48,335 matches
-
coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta pe care din generația lor nici unul nu o văzuse decît singur paznicul porții cînd noapte de noapte întra în pivniță precum părinții lor în cortul femeilor lor că bine tăbăcită în spatele ei pielea ascundea încă o hartă că pe aceasta nici ochiul rău al paznicului n-o poate citi ca fiind a vremurilor dinaintea vremii după care și ei vor tînji mai tîrziu acolo se bănuia cobora adesea zile și nopți la rînd
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
lepădarea clipei celei repezi pentru niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să pot, din cînd în cînd, dormi un
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
numai să pot, din cînd în cînd, dormi un secol! * Strada. Un om mic, „umilit și obidit”, în haine boțite, negre, cu șapca-n cap, avînd într-o mînă un harbuz și-n cealaltă, într-un fel de sacoșă de piele, un cățeluș, tot negru, căruia i se văd doar capul și coada. Omul, nervos, clătinîndu-se ușor. Harbuzul, extrem de verde. Cățelul, foarte serios. Poate că azi voