2,096 matches
-
un suveran, de vreme ce el însuși, nefiind decât un muritor, este mișcat de puterea celui care l‑a creat? Este adevărat că acesta poate, în viața de aici, să te copleșească cu mari favoruri. Dar bunurile acestea sunt pământești și supuse pieirii. Și apoi, câți dintre cei care au primit de la ei onoruri și daruri, care au fost ridicați la ranguri și dregătorii, nu au sfârșit punându‑se, din vina lor, în primejdii, fie au fost atrași la uneltiri, fie au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evenimente trebuie să se producă, pentru ca cea de‑a doua parusie să poată avea loc la rândul său: „Dacă nu este nimicit Imperiul Roman mai întâi și dacă Anticristul nu vine înaintea sa, Cristos nu va veni, căci el spre pieirea Anticristului va veni” (ibidem). Ceea ce ridică probleme este ordinea anume în care aceste evenimente eshatologice se vor petrece. Ce va fi mai întâi, distrugerea Imperiului sau venirea Anticristului? Ieronim ezită în răspunsul său. El vorbește totuși de o revoltă generală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credința: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii” (2Tes. 2,3). Apoi, el arată și pieirea acestuia: „Domnul Isus”, spune el, ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tes. 2,8). El ne descrie modul în care acesta va veni: „Venirea aceluia”, spune el, „va fi prin lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un artizan al fărădelegii. Eu cred că apostolul are în vedere, în mod clar, ereziile care nu încetează să se înmulțească. Într‑adevăr, prin acestea diavolul îndepărtează pe mulți de la adevăr, ca o pregătire, pentru ca mai apoi să fie dați pieirii prin înșelăciune. El i‑a numit pe eretici „taina fărădelegii”, căci ei ascund năvodul fărădelegii. Într‑adevăr, [Anticristul] el va îndepărta fățiș pe oameni de Dumnezeu. De aceea apostolul a numit venirea lui „descoperire”. Cel care s‑a pregătit întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
strălucirea venirii sale” (2Tes. 2,8). El a vrut să arate cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Căci, după ce se va arăta din cer, spune apostolul, va fi de ajuns ca El să deschidă numai gura ca să‑l dea pieirii pe ucigaș. Acest lucru a fost de asemenea profețit de Isaia, atunci când a spus: „O mlădiță va ieși din rădăcina lui Iesei” (Is. 11,1). Și merge până la capăt adăugând: „Cu suflarea buzelor sale îl va nimici pe cel nelegiuit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărui „venire va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 2,9‑10). El nu îi va duce pe toți la pieire, ci doar pe aceia a căror fire nehotărâtă este ușor de înșelat. Apostolul arată de asemenea că acela va primi puterea lui Satan. Căci, așa cum Fiul lui Dumnezeu, unul‑născut, a împărțit sfinților profeți, sfinților apostoli si altor sfinți harismele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Augustin. Ea reflectă o întreagă filozofie creștină, rezumă toate marile teme ale creștinismului: cea a libertății și a liberului arbitru; cea a minciunii și a adevărului; cea a culpabilității și a responsabilității; cea a păcatului și a îndreptării; cea a pieirii și a mântuirii; cea a morții și a învierii. Augustin încheie astfel o perioadă în care diferite poziții teologice și exegetice au contribuit la șlefuirea figurii Anticristului după chipul și asemănarea lor. Theodoret va face sinteza unei părți a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Stolniceasa [era văduva stolnicului Stroe], trăgând multă nevoie și urgie dinspre acești domni, Isar negustor și Ghine, fratele lui Pepano, au ajutat-o cu atâta trudă și osteneală și cu bani și alte lucruri și i-au scos capul de la pieire și din rea urgie, căci nimeni din rudele ei nu o sprijinise”) ori de Voievozi de care erau legați prin relații de rudenie („Iar Costandin Vodă încă nu i-au lăsat să fie atăta obidiți, precum au fost mai nainte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori va pacta cu capitalul străin, va pune în valoare bogățiile țării, va face ordine în stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va cere tuturor munca intensivă - într-un cuvânt: va merge asanându-se - ori va duce țara la pieire. Eu cred că va asana. Și în acest caz, literatura viitorului imediat va fi clasicismul burghez [...], în care, firește, eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
