1,274 matches
-
află un fel de „zonă liberă” a pelerinajului. Scaune portative, pături, foi de plastic, mulți pelerini săraci, prost îmbrăcați, care dau impresia că au venit aici de la mare distanță ; zăresc chiar și un cort de două persoane instalat pe un petic de iarbă, resturi alimentare aruncate peste tot, resturi de sarmale, sticle de suc. Zeci, sute de lumânări ard în niște tăvi de tablă umplute cu nisip, așezate direct pe caldarâm. Tăvile nu mai fac față numărului prea mare de ofrande
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dimensiuni, în timp ce alte dispozitive video, cu aparență de telefon mobil, sunt mult mai ușor acceptate, utilizarea telefonului mobil fiind una democratică, răspândită indiferent de vârstă și abilități tehnice. Alte grupuri de pelerini, patru-cinci per soane, nu mai mult, au găsit petice de iarbă uscate lângă malul lacului Cernica și profită pentru a mânca ceva în amagitoarea căldură a soarelui de primăvară, înainte de îmbarcarea în mașinile și microbuzele care i-au adus până aici. Înainte de a ieși pe poarta mănăstirii, mai apucăm
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
făcut avere moșu’. Mergea în sate de-astea izolate și vindea bilete. Avea o panaramă de Dacie și-acuma și-a luat Merțan! Se duce de râpă Bingo! În dimineața asta, Gigete a făcut rost de o minge. Minge cu petice. A dat-o cu cremă de ghete. Să se poată juca pe asfalt. Dar, acum, noi mergem în Dumbravă. În pădure. Jucăm pe iarbă. Pe pământ și pe iarbă. Pe iarba abia ieșită. Duminica dimineața, iarba începe să crească. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu mai poate fi reparată. Tai anvelopa, o altă fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
țin. Și nici poezia nu a fost "un baume", în ultimul timp. O, nu, nu am trăit de complezență, dar m-am simțit prea atacat de crini, prea mîzgălit cu un har invers. Vreau să spun că am scris multe petice de poezie, dar nu poezii întregi. Și m-am înjurat cu nopțile. Pe cuvînt, ca la ușa cortului! Alesele mele lecturi (întotdeauna spun că-s "alese") mă inhibă. Într-un fel e tare bine! În modul acesta nu voi scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Săptămîna viitoare (vineri, cred) voi veni la Iași. Am citit mult, dar habar n-am ce știu. Poate pentru că niciodată n-am știut să-nvăț sistematic. Acum, însă, sigur și pentru că filistinul acela de director și-a dat completamente în petic, de aici o stare depresivă perpetuă. Nu știu tu cum ești, dar eu nu pot nici să adorm noaptea dacă cineva mă jignește în halul ăsta și fără nici un motiv serios. Motivul poate fi totuși neputința-le, incultura în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
uit că ei sînt cei care m-au amărît tare mult ducîndu-mă la păcătosul ăsta de ulcer! Femeia asta, însă, mi s-a părut prea frumoasă ca să-i pot purta pică în vreun fel! Cetățeanul Eugen Barbu își dă-n petic, observ, fiindcă nu toți cei pe care-i "judecă" (domnu Priceputu'!) merită ofensele dumnealui! Deh! și dehu'! Am datorii, sînt un fel de sărac, dar citesc și uit! Îi doresc multă sănătate tatălui Iolandei! Îmi pare rău că nici la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cred mulți, un ministru excelent, reformator și în care viitorii parteneri ai României au deplină încredere. Acesta este esențial azi. După invitarea oficială a României în Alianță, va deveni esențial și ca ministrul român să nu-și mai dea în petic. Dl Pașcu mai are liber la mârlănie câteva luni. Totuși, ar fi înțelept să nu o folosească. (Cotidianul, 6 iunie 2002) Cetățean vs. Locuitor S-a spus că există trei feluri de oameni: cei care fac lucrurile să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
2011 Am durat... Toți au murit, dar eu am durat și am strâns toate câte rămâneau după cei morți... Nu bani, nu lucruri, ci hârtii vechi, care mai păstrau încă crâmpeie de viață... Am strâns bucățele de viață, păstrate pe petice de hârtie... Petre Sirin, august 1973 PARTEA I Îl cunoscusem pe Mihai Rădulescu prin 1949, vara... Tocmai făcusem o excursie sentimentală în Făgăraș și eram de câteva zile în București, pradă unor simțăminte dintre cele mai contradictorii, când mă pomenii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bucuria ce ma invadat, odată primit în zona zero a timpului zero... De cum am intrat în curtea interioară privirea mi-a și fost atrasă de verdele cald și mătăsos din centru; abia mai târziu mi-am dat seama că acel petic crud îmi liniștise instantaneu mica agitație interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei unei fântâni arteziane în formă de svastică și care se învârtea ca
