777 matches
-
amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a prins și mai bine de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nouă-nfățișare. LITERA ,,N’’ Îngânând cuvinte-alene, Mândru, falnic, impozant, Vine ,,n’’, clipind din gene Și zâmbind, că-i amuzant. Neatent de ești, îți pare Că-n nori zboară-un pescăruș, Dar e ,,m’’, ce-n graba mare, A pierdut un picioruș. Îl găsim la noi în cană Și nicicând nu te-ai gândi Că e-n lână, e în vană; Poate-oricând din nou pândi. Nazuri face, însă nasul Când își ia el la purtare, ,,M’’-ul spune la tot pasul C-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
cuvinte. Câți de ,,p’’ pe-aici se joacă? O rățușcă stă pe râu; Papura pe mal se-arată, Vrabia-ntr-un lan de grâu, Ciugulește ziua toată. LITERA ,,R’’ Cum se naște ,,r’’ se vede: E un ,,p’’ c-un picioruș; Merge greu și-mi vine-a crede Că se sprijină-n țăruș! Racul, rața, râul, carul, Rândunica, cerul, mărul, Corbul și prepelicarul, Cercul, arcul, cartea, părul, Toate-l au pe ,,r’’ în ele; Chiar și pasărea măiastră, Care zboară către
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
facă Împreună. Construiau zmeie cu forme de păsări, care uneori Își luau avânt spre cer cu mare ușurință, alteori, cel mai adesea, se prăbușeau după o foarte scurtă planare, spre marea lor distracție. Transformau curtea În teren de tackraw, iar piciorușele dolofane ale lui Adam se dovedeau teribil de pricepute să facă jonglerii cu mingea grea de ratan, lucru care lui Karl nu-i reușea, din pricina piciorului său strâmb. Scobeau câte-o bucată de lemn aruncat de valuri pe țărm și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ia te uită cine dă din gură, s-a auzit vocea croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să-l ajuți pe mototolul ăsta? Ia uită te la el cât e de mic! Uită-te la piciorușele alea dolofane! Chiar că nu face s-o iei pe coajă pentru el! Așa-i, băieți? Vocea era mai sigură, amenințătoare. — El cel puțin știe să scrie și să citească. La vârsta ta, habar n-ai să citești! Neng Încercă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe vine. Mirosul dulceag de cuișoare al țigării Kretek acoperea oarecum putoarea canalului, iar Adam s-a simțit ceva mai bine. S-a gândit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă s-ar pregăti să-și ia zborul, bâzâind. De îndată ce țin în lumină bucata cât un ou de rață, masa îndesată asemenea unui bulgăre de pământ se arată a fi locuită pretutindeni de insecte minuscule. Care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu tipărituri aurii și ediții noi cu apărători de praf elegante, cu titluri care erau greu de citit. "Sütterlin", mi-am spus în sinea mea. Dar am văzut, de asemenea, broșuri tipărite în culori care contrastau puternic, cu literele fără piciorușe ale cartierului nostru de cărămidă și ale revoluției. Puteam citi titlurile acestora, dar ele nu însemnau nimic pentru mine. Schneiderhahn supraveghease progresul nostru de-a lungul a aproape douăsprezece luni de cînd ne știam. Cîtă vreme a trecut în revistă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
brusc, Horațiu își aduse aminte că luptă pentru o cauză nobilă. Că trebuie să-și apere Contesa. Că „erou” vine de la „eros” și că trebuie să-și accepte soarta din dragoste pentru umanitate. Simțea în cap o tensiune fierbinte, de parcă piciorușele tuturor martirilor lumii jucau tontoroiul pe materia lui cenușie, stârnind praful și nerăbdarea adevărului. Se ridică în picioare și-și apropie vârful nasului de vârful nasului lui Smith: - Are you talking to me? Horațiu emana o forță suprapământeană, doamnei Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Brodina, femeile, spre disperarea bărbaților care se Întorseseră vii de pe front, aduceau pe lume numai fete. Rar, ici-colo, se mai năștea, prin cine știe ce minune, și câte-un băiat. În scurt timp, ulițele satului se umplură de cosițe blonde și de piciorușe goale, ce se jucau de dimineață până seară cu păpuși confecționate În casă, din tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu păpuși alintându-le În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o bună zi Începu să se lățească În sutană și să prindă rotunjimi nebănuite. Și nu mult timp de la aceste semne, starețul dădu naștere la niște gemeni zglobii, un băiețel și o fetiță, care priveau mirați, țipând și dând din piciorușe, la barba sură ce se apleca spre goliciunea lor. Nașterea copiilor fu tăinuită mult timp În mănăstire, dar până la urmă vestea ajunse unde trebuie și starețul Împreună cu gemenii luară drumul capitalei. Aici starețul fu supus unor investigații serioase și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia prin ograda lor. Cu un glas pițigăiat, păpușa o Întreba: „Cu ce se ocupă oamenii când mor?“. Iar Mașa Îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după ce repară toate ceasurile care s-au stricat, Învie iar...“ „Dar ceasurile se strică mereu“, se plângea Marusia. „De aceea nici oameni nu-nvie, că au mereu câte ceva de reparat...“ Atunci păpușa se ruga de Mașa: „Repară-mi și mie piciorușul ăsta care s-a scrîntit...“ „Ți-l voi repara, când voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, Mașa se trezea, descotorosindu-se de flori. „Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate și pe părțile laterale cu puncte numerotate de la unu la șase, dispuse Într-o ordine simetrică, plăcută la Înfățișare. Pe măsură ce se Împrăștia pe jos, scurgându-se pe linoleum, mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se mișcau forțele; era greu să le urmărești cu niște biete piciorușe, fără să aluneci; era greu să rămâi liniștit în fața disproporției dintre ele și tine, să pui în acord condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca pe un făraș și să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]