timpurile și disciplinele câteva medalioane sunt dedicate scriitorilor Camões, Victor Anestin și Jules Verne. Se fac multe traduceri din literatura lumii, romane, nuvele, schițe cu subiecte ce țin de profilul revistei: Maupassant (Trei pagini din caietul unui vânător), J.H. Rosny (Pieirea pământului, „povestiri din lumea timpurilor viitoare”), H. Chr. Andersen (Lada zburătoare), Alphonse Daudet (Lăcustele), Edmondo De Amicis (Briganzii din Capitanata), Pierre Lotti (O vânătoare), Mark Twain (O călătorie de plăcere), Mayne Reid (Eschimoșii, Insula Dracului), Conan Doyle, Ivan Turgheniev, Lev
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
s-a făcut că în timp ce fulgerele și tunetele ploii celei mari, dar stearpă pentru satul lui, se topea în depărtarea de către miazăzi, Aparul avea să descopere udatul culturilor, într-un fel foarte stângaci, dar destul de bun ca să le scape de la pieire, pentru binele acelor oameni a căror viață depindea de ele. Pentru această faptă, oamenii așezării i-au spus în continuare Aparu, dar mai puțin în glumă și cu mai multă îndreptățire. Și au învățat, o dată cu acest prim pas către neatârnare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se ca un irezistibil seducător. În povestea ei de superstiții și mistere oculte, K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
adauge uneori fanatismul ideologic al medievalilor sau cinismul dezabuzat al anticilor. Privită ca timp sau răscruce, postmodernitatea întrupează paradoxal faimosul cuvânt din poemul Patmos al lui Friedrich Hölderlin, reluat de Heidegger în numeroase rânduri 1: „De acolo de unde ne vine pieirea ne vine și salvarea” (Wo aber Gefahr ist, wächst/ das Rettende auch - o expresie neconvertibilă direct în formula lui H.-R. Patapievici: „Se poate pierde acolo unde se câștigă”). Avem datoria, înainte de a ne resemna cu înfrângerea, să lăsăm viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nerecunoștinței. Implacabila denunțare a deșertăciunii nu-și are temeiul într-un pesimism umoral, umbrit de accidentele unei biografii sau impus de circumstanțe istorice nefaste. Deșertăciunea descoperită de Ecleziast ține de radicala insuficiență ontologică a lumii. Fără Dumnezeu, toate sunt sortite pieirii. „Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inspiră cu atîta tărie. De fapt, nu vezi nimic, nici o trăsătură precisă, nici nas, nici ochi, nici urechi, nici gură, nici un fel de față - doar fruntea aceea lată ca un firmament și învrîstată cu semne enigmatice, care coboară tăcută, prevestind pieirea corăbiilor, bărcilor și oamenilor. Această frunte uimitoare nu se micșorează nici din profil, deși dac-o privești astfel măreția ei nu te impresionează chiar atîta; dar observi depresiunea orizontală, în formă de semilună, din mijlocul ei, depresiune care, potrivit lui Lavater
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asupra unor locuri care au devenit între timp orașe riverane populate, unde poți cumpăra de la cîte un misit politicos pămînturi socotite la un dolar inch-ul - făcînd această comparație, ajungi la irezistibila încheiere că balena nu poate scăpa de la o pieire grabnică. Dar se cuvine să privim această chestiune sub toate aspectele ei. Deși cu atît de puțin timp în urmă - nici cît o viață de om - numărul capetelor de bizoni recenzate în Illinois depășea numărul locuitorilor de astăzi ai Londrei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde eroul - activist de partid - visează mereu ziua de mâine În care exploatarea va fi complet desființată: «Lazăr cântă-n glas de strună calea nouă, viața bună: soare-n suflet, și-n ogoare arăminii truditoare, celor harnici fericire și chiaburilor pieire». Asupra proceselor sufletești pe care le trăiește omul nou s-au oprit câțiva dintre poeții noștri. Printre cele mai reușite poeme de acest fel vom nota Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii publicat de Veronica Porumbacu Într-unul din numerele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
