2,910 matches
-
Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește pe Valla Epicurism ataraxie, bucurie, creștin, goliarzi, Grădină și asceză, apă, Edenului, lui Epicur, și inițiere, paradisului, și picătură, personaj conceptual, transcedentală, opus creștinismului persistență, plăcere în acord cu natura călăuză a virtuților, ca bine suveran, Erezii. bibliografie, docetism, și credință, hedoniste, texte păstrate, Estetică arhitectură, muzică, pictură, poezie, Carmina Burana, Catul, Properțiu, Ronsard, sofisticată, Tibul, Femei egale cu bărbații, erotică feministă, folosința femeilor, Montaigne
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
CORNELISZ DIN ANVERS și mântuirea moarteasa și sărăcia voluntară și sexualitate teolog inocent WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES abjurare, carmelit, și erotica feministă, și femeile, și paradisul terestru, și sexualitatea, și trupul STOICISM și creștinism, epicurian, în Eseuri, și panteism, persistență, Valla, TRANSMITERE cartea de hârtie apariție, comercializare, ca mijloc de aducere aminte, îndreptar, copierea manuscriselor, descoperiri, - Nag Hammadi, directă, editare, opere pierdute, papirusuri fragilitatea lor, număr, scrisă, tiparul, verbală, TRUP afirmarea, ateu, ce este, ce nu este, și conștiință, creștin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mult influențat de ea, cu atât acea practică este o instituție în raport cu respectiva persoană. Din cele de mai sus nu putem trage însă concluzia că orice practică rezistentă în timp parcurge procesul de instituționalizare. Există și modele sociale a căror persistență nu este asigurată prin procese reproductive auto-activate, așa cum se întâmplă în cazul instituțiilor. Pot exista consecințe neintenționate chiar dacă persistente, dar care nu sunt modele ce se reproduc perpetuu. De ce avem nevoie de instituții Instituțiile reprezintă resurse esențiale, în măsură să
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
către construirea de modele, iar pe de altă parte, o abordare din perspectivă istorică. Rațiunea celei de-a doua derivă din faptul că instituțiile sunt marcate de un anumit grad de inerție. O valoare euristică crescută pentru analiza dezvoltării și persistenței instituțiilor o are teoria dependenței de cale (path dependency theory). Abordarea metodologică a raportului dintre indivizi și instituții relevă tensiunile dintre individualism, respectiv holism metodologic. Pentru adepții individualismului metodologic, accentul cade pe maniera în care acțiunea individuală provoacă atât apariția
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu are intenția de a viola regula și un sens puternic al stabilității -, când nu există nici un grup de indivizi care să aibă intenția să formeze o coaliție cu scopul de a viola sau schimba regula. Un alt aspect al persistenței instituționale este de natură dinamică. O instituție este dinamic stabilă dacă e îndeplinită următoarea condiție: dacă unii actori deviază de la regula instituțională, alți actori vor prefera să se conformeze în continuare, iar devianții vor fi stimulați să revină. Instituțiile stabile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nivel individual (prin practicile indivizilor legate de alegerea spațului de locuit), dar și la nivel politic și guvernamental, prin constrângerea posibilităților locative ale categoriilor defavorizate (Massey, 2001; Yinger, 1995). Se susține că politicile discriminatorii sunt, în primul rând, responsabile pentru persistența segregării rezidențiale pe piața imobiliară urbană. Sistemul politic - Codrin Scutaru Aspecte teoretice În abordarea sa sistemică, societatea poate fi înțeleasă ca un ansamblu coerent și complex de componente, de subsisteme (economic, juridic, cultural, administrativ, politic) aflate în interacțiune. Sistemul politic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acesta își elaborează teoria: „Pe alocuri, scrierile lui Smith seamănă cu cele ale lui Marx (...) Nu întâmplător, acești gânditori și-au exprimat opoziția față de stat, momentele în care au scris aceștia au fost caracterizate de privilegii absolutiste, protecționism mercantilist și persistența corupției” (Esping-Andersen, 1992, p. 124). Ideile liberalismului clasic sunt puternic zdruncinate la mai mult de un secol de la momentul în care Smith își formulează teoria, odată cu criza economică care a debutat în anul 1929. Acesta este contextul în care economiștii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și Hans Morgenthau - se face pornind de la premisa disjuncției dintre sfera internă și sfera externă a politicii. Pentru Morgenthau, de exemplu, principiile internaționalismului pot opera în sfera politicii