1,378 matches
-
suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei i-ar fi venit, cred, în ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Rusty Regan, aruncat într-unul din puțurile abandonate ale familiei Sternwood, e însăși metafora lumii care se ascunde de privirea cercetătoare a detectivului - dar nu se ascunde cu prea multă străduință. „Oribil” este felul în care o umanitate atât de pestriță, de diversă, de vitală, de plină de imaginație e domesticită de zornăitul vulgar al banilor. Indiferent că sunt moștenitoarele unei averi colosale - precum surorile Sternwood -, că acceptă cu stoicism, ca într-o expiere târzie, să-și petreacă viața în infernul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ghemuit lângă ușă, cu automatul pe genunchi, celălalt, privind spre stradă prin interstițiul dintre două plăci de oțel. Alți doi oameni stăteau față-n față: așezat cu spatele la zid, un yemenit cu chipul brun și lucios, având pe cap un turban pestriț, HYPERLINK "care.se"care se termina printr-un fel de coadă de cal, pe un umăr, iar la celălalt capăt al încăperii, pe jumătate lungit într-un fotoliu, un bărbat foarte palid, având, ca o ciudată replică la turbanul din fața
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nici craterele lăsate de obuze creau impresia asta. Pur și simplu, drumul de pământ dispărea ici-colo, sub înaintarea pădurii. Mălini tineri creșteau pe mijlocul drumului, iarba năpădise hârtoapele. I se întâmpla să dea cu vârful cizmei peste pălăria unor bureți pestriți, să ocolească vreun mușuroi de furnici. Cu toate astea, punctele importante de reper erau acolo: păduricea de stejari care cobora până într-o viroagă, o movilă largă, calcaroasă, înconjurată de brazi... Pavel se aplecă, atinse stratul de nisip și de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în realitate un potlogar mărunt, suspicios, delator, caricatura, pe scurt, a unui mare arivist în zone sociale periferice. Tânărul George din aceeași piesă prefigurează un personaj ce revine și în alte scrieri: timidul inventiv, creatorul visător pândit de o lume pestriță de escroci și paraziți. El a inventat o mașină de detectat sunetele (subiectul din nuvela Acceleratorul) și mașina stimulează spiritul afacerist al vecinilor curioși. Piesa se termină bine, onestitatea triumfă, proiectele diabolicului Pamfil eșuează. Comedia este bine scrisă și, deși
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din exuberanțele comice, în Bună dimineața, băieți! (1972
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o tabachere, deși omul era primenit în cămașă și ismene noi. în urma lui pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan. Gândind la palavrele pe care urma să le cumpere ori să le vândă, ochii bătrânului licăreau sub sprâncenele gălbui iar șomoltoacele albe de păr din jurul cheliei răsăreau vesel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai, fetelor, ieșiți ! De pe răzlog o găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări pe umăr. Cu trei știuleți în mână baba aștepta să iasă toate zburătoarele. Hai, fetelor, că, iaca, trece pălimarul. Vă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cărămidă maronie, cunoscută până de curând drept Sala McPherson? Un loc Închiriat de obicei pentru Întruniri politice, nunți sau demonstrații făcute ocazional de clarvăzători itineranți? Observă detaliile ornamentale din jurul intrării, urnele romane din care se revărsau fructe de granit, marmura pestriță? Sau, În loc de toate acestea, ochii ei se ațintiră pe cei doi bărbați negri care stăteau În poziție de drepți În fața ușii de la intrare? Le observă costumele impecabile, unul de culoare albastru deschis, ca porțiunile cu apă ale globului pământesc, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu. Fusese invocat primul fost iubit. În curând aveau să urmeze și ceilalți. Aveau să se alinieze În jurul mesei, prezentându-și lacunele, relatându-și patimile, arătându-și inimile Înșelătoare. După aceea aveam să fiu invitat să-mi prezint propria galerie pestriță. Și acesta e punctul În care o iau razna, În general, primele mele Întâlniri. N-am destule date. Nu se prezintă În cantitatea pe care ar trebui să o dețină un bărbat de vârsta mea. Femeile simt asta și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu era de vânzare. Când văzu portretul