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat, Într-o cultură a pământului din cele mai intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului de muncă până În chiar marginea șoselei, fără să piardă o palmă. Din acest trai bun și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea căreia Minerva Îi insuflase cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te crucești, nu alta, adaugă el cu furie și i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la mânăstire? se răsti Hugo. Tare-ai mai vrea să mănânci și să dormi bine și să iei banii stăpânului fără să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă sec slujitorul. Avea un ochi acoperit cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sociale - și-a exprimat, în cadrul unor manifestații de stradă, protestul și indignarea față de acest act dictatorial, impus de puterile totalitare. Încă din seara de 30 august, locuitorii orașului Cluj au ieșit în stradă cu steaguri tricolore, scandând lozinci ca „Nici un petic de pământ”, „Vrem să murim apărându- ne fruntariile! „ „Ardealul să nu fie ciuntit!”. Ei au expediat guvernului o telegramă în care declarau că resping cu hotărâre dictatul de la Viena și erau gata să apere cu viața pământul strămoșesc. În București
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
declară câțiva martori oculari de Încredere, codexul respectiv se afla Într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele de dimensiunea câtorva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și proza, emoția și livrescul, simbolicul și cotidianul, oracularul și colocvialul sunt peticele din care se coase veșmântul poemului. În contextul anilor ’70, inovațiile sale la nivel tehnic merită să rețină atenția, dar arareori această străduință reușește să topească sensurile, imaginile, prezentul, amintirea și imaginarul într-o plasmă fluidă, care să comunice „fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue să fie aproape, căci altfel ești pierdut! Somn bun; visuri plăcute! Adică să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine!” Lucichii și lui Radu. Deși curentul era rece, tăios, am rămas pe culoarul vagonului să privesc încă o dată locurile natale, de care, pentru prima dată, aveam sentimentul unei despărțiri. Au rămas în urmă, mult prea repede, satul, dealul Oadeciului, petice fumurii din pădurea dinspre Poieni. „Nu, nu mă voi înstrăina definitiv!”, îmi repetam cu obstinație. „Mă voi întoarce, chiar mai des decît am făcut-o pînă acum!”, adăugam. Dar, după numai cîteva minute, mi-am dat seama cît de mare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bat, profanează vestigii culturale, se exhibă cu prostituate și cu drogați. Paradoxul e că, plecînd în asemenea voiajuri, intenția lor e să arate - a explicat un sociolog - că sînt mai prosperi, mai puternici, mai liberi, mai... civilizați! își dau în petic însă, amintind de strămoșii lor celți la ieșirea din păduri. *Aproape de fiecare dată, dimineața la cozi, văd niște figuri subumane mereu panicate că „nu mai ajunge” din „ce se dă”. Privesc cu dușmănie pe oricine e în fața lor. Articulează cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a doua
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
28 octombrie 1877, comisarul Despărțirii a II-a, a trimis adresa de răspuns șefului său, comisarul șef Gh. Alexandrescu, În care descoperim o altă realitate, dacă cineva nu va fi lucrat cu rea sau bună știință. Iată textul inserat pe peticul de hârtie: „Caporalii văzuți cu ordinul (...) parte din ei sau prezentat la Batalionul local care a refuzat de a elibera chitanță de primire (subl.ns.), iar parte nu sa putut prezenta zisului Batalion fiind trecuți În Guarda civică”. Deci, până la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Mult mai târziu, pe 22 iulie 1878, a sosit și răspunsul celuilalt comisar, Holban, de la Despărțirea a II-a, ce fusese identic cu cel al colegului său așa că nu-l mai cităm. Probabil, prețul de doi lei noi pentru un petic de hârtie era foarte mare și dacă stăm și socotim oleacă, „pelea” de oaie scoasă la licitație valorase 1,20 lei noi așa că... b.g. Semințe pentru ogoarele ostașilor de pe front Cu certitudine, mulți dintre concentrații hușeni depășiseră anul de când
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
orizonturi. Fascinante sunt, înainte de toate, personajele : defunctul căpitan Flint, bucanier amator de rom, care lăsase moștenire o comoară îngropată pe o insulă și o hartă secretă a ei ; alcoolicul Billy Bones, deținătorul hărții ascunse în cufărul său, avertizat prin semnul peticului negru ; inte ligentul și maleficul bucătar Long John Silver, cu un picior de lemn și un papagal pe umăr ; orbul Pew ; violentul pirat Black Dog ; Israel Hands, fostul tunar de pe vasul căpita nului Flint ; Ben Gunn, pedepsit prin depunerea pe
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]