762 matches
-
Roaită, Ilie Pintilie, ca și alții despre care nu se știa bine ce făcuseră... Ca să nu mai vorbim de marii corifei ai orânduirii socialiste și comuniste, Marx, Engels, Lenin și Stalin, cu statui de bronz sau marmură roșie pe uriașe piedestaluri (dar astea n-aveau să intre în atribuțiile lui). Firește, nea Zambilă, tov. Ciocan-de-la-raion, nu-i înșirase atunci toate aceste nume, ci îi spusese simplu că are nevoie de cineva care să curețe periodic busturile din parcurile raionale de zgura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de A, luptîndu-se cu cărăbușii care țineau neapărat să se izbească de tâmplele încrustate cu licheni ca niște firișoare de tutun ale lui Pușkin, Ionel observă o fisură neagră ca smoala chiar la baza bustului, acolo unde se îmbina cu piedestalul. Se distrase toată după-amiaza să recunoască fețele cetățenilor de piatră doar pe pipăite: cum zărea de departe o lucire albă într-un boschet de liliac, mijea ochii și se-ndrepta-ntr-acolo silindu-se să nu vadă sculptura. Cu ochii-n pământ și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
începuseră să mi se-nvîr-tească iarăși obsedantele silabe NO-TO-KO... TO-KO-NO... NO-KO-TO..., când am ajuns în piața Rosetti, cu statuia pașoptistului adâncit în fotoliul său de bronz înnegrit. Un Maxi-taxi cu luminile aprinse staționa, fără șofer și călători, în apropiere, acostat lângă piedestalul statuii ca o șalupă la țărmul stâncos al unei mici insule. Prăbușit în șezut lângă statuie, cu spatele sprijinit de placa de bronz fixată pe postament, zăcea un cerșetor sau un bețiv din cei ce se-nmulțiseră în București în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu fața spre ea, mereu fascinat de ea, mereu sfârșit de dragoste și dor pentru ea. Eram mereu gravid cu propria mamă iar ea, visătoare, tresărea uneori în lichidul amniotic al somnului meu. Era vastă cât o statuie al cărei piedestal de calcedonie lustruită ar ocupa un sfert de planetă, ocultat de nori și vitrificat de cerurile albastre. De multe ori, în după-amiezele lungi de vară, în orele pustii când copiii trebuiau să doarmă și în spatele blocului nu mai vedeai decât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de monezi alămii, arămii și argintii amestecate cu scame pe care-l dădu la iveală, alese un gulden. Dîndu-i un bobârnac, îl făcu să sfârâie cu boltă în aer și să cadă-n cutia de conserve de la picioarele statuii, de lângă piedestal. În clipa-n care moneda clincheti printre alte câteva, încremenind cu fața pe care se afla gravat portretul reginei Iuliana în sus, către vastul cer trandafiriu, așa încît femeia cu diademă pe frunte căpătă și ea o nuanță roză, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
însă dansa mai departe ca un apucat, risipindu-și și adunîndu-și membrele, până ce statuia, dumirindu-se că venise și pentru ea ora închiderii, se-ntinse, deschise ochii, aproape că dădu cu lira de pământ și se așeză-n fund pe piedestal, privind distrată-n cutie și apoi către râu. Peste Amstel, acum acoperit de pescăruși, casele deveniseră aproape negrei cele mai deschise la culoare licărind încă sângeriu. De-a lungul întregului Damrak, în lumina portocalie, nu se mai zărea acum nimeni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oricine-i vedea pe adevărații artiști, devenea limpede că nu ei, ci personajele lor, care trăiseră cu adevărat, erau impostorii. Că adevăratul Nero era doar o tristă fantasmă, fluturată de vânturile timpului și-ale karmei, pe lângă cel ce, înălțat pe piedestalul său, cânta încremenit incendierea Romei în mijlocul bicicliștilor și automobilelor din Spui. Nu era imaginea lui Nero aceea, și nu era Nero însuși: era mai Nero, cel mai Nero, foarte Nero, nespus, incredibil, neverosimil, minunat, revoltător, extaziant de Nero. Pietrificați ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Părul buclat i se revărsă pe masă, sclipind stins ca niște vițe de sticlă. La aproape un an de la sosirea lui Maarten (pe care-l mai văzuse din când în când pe Damrak, în ploaie și-n vânt, încremenit pe piedestalul său), Coca nu mai găsi drumul către casă. Era de data aceasta la revărsarea dimineții când fata, într-o rochie mai curând anonimă, ieși în aerul încă foarte