interne tocmai datorită existenței unei autorități supreme însărcinate cu implementarea legislației, în vreme ce persistența politicii de putere caracteristice sferei internaționale se datorează absenței unei autorități suverane la scară globală: astfel, în domeniul relațiilor internaționale, pacea derivă nu atât din exploatarea principiilor internaționalismului liberal (raționalitate, justiție/drept, organizații internaționale și securitate colectivă), cât din respectarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor internaționale prin intermediul războiului (Osiander, 1998, pp. 416-418). b) Rolul naturii umane în propunerile internaționalismului liberal interbelic Descrierea locului ocupat de natura umană în gândirea liberală a începutului de secol XX, așa cum apare ea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în muncă este un fenomen dinamic. Tabel 4.3.2.1.Dimensiuni ale performanței în muncă ( după Robertson și Smith, 2001) Dimensiuni ale performanței în muncă pentru slujbe specifice: Pentru posturi de bază în servicii (Hunt, 1996): Respectarea regulilor Tehnicitate Persistență în fața obstacolelor Flexibilitatea programului Prezență Comportament în afara sarcinii Neutilizarea medicamentelor Pentru manageri (Conway, 1999, Borman și Brush, 1993): Conducere și supervizare Relații interpersonale și comunicare Comportamente tehnice (de exemplu, administrare) Comportamente utile (de exemplu, rezolvarea crizelor) Dimensiuni ale performanței în
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
politic, nivel de dezvoltare economică sau mediu religios, social și cultural. De cele mai multe ori această segregare este în detrimentul femeilor, cu importante efecte negative asupra percepției sale de către bărbat, dar și a modului în care aceasta se vede pe sine însăși. Persistența stereotipurilor de rol sexual își pune, de asemenea, amprenta asupra educației și formării, conducând la promovarea diverselor inegalități. Pentru a face față acestui fenomen întâlnit pe piața forței de muncă este nevoie de înțelegerea lui. Încercând să explice segregarea în funcție de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fie la cârmă. (Ajutorul altuia nu va fi eficient decât În măsura În care avem disponibilitatea sufletească de a-l primi, adică de a fi gata să-l transformăm prin noi Înșine În faptă.) Prepelița care se Înalță ultima primește lovitura. (Nu totdeauna persistența Într-o idee, Într-o atitudine este benefică. Trebuie să facem efortul de adaptare rapidă la noile situații apărute. Altfel pățim ca Încăpățânatul care, nedorind să-și schimbe punctul de vedere, nu va găsi sau va afla ultimul soluția cea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a sedimentărilor ocazionate de eforturile pozitiviste de cercetare empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
În care ne găsim astăzi sînt, Într-un fel, continuarea exilului român de la 1848 de la Paris”. Eva Behring pornește de la premisa că exilul românesc a fost cu precădere un fenomen literar, care, deși Încheiat din punct de vedere istoric, „prin persistența consecințelor sale se mai află Încă Într-un proces de transformare”. Autoarea consideră că scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze Între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
identitatea sau limba. Înainte de a face o analiză a miturilor istorice din țările Europei Centrale și de Est, autorul face cîteva observații privind conservarea națiunilor În regiune. Naționaliștii centralși est-europeni au vorbit foarte mult despre conservarea graiurilor locale, dovadă a persistenței națiunilor. Kolarz observă Însă că acestea au ajuns să fie folosite doar În regiuni izolate, populația acceptînd limba culturii dominante, utilizată și În activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea națională, În timp ce populația ajunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin competiția dintre sîrbi și croați pentru supremație. Fiecare parte avea argumentele sale. SÎrbii se revendicau a fi cei mai importanți luptători pentru libertatea slavilor din sud, prin rezistența lor antiotomană. Pe de altă parte, croații Își motivau superioritatea, prin persistența statului lor timp de un mileniu. În fapt, statalitatea croată a fost numai de fațadă, iar prin autonomia internă nu au reușit să ducă o politică proprie. Antagonismele dintre cele două popoare slave s-au manifestat prin pretențiile asupra Bosniei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pippidi, Șerban Papacostea, Dinu Giurescu, „personalități democratice, umaniste, care se străduiesc de mai bine de un deceniu să limiteze daunele cauzate de un cult antonescian ce ia forme din ce În ce mai agresive” (p. 