4,013 matches
-
zărită pe Strada Gansevoort la 3 dimineața, În cămașă de noapte și cu șosete, căutându-l pe Louis. A primit invitații pentru Crăciun din Cuba, Rajastan și Palm Beach - și le-a acceptat pe toate. În cele din urmă, a picat Într-o adâncă depresie, deoarece, oricât ar fi Încercat, nu reușea să ducă la bun sfârșit provocarea pe care și-o lansase: se părea că nu putea face rost de Cuplarea nr. 3 și nici nu era În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se ducă la toaletă. Și face un semn din cap într-o parte, uitându-se la Helen. Își scarpină ceafa, zicând: — Da, sigur, e la capătul holului, și arată cu sticla de bere. Helen se uită la berea care a picat pe covor și zice: — Mulțumesc. Își ia agenda de sub braț și mi-o dă mie, zicând: — Uite o Biblie, dacă ai nevoie. Agenda ei plină de ținte politice și de afaceri imobiliare. Minunat. E caldă încă, de la subsuoara ei. Dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție corporală completă. Acum întoarceți-vă. Și număr: 1, 2, 3... Și mă întorc. Mă aplec. Apucându-mi fesele cu mâinile, le depărtez. Număr: 4, 5, 6... Pentru că am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd apăsat, îndreptîndu-se spre frigider. Puii ăștia doi, arată bucătăresei după ce-i speli bine, îi fierbi și-abia apoi îi rumenești. E-te ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru sudor și, Doamne ferește!, vine unul..., unul care, ajuns sus, s-ar ține de capul cuiva de pe aici din oraș, răscolește, află că a lucrat și sudorul... Cine pică? A? Tu! E semnătura ta pe pontaj, e plătit din fondurile pentru montaj, aici, iar el, de fapt... Vlad se uită cruciș spre Mihai: Dă-mi și două palme pe lîngă ce-ai zis acum că tot nu înțeleg unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De fapt, literatură pot scrie oriunde; aici, măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al lui, Arbore, l-am săltat adjunct la serviciul Electronic. Era vorba... Și Arbore e bun! Cu Vlădeanu însă nu-s împăcat. Voiam, la prima restructurare, să-i fac vînt. Oricum, surîde directorul cînd Cooperările vor trece în minister, dacă pică Săteanu, îmi va fi mai lesne, decît dacă rămîne în secție, ori în cercetare. Veniți mîine seară, sper schimbă el tonul. Dacă nu v-a invitat, și-ar fi nerecunoscător să n-o facă, ținînd cont cît ajutor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greul? Care greu? Cel material, sau cel moral?... Doina se oprește; îl privește un timp pe Mihai, apoi adaugă simplu, cu calm: Credeam că măcar tu n-ai să vezi în mine o rentieră a poziției tatălui meu, că, eventual, picînd tata, n-o să-mi întorci spatele. Fii sigură că n-am s-o fac răspunde Mihai, înțelegînd că trebuie să aducă discuția la un punct comun de înțelegere. Dac-aș fi fost din ăia, aș fi apreciat și-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a lu' Vlădeanu, spre exemplu... Nu țin minte ca moș Ion să-mi fi zis vreodată să nu iau..., lua tot satul. Da, tata era... larg la suflet, nu? Așa-i rîde Mihai. Cînd bătea nucile alea mari, toate care picau în drum erau ale noastre, ale copiilor. Săteanu tace, cu privirea spre pozele de pe birou iar Mihai înțelege că discuția despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din pozele de sub sticlă, apoi strîmbă din nas și merge cu pași mici, a lehamite, la fereastră, rezemîndu-și fruntea de sticla rece. "Să-l fi pus Maria să-mi spună toate astea?... gîndește el. Eu, el, Maria, Doina... Dacă eu pic, s-ar putea repeta toată istoria? Nu, timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fereastră, rezemîndu-și fruntea de sticla rece. "Să-l fi pus Maria să-mi spună toate astea?... gîndește el. Eu, el, Maria, Doina... Dacă eu pic, s-ar putea repeta toată istoria? Nu, timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca atunci cînd secretara e pe fir... La naiba! Am prize telefonice peste tot... Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lasă așteptată încă..." În zgomotul dur al roților în mișcare de la mașinile de torsionare, cu privirea fugară peste femeile ce se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor, mai ales de cînd, reducîndu-se posturile în schemă, au crescut sarcinile celor rămași. În fond, se întreabă el din senin, poate surprins de mișcarea brațului unei fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai tranșantă: crimă la orice vîrstă. Pe voi, doctorii, vă doare undeva; invocați legea. Dacă ar fi după mine, aș interzice avortul pentru orice vîrstă. Maria, surîde Mihai, iscodind-o cu privirea ai 39 de ani, ce-ai zice să pici și tu în păcat? Mă îndoiesc. Mai calcă-mi pragul o dată și discutăm după aceea. Îți jur! Că dacă n-oi putea să însămînțez nici eu pămîntul acesta rămas de la Bujoreanu, înseamnă că sunteți blestemați de Dumnezeu să fiți sterpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