are nici nelipsita burtă și nici bicisnic nu-i. Este un dușman viu, real, peste care nu poți trece cu ușurință, dar pe care-l urăști tocmai pentru că înțelegi cât e de periculos (...). Faptul că lumea lui Macarie este sortită pieirii, rezultă într-o anumită măsură și din prezentarea celor ce luptă împotriva ei, masele de oameni cinstiți în frunte cu comuniștii (...). Președinte al gospodăriei avea să fie ales Achim. Mijlocaș cinstit, acesta se alăturase demult luptei dusă de clasa muncitoare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o continuă ofensivă politico-organizatorică; munca ei se desfășoară potrivit unui plan de acțiune metodic, încât ai tot timpul sentimentul că lupta dintre nou și vechi ce se desfășoară pe șantier, dușmanul de clasă și rămășițele trecutului sunt condamnați la o pieire inevitabilă în fața marșului invincibil al elementelor comuniste. Figura comunistului, omul de avangardă, luptător pasionat, plin de curaj și abnegație pentru victoria construcției Canalului este zugrăvită în persoana lui Maftei Niculae, eroul principal al romanului (...). Legătura cu masele este izvorul forței
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Kogălniceanu publica cronici ale evenimentelor politice, note și comentarii istorice etc., precum și Soirées dansantes, în care sunt satirizate moravurile aristocrației moldovenești. V. Alecsandri tipărește aici, din 1841 până în 1843, unele dintre poeziile sale (Crai nou, Tatarul, Maiorul Iancu Bran), proză (Pieirea iluziilor, fragment din Călătorie în Africa) ș.a. Cea mai importantă colaborare literară este însă aceea a lui C. Negruzzi, mai apropiat, poate, și ideologic de Asachi. Prima scriere publicată, Despre ruinele și ruinările Moldaviei, mai cunoscută sub titlul Scrisoarea III
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
este solidară, păcat pe care îl poți descoperi în mai toate straturile”; „Iarăși mă iritase sănătoasa poftă națională de râs care ne întovărășește dezastrele. Unii susțin că astfel am rezistat, eu mă întreb însă dacă nu cumva din ea vine pieirea noastră”; „La noi, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
noastre și atunci luptăm să fim altceva, să împlinim un crez. Istoria lui homo europaeus ne aduce nenumărate exemple în acest sens, de la Vasco Nuñez de Balbo, cel care a descoperit oceanul de dincolo de ocean, și până la căpitanul Scott, ilustrând „pieirea unui om în bătălia cu superioritatea invincibilă a destinului, această supremă tragedie a tuturor timpurilor, pe care uneori o creează un poet și de o mie de ori o plămădește viața” (Zweig). În devenirea europeanului de azi s-a dovedit
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
productivității și schimbării și care servește, în discursurile politice, pentru legitimarea unor acțiuni. Această „nouă ideologie”, profundă la prima vedere, se poate reduce la un slogan de genul „Toate societățile trebuie să devină societăți ale învățării sau vor fi sortite pieirii!”. Conceptul este asociat, de cele mai multe ori, cu viziunea unei „lumi mai bune” și este legat de învățare și dezvoltare. Figura 5. Societatea bazată pe cunoaștere și învățare Dincolo de aparențele mitice sau ideologice, nu putem ignora însă faptul că într-o
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
vis (somnium vidit) care a Înspăimântat-o și pe care i l-a povestit cu gemete și suspine bărbatului ei, zicând: „Mi s-a arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii Întregului nostru neam”. Ruben Îi zice: „Povestești un lucru blestemat (nefariam rem), care nu se cuvine povestit; cred că ești posedată de un duh pitonic”. Ea [răspunde așa]: „Dacă voi băga de seamă că am rămas grea și voi naște
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al forțelor raționale asupra neliniștilor obscure. Pentru B., forma violentă de concretizare a angoaselor existențiale a reprezentat-o războiul. În literatura sa bazată pe teme compensatorii, panica reducerii la neant a ființei stârnește nevoia de statornicie în timp, gândul că pieirea individului nu poate fi iremediabilă. Echilibrul regăsit în maternitate, vindecarea de teamă prin asumarea unei responsabilități dintre cele fundamentale devin cu vremea expresii patetice ale personalității poetei. Când cele două mari obsesii, amenințarea cu distrugerea și supraviețuirea prin continuitate, se
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]