințese din Park Avenue. Părea timid și păstra distanța baricadându-se în spatele unui birou ticsit cu lucrări de corectat. —Care dispăruți? întrebă Henry perplex. —Ești drăguț. Vreau să spun, cu ținuta asta cerebrală și cu timiditatea pe care o afișezi, domnule profesor, spuse Julie. Henry era drăguț, într-adevăr. Ținuta „cerebrală“ consta din blugii prespălați, o cămașă din in și pantofi cu șiret. Cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât e Ani bolnavă. Pistruii Georgianei au luat o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma meteorologică, pentru măsurarea umidității din atmosferă, numite higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bătrân și că îi datorăm marile noastre intuiții, dar dumneavoastră uitați că numai conștientul, mai precis, inteligența lucidă este aceea care poate să recunoască meritul marilor intuiții..." Avântul Matildei se opri ca în fața unui obstacol de netrecut. Rămase câteva clipe perplexă (în loc să fi urmat, ca la început, calea reflecției), apoi se decise și, în loc să învingă obstacolul, se supuse riscului de a-l ocoli "e perfidia inteligenței, de a-și atribui un merit, zise ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
formulai ipoteza cu Amăicălițului, îmi puse mâna pe braț și mă ironiza: Ioane, tu ai fi foarte inteligent dacă n-ai fi prea inteligent. Fii atentă la ce spui, o avertizai, când o să iei cuvântul. Ești vulnerabilă! Să nu rămâi perplexă! Nu pot, zice. Adică? Nu pot să rămân perplexă. De ce? Ai uitat ce-ai spus de mine? zice. Am spus multe! Da, zice, dar am reținut esențialul. Care? Se aplecă și îmi șopti la ureche cu un cinism lingvistic care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și mă ironiza: Ioane, tu ai fi foarte inteligent dacă n-ai fi prea inteligent. Fii atentă la ce spui, o avertizai, când o să iei cuvântul. Ești vulnerabilă! Să nu rămâi perplexă! Nu pot, zice. Adică? Nu pot să rămân perplexă. De ce? Ai uitat ce-ai spus de mine? zice. Am spus multe! Da, zice, dar am reținut esențialul. Care? Se aplecă și îmi șopti la ureche cu un cinism lingvistic care îi aprinsese fața: Ai spus că gândesc cu... Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de moloz. Doar imprimanta se-afla la locul ei, neatinsă, cu foile încă aliniate în capac. Rapotan găsise prognoza lui Mihnea gata tipărită, probabil că doar întinsese lăboanța aia a lui cimentată și se și servise. Îl bănuiam la secție, perplex, nervos, indispus de literele mărunte. Dar unde era Mihnea? Am traversat restul casei, urcând și coborând grămezile de moloz. Dacă n-aș fi știut că exagerez, aș fi zis că o minte bolnavă luase la rând camerele, făcându-le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]