750 matches
-
făcut slujbă în biserică, adusesem hăinuțe de-ale copilului, ne-a învățat cum trebuie să postim, cum să ne rugăm, și-a fost atât de fierbinte ruga noastră că s-a îndurat Dumnezeu de noi și-a pus putere în piciorușele copilului, îl spălăm zilnic cu apă sfințită, Și acum unde e? întreabă cu dreaptă uimire celălalt, Merge la școală, e ca toți ceilalți copii, dar în fiecare an veneam la Izvor cu copilul, se simțea atât de bine după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca puii după cloșcă, mai erau și vreo două pisici, deși se pare că în casă sunt mai multe, miros de animale de casă, pisici, câini, probabil și păsări, unul dintre copii, cu privirea tulbure, își trage după el un picioruș sucit, e frate cu cel mai mare, îmi explică madame Angela, când l-am luat pe cel mare de la orfelinat acesta mic a plâns de mi s-a rupt inima, n-am putut să-l aduc atunci cu mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
peisajului, am pășit și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o oferă prin acest paradis al naturii. Pe o insulă Laura Săndulache A fost odată o buburuză roșie ca focul, pictată cu puncte negre. Ea avea piciorușele mici și firave, dar era o buburuză deosebită, care mergea peste tot în lume, pentru a afla mai multe despre arbori. Numai că, într-o zi s-a pornit din senin o furtună puternică și a dus-o departe pe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cordonul de polițiști care se apropia și-napoi. Neobservat, Jamie McCreath se ridică-n picioare și o luă la fugă. — NU! Martin se răsuci și-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă prin zăpadă, cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Prin infinitatea de nuanțe și limbaje, schimbul de priviri a Însemnat pentru mine o adevărată educație sentimentală. Când eram elev În clasa a IV-a la școala Clocociov, rămâneam fixat fără scăpare de privirile unei fetițe cu codițe disciplinate, cu piciorușe subțiri și atât de fragile, că de multe ori mă Întrebam cum de pot să transporte greutatea corpului ei. O chema Marina și nu aveam stare dacă nu reușeam să ne privim măcar de câteva ori pe zi cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
partea opusă pentru a preveni orice fel de atac din partea pisicii. Întinse mâna și atinse animalul, dar se retrase speriat. Corpul acestuia era rece ca gheața și atrofiat; simțise oasele ascuțite sub piele. Deja murise? Dar nu, încă își mișca piciorușul. Și se auzi încă o dată același mieunat slab. O atinse din nou. Stai, sub piele nu sunt oase, ci tije unite printr-o cutie de metal. Ce mai era și asta? Era cumva la „Camera Ascunsă”? Sau cineva își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
destul de interesante, dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de amestecul analgezicelor cu șampania, lui Ruby Începuse să i se facă greață gândindu-se la ce i se va Întâmpla lui Connor. Mai mult decât orice, Își dorea ca Bridget să nu se fi așezat În centrul atenției. Văzând piciorușele grăsune ale lui Connor Întinse ca ale unui pui gata pentru fript, a simțit că Îi crește sila. Nu a văzut ce s-a Întâmplat În continuare pentru că a Închis ochii. Următorul lucru de care a fost conștientă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unde e? S-a dus să-și facă plinul la coada de mătură? Fi Îl certă cu degetul, dar nu s-a putut abține să nu râdă: — L-a scos pe Connor la plimbare. Mititelul a dat toată ziua din piciorușe, așa că mama s-a gândit că aerul curat o să-l liniștească. Să sperăm, admise Saul, dar indiferent cum o să fie, eu Îl hrănesc În noaptea asta. Ai nevoie de odihnă. Luă o Înghițitură de vin din paharul lui Fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o fetiță în brațe și o mică pălărie roz urmări întorcându-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am fixat piciorușele violacee atârnând pe corpul acela grosolan. Tot ceea ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea acum semnul a ceva sau poate chiar era un semn întunecat al unui destin ilegitim, care nu avea altă manieră de a se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înseamnă miros de nou-născut într-o casă, e ceva bun care se lipește de pereți, care se lipește înăuntru. Mă apropiam de leagănul ei și rămâneam acolo, lângă căpșorul acela transpirat. Se trezea și râdea imediat și își sugea un picioruș. Mă privea fix cu privirea adâncă a nou-născuților. Mă privea ca tine. Era ca o sobă, era o binefacere. Era nouă și flecară, era un dar. Era viața. Iar eu nu aveam curajul s-o strâng în brațe. Un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii. Am deschis și eu gura ca să strig de bucurie, dar văzând-o atârnând de piciorușele ei lunecoase și acoperite cu mucus, crudă și plină de sânge ca o bucată de carne, strigătul mi s-a oprit în gât. Mi-o imaginam alunecând pe podea, împrăștiindu-se pe linoleumul cu model. Îmi închipuiam că doctorul o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera. Nu puteam nici măcar să îmi retrag mâna. Chiar și după ce pumnișorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine. O făceam pentru copii. Când am intrat pe ușa sufrageriei, fetele mele își întoarseră privirea de la televizor, văzură că aveam o cutie în mână și se ridicară într-o secundă. Alergară spre mine. David le urma, legănându-se pe piciorușele lui stângace, ca un omuleț cherchelit. Toți trei se agățaseră de mine și încercau să vadă ce e în cutie, țipau și se agitau. Madeleine auzi zgomotele și veni din bucătărie, la timp ca să vadă pisica ieșind din cutie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul ei ridicat spre mine. Era adormit, dar totuși curios. Era îndeajuns de mare ca să știe. Copii mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de a răsuci volanul. Vedeam mașina înclinându-se spre circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând de pe pod. Balustradele de oțel se rupeau, vântul bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță încă o dată mica pocitanie, repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va deschide apoi capacul iadului de foc, să sfărâme ciolanele înnegrite, insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H. Bonciu Fr. Werfel Niemals im
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă s-ar pregăti să-și ia zborul, bâzâind. De îndată ce țin în lumină bucata cât un ou de rață, masa îndesată asemenea unui bulgăre de pământ se arată a fi locuită pretutindeni de insecte minuscule. Care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noastre probabil că a făcut ca apropierea dintre noi să se producă și mai rapid. Se spune că nimic nu unește mai bine oamenii decât crizele. Mi-am petrecut foarte mult timp nemișcată, ținându-mi fetița în brațe. Îi atingeam piciorușele micuțe, micuțe de păpușică, degețelele perfecte, roz și miniaturale de la picioare, pumnișorii strânși, urechiușele catifelate, îi mângâiam cu blândețe pielea delicată a incredibilei ei fețișoare, întrebându-mă ce culoare o să aibă ochișorii ei. Era așa de frumoasă, de perfectă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Capitolul opttc "Capitolul opt" După ce, în seara precedentă, tata îmi ținuse discursul de îmbărbătare, m-a pupat - stânjenit, totuși m-a pupat - și, deși incapabil să mă privească în ochi, mi-a spus că mă iubește. Apoi a mișcat ușor piciorușul pufos și roz al lui Kate și a plecat din cameră. Eu am zăcut pe pat multă vreme gândindu-mă la ce zisese tata. Și la ceea ce le auzisem discutând pe mama și pe surorile mele mai devreme. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au putut fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea. Pentru prima dată, mi-am dat seama, mi-am dat seama cu-adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]