337). Vladimir Tismăneanu se ocupă În studiul său de persistența unor puternice sentimente xenofobe și antisemite printre cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care Încearcă să răspundă unor Întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la factorii de decizie, fie aceștia nu o luau În seamă, fie hotărîseră deja un alt curs de acțiune. Printre ambasadori, găsim profesioniști, preocupați de situația României În vîltoarea schimbărilor ce zguduiau blocul comunist, dar și propagandiști care, În credința persistenței sistemului, menajau susceptibilitățile conducerii și transformau informarea În dezinformare. Cam atît despre analiza pozițiilor politice și a documentelor ce constituie corespondența externă publicată. Așteptăm Însă, cu mare interes, documentele de comunicare internă, pentru a avea tabloul complet al percepției evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de ținutul natal și față de dezmoșteniții soartei. „Sângerarea rănilor în suflet” este metafora caracteristică a poeziei sale din
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
fruntașului național-țărănist Virgil Potârcă, în calitate de președinte al Uniunii Camerelor de Agricultură din România, în 41 de județe, adică în peste jumătate din județele țării, o anchetă privitoare la raporturile de muncă din agricultură, în urma căreia s-a constatat aproape pretutindeni persistența unor tipuri anacronice de învoieli agricole 30, ceea ce a evidențiat necesitatea imperioasă a înlăturării lor. La începutul anului 1937, vicepreședintele Cercului de studii al partidului, Constantin Musceleanu, pornind de la rezultatele anchetei din 1935, preciza, într-o conferință ținută la Câmpulung
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iorga, a dezmințit imediat și categoric informațiile de acest gen128. Însă indiferent de ce s-a discutat la Timișoara în decembrie 1931 și chiar dacă noi știm astăzi că planurile federative românomaghiare n-au avut nici un fel de finalitate practică, trebuie remarcată persistența în timp a ideii de uniune între România și Ungaria. În sfârșit, ultimele informații pe care le deținem, cu privire la o uniune româno-maghiară, provin din timpul celui de-al doilea război mondial. În iulie 1940 - cu o lună și jumătate înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-le să sondeze care va fi poziția și atitudinea guvernelor polonez, turc, grec și iugoslav față de această situație 46. În ziua următoare însă știrile despre ultimatumul german inundau presa britanică 47, în ciuda dezmințirilor ministrului român al afacerilor externe, Grigore Gafencu. Persistența lor l-a determinat pe Sir Alexander Cadogan, subsecretar de stat permanent la Foreign Office, să-l chestioneze pe Tilea în legătură cu această problemă. Între timp, ministrul român la Londra primise instrucțiuni clare din partea lui Gafencu de a nega în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Alte fapte: menșevicul Nicolai Suhanov, cel mai bun cronicar al anului 1917, și istoricul S.P. Melgunov, care a trăit evenimentele, descriu Octombrie ca o lovitură de stat. Și mai interesant este felul în care R. Pipes explică originile mitului și persistența lui. El oferă o explicație din perspectivă psihologică. Ridicându-se la înălțimea potrivită dobândirii unei perspective asupra istoriei contemporane, Pipes constată că decizii de mare importanță cu urmări asupra destinului a milioane de oameni, ca acelea privind declanșarea Marelui Război
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a căror educație universitară i-a obișnuit cu interpretarea socio-economică a istoriei, găsesc dificil să accepte că un eveniment cu asemenea consecințe funeste a putut fi pregătit de o mână de conspiratori“. Într-adevăr, aceasta ar putea explica mai ales persistența mitului. Originea mitului, însă, se mai explică și prin alte elemente, pe lângă cele de ordin psihologic. Preluarea conducerii de către Partidul Comunist nu putea fi legitimată prin tradiție, luată în considerare mai ales ca element al legitimării monarhice. Nici prin mandat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunismului ca alternativă credibilă, viabilă la sistemul capitalist. Rusia Sovietică și apoi U.R.S.S. devin ele însele un veritabil mit amplificat în timp de criza anilor ’30 și de apariția regimurilor de tip fascist (a fascismului și național socialismului). Observând persistența mitului, Michael Howard 43 o pune pe seama mai multor factori: teroarea și speranța, corupția și inerția, și, în cele din urmă, probabil, mândria. Îndrăznim să alăturăm acestor factori și propaganda 44. Aceasta a contribuit la conturarea speranței într-o ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]