foarte mare și numără o sută douăzeci de orașe. Dar în preajma dumneavoastră nu există nici un om care să vă spună adevărul în față. Doamnele de onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalți fiindcă așteaptă să le pice câte ceva. Dacă veți continua astfel, veți trăi în minciună și lingușeli. Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sergiu Nicolaescu. „Domnul” Niculescu-Mizil zice că altfel ar fi stat lucrurile în decembrie ’89 dacă în balconul de la CC s-ar fi aflat conducerea colectivă, „strâns unită”, a Partidului din august ’68. Ca și cum decembrie ’89 și Ceaușescu însuși ar fi picat din cer, nu ar fi produsul „Balconului” din ’68, al fripturismului, lașității, complicității „conducerii superioare” de partid și de stat. Îi aștept cu interes pe Postelnicu și Bobu să povestească tineretului de azi cum au fost ei patrioți și „neînțeleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
știe ce vorbește. În campania electorală am pronunțat insistent cuvântul segregare cu privire la PSD. Partidul s-a brânzit, deși conducerea superioară de partid neagă asta cu înverșunare. Dacă despre corupție dl Năstase mai zice că vine de pe undeva din stratosferă și pică pe capul oamenilor cinstiți, despre separare n-ar vorbi, să-l pici cu ceară. Toți marii mahări ai PSD au moștenit de la dl Iliescu spaima de fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
PSD. Partidul s-a brânzit, deși conducerea superioară de partid neagă asta cu înverșunare. Dacă despre corupție dl Năstase mai zice că vine de pe undeva din stratosferă și pică pe capul oamenilor cinstiți, despre separare n-ar vorbi, să-l pici cu ceară. Toți marii mahări ai PSD au moștenit de la dl Iliescu spaima de fracționism. Toți vorbesc public, cu o clipă înainte de a-și lua gâtul în culise, despre unitatea partidului și contradicțiile neantagoniste din interior, utile ca să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a aburilor de la aragaz, până când proprietăreasa, o literată am impresia, culmea!, după ce a tot gătit ciulama, tocăniță, șnițele, drob, plăcinte, doar dulceață de ciuperci n-a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până să intervină miliția). Revenind la discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
născut (și care, fiind casă, nu e în Drumul Taberei), plecam pe întuneric dintr-o vizită la vărul meu Struți, trebuie să fi fost foarte târziu fiindcă mama mă ținea în brațe (și mama mă ținea în brațe doar când picam de somn, iar eu picam de somn doar când era foarte târziu), eram singuri în curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu e în Drumul Taberei), plecam pe întuneric dintr-o vizită la vărul meu Struți, trebuie să fi fost foarte târziu fiindcă mama mă ținea în brațe (și mama mă ținea în brațe doar când picam de somn, iar eu picam de somn doar când era foarte târziu), eram singuri în curte, chiar la poartă, am văzut deodată luna peste fațade, calcanuri și felinare, peste copaci și acoperișuri, o lună uriașă, plină, în mijlocul căreia o altă mamă ținea în brațe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui, vă amintesc, păreau să fie tăieței, iar ceea ce se scurgea din ele părea să fie supă. Ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
supun la cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căzut cerul În cap. La urma urmei, asta era singura viață pe care o cunoscusem vreodată. Ce-avea să se Întîmple cu mine, fără librărie și fără Rialto ? Și mi-am dat seama că nici lui Norman nu i-a picat prea bine, fiindcă a vorbit mult despre asta. A vorbit despre asta cu Alvin Sweat cel Înalt și chel, proprietarul prăvăliei Sweat’s Sweets de alături, și cu rotofeiul George Vahradyan, care Încă nu chelise de tot și avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în zilele următoare, iar pe 20 decembrie Timișoara a fost proclamat oraș liber, în urma unei nopți în care aproximativ 100.000 de manifestanți au scandat în Piața Operei: «Noi suntem poporul», « Armata e cu noi!», « Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!», «Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!»;” Ceaușescu și-a imaginat tulburările de la Timișoara (comitetul de partid a fost atacat și devastat) ca o reeditare a celor din 15 noiembrie 1987 de la Brașov. Pentru a nu dramatiza situația, a hotărât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]