patriarhului, suspină Îngrozită: ― N-avem destul ghinion? Vrei acum să-l vinzi și pe patriarh? Înșfăcă portretul și Îl duse Înăuntru. Tot restul zilei rămase În bucătărie, nefiind În stare să privească hoarda pestriță a vânătorilor de talciocuri gospodărești, care-i căutau prin lucrurile personale. Erau anticarii de weekend din suburbii, care Își aduceau și câinii cu ei, și familiile oropsite care legau cu sfoară scaune de acoperișul unor hârburi de mașini, și cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe bălțată a lui Gerard Manley Hopkins, care Începe așa: „Slăvit fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ora primului pahar, intră pe strada Georges Clemenceau, ca și cum ar fi avut de făcut cumpărături, dar făcu la stînga, intră Într-un pasaj, Pasajul Teatrului, unde, În fața unei librării, puteau fi văzute cărți de ocazie În cutii și alte cărți pestrițe pe suporturi turnante. — Intră, Îi spuse soției sale, care ezita. Patronul purta o bluză lungă de culoare gri și făcea ordine. Păru că Îl recunoaște pe Maigret dar nu spuse nimic. — Puteți să-mi acordați cîteva minute? — SÎnt la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime gălăgioasă și pestriță îl așteaptă deja. Lygdus i-a înșiruit nu în ordinea sosirii, ci conform rangului social. Pretorii înaintea tribunilor, cavalerii în fața simplilor cetățeni. Urmează apoi oamenii liberi și, la urmă, liberții. Toți decent înveșmântați în togă. Tiberius primește salutările tuturor, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de budism indian, o umbră de budism han, plus câte o tușă de animism și daoism. Un talmeș-balmeș, ziceți? Nu, ceea ce găsim În acele temple este un amalgam pur chinezesc, o eleganță Încântătoare și În același timp desuetă, o amestecătură pestriță și magnifică ce face din China o țară care stârnește inepuizabile curiozități. Nimic nu se aruncă sau se Înlocuiește vreodată. Dacă influența unei perioade cade În dizgrație, se construiește peste ea. Vechile priveliști nu pier, ele există sub primul strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe iubita Mea în mîinile vrăjmașilor ei. 8. Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc. 9. A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță în jurul căreia se strîng păsările de pradă?" Duceți-vă, și strîngeți toate fiarele cîmpului, aduceți-le ca să mănînce!" 10. "Un mare număr de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul în picioare, ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pus pe Internet, să stârnească atâtea controverse. Observ asta din comentariile care au apărut pe marginea acestui articol, comentarii care luate în parte, fiecare argumenta de bună credință, punctul lor de vedere. Fiind vorba despre evrei, știți dumneavoastră, populația aia pestriță și slinoasă, de alde Ițic, Ștrul, Herșcu, Bercovici, este normal ca fiecare să aibă câte ceva de spus, fiindcă toți cei mai în vârstă au avut contacte cu ei. Doar cei mai tineri sunt niște victime inocente ale evreimii mondiale, fiindcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de bază a armatelor lui Atila, formată dintr-o mie de oameni; mai puteau fi, însă, și alte detașamente, pe care nu le vedea din locul în care se găsea, dincolo de cotul râului. în ciuda distanței, putea intui în mulțimea aceea pestriță de războinici cât de eterogene erau armamentul și echipamentul hunilor - lucru, de altfel, specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de altfel - și nu atât pentru acest trecut al său, cât mai ales fiindcă omul acela dovedise că știa întotdeauna să deosebească dreapta de stânga. în urma acestui însemn, războinicii lui Ambarrus, cu armele lor rudimentare și cu hainele mizerabile și pestrițe, ar fi trebuit să se adune și să se încoloneze, să mărșăluiască și să se desfășoare pe câmp ca un adevărat detașament militar. în realitate, întrucât căpetenia lor, conștientă de carențele de instrucție ale armatei sale, le ordonase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă. Ostrogoții țineau privirea plecată, ca niște câini bătuți, iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care între huni și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi el, nesiguranța teribilă, tot mai mare, asta îl enervase pe tot parcursul săptămânii trecute. Acum știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]