rece și încuie lacătul de la ușa cămăruței sale. Strada era plină acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că are totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana se trezi singură, înconjurată de cadavrele fumegânde ale tovarășilor ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tovarășilor ei. Mintea începu să-i lucreze febril. Se trăsese din cel puțin douăzeci de direcții diferite. Se opri cu simțurile încordate, în încercarea de a pricepe de ce fusese tocmai ea cruțată. După aproape un minut de tăcere încordată, din spatele piedestalului apăru un bărbat care începu să aplaude. - Oksana Bint Laesia. Ce onoare pentru planeta de origine să scoată colții unei asemenea vipere! Cine ar fi crezut vreodată că, în ciuda stranietății despre care povesteau toți prietenii tăi, vei decădea totuși într-atît
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fuseseră vânate și distruse de piloții zeți ale căror abilități creșteau de la o luptă la alta, grație probabil capacității lor înnăscute de a lucra în echipă. - Bine măcar că ne-au lăsat tronul, se bucură Bella pornind aproape în fugă spre piedestalul pe care se odihnea tronul său sculptat dintr-un singur diamant. - Ar fi fost cam greu să-l distrugă și pe ăsta, zâmbi Tars. - Încep să-mi mai vin în fire, strigă Bella bucuros, după ce începu să-și bălăngănească picioarele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deosebit de semnificativ - grupul cu zeul războiului subpus zeiței păcii - ceea ce pare să fi fost, într-o anumită perioadă, simbolul statului get centralizat. Simbolul, constituit din capul de bovideu - foarte probabil emblema geților orășteni din Sarmisegetuza Regia - este așezat pe un piedestal în jurul căruia este încolăcit un șarpe mare cu cap de mamifer și coadă globulată, presupusă emblemă a geților pontici localizati în cetatea Genuclei. Profund semnificativă este figura din cartuș, foarte probabil reprezentarea lui Zamolxis cu soarele și luna figurate pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Că doar de acele gesturi au avut parte, doar la început, iar acestea au făcut parte din piesa de teatru banală a barbatului ales. Trist dar adevărat din nefericire pentru multe femei, această piesă de teatru le-au detronat de pe “piedestalul de femeie”, și au devenit femei nefericite, mame îngrijorate, și în final bunicuțe prea bolnave. Țin să precizez faptul că, nu generalizez comportamentul bărbaților, ci doar fac referire la majoritatea “zmeilor” care ajung să o captiveze pe Ileana-Cosânzeana”, și o
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
TOȚI Ura! DEC[EBAL] A,! Ați aflat acum aceea Ce trebuia să știți demult... că eu Sânt tot eu?... DOCH[IA] N-astă lume turbur-crudă Cum a intrat de rece, liniștit! Parcă e marmură, gândești c[ă] o statuie Părăsind piedestalul coborî În adunarea noastră furtunoasă. Aceștia-s ei... drept zice Iaromir: {EminescuOpVIII 47} Indiferenți, ne-nduplecați - și mari. Cum mă privește c-ochii lui imobili Parcă-mpietresc... așa mă infioară Da, da! Așa trebui s-arate zeii! D[ECEBAL] Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scopuri? El simulă confuzia. Omul trăia ca un pustnic și medita de patru ori pe zi. Își sacrificase viața pentru a proteja un râu vechi de zeci de mii de ani. Venera natura. Pe Karin însăși o urcase pe un piedestal încă din copilărie. Oricum l-ai fi privit, era credința întruchipată. Și totuși, cuvântul scop îl neliniștea. Ea turui fără grijă. Nu trebuie să fie... Poți să-i spui oricum. De când s-a întâmplat accidentul, m-am întrebat: nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că nici nu voisem să mă trezesc pentru cina asta. Amândoi stăteau în ușă holbându-se. Habar n-aveam la ce. —Jen, părul tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost o sculptură ireală pe un piedestal. Mi-am dus instinctiv mâinile la cap. Uitasem complet de tunsoare. Uitasem de tot în după-amiaza aia. Chiar și de Mark. La naiba, iar Mark ăsta, iar îmi invadează gândurile. Credeam că scăpasem de el definitiv. Îți place cum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi să fi avut niște țigări la mine. Aș fi fost în stare să omor pentru una. * * * Apartamentul lui Lee era exact cum mi-l aminteam, la fel de umbros, de gol, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lucruri : bani, glorie și divertisment. Grosul populației era format dintr-un amestec plicticos de oameni de afaceri, de carieriști-vocaționiști, de simpli consumatori și de pierde-vară, precum și combinațiile acestora. Majoritatea celor de vârsta mea visau să devină „cineva“, să cucerească un piedestal de unde să împartă zâmbete fotogenice. Dacă o apuci pe drumul ăsta, ești sortit pierzaniei și eșuezi cu o mașină în rate în parcarea din fața blocului. Desigur, mai erau și artiștii. Eu n-aș fi vrut să fac parte dintre ei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios, și un miros ca de ziar ud. În centrul cabinetului propriu-zis se afla un scaun uriaș urcat pe un piedestal din oțel, lîngă care era un stativ pe care atîrnau diversele instrumente stomatologice. În nici una dintre Încăperi nu exista nimic de mîncare și nimic de citit, cu excepția unei broșuri despre carii, cu fotografii color ale unor dinți puternic afectați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de acord cu ei. Căci există, mai des decât ar fi necesar pe fața pământului, soiul ăsta de intelectual care nu polemizează cu cei pe care-i consideră inferiori. El dă sentințe. El știe. El aruncă fulgere acuzatoare de pe un piedestal pe care naiba știe cine l-a pus să se suie. Paradoxul face că intelectualul de soiul descris aici se simte un fel de responsabil cu luminarea națiunii. Și nu un responsabil oarecare, ci un Ales, un păstor de oi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
pe un soclu care, doar el, era mai mare decât tot ce văzusem vreodată. Trebuia să-mi las capul pe spate ca să cuprind în întregime imaginea soldatului colosal, cu arma la picior. Cele mai înalte case erau mai scunde decât piedestalul statuii. Nori cărămizii îi înconjurau umerii. Era cu totul și cu totul de piatră. Cât timp eu căscam gura la el, de pe trotuar, mama intra în diverse dughene ca să cumpere câte ceva pentru sora ei și pentru vărul meu, Marcel. Lua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu trei mese, una a mea, celelalte pentru doi lucrători pe care aveam de gând să-i angajez. Alături, o sală de baie, în spate, depozitul, casele de fier două, una mai mare, una mai mică. Magazinul de prezentare, cu piedestale, cu vitrine de cristal, cu suporturi elegante, nichelate. Vitrina mare, de sus până jos, de cristal gros. Ușa de la intrare blindată, pereții din spate dublați, căptușiți, pentru siguranță, camere de luat vederi, alarmă. Sus, pe firmă, am pus: "Clody-bijuterii." Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
început să dau anunțuri în ziare: "cumpăr aur și bijuterii vechi". Când am adunat suficient material, m-am așezat la lucru. Am angajat două fete. Fetele sunt mai îngrijite, mai meticuloase. Alegerea am făcut-o, credeam, bine. Și, încet-încet, pe piedestalele magazinului au apărut primele bijuterii. Atunci am ridicat cortina metalică și totul a început să strălucească. Am anunțat cu fast inaugurarea. Am dat și un cocteil, invitând personalități, oameni de afaceri, artiști. Cameliei nu-i venea să creadă de anvergura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ca să privesc bijuteriile Coroanei, mai ales ale Reginei Maria. Apoi mă întorceam la atelier și încercam să le desenez. Am muncit mult când am început să le execut. Și, într-o zi, când am deschis magazinul, în vitrina mare, pe piedestale, în vitrinele mici, străluceau copiile mele după bijuteriile Reginei. Au avut un succes extraordinar! Toate doamnele doreau să cumpere. Dar erau unicate! Ca să-mi fac reclamă, m-am gândit să le țin expuse câteva săptămâni, să rezist asaltului zilnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui și imediat, în partea stângă, odată cu închiderea ușii, se aprinse o lumină puternică, în spatele unei arcade generoase. Dădea într-o rotondă, în mijlocul căreia se afla un piedestal suplu, elegant, pe care era așezată o sculptură. Nu-și dădu seama de la început din ce era lucrată. Reprezenta o balerină pe poante, cu mâinile sprijinite pe fustița alb-roz, de o mare gingășie. Ar fi vrut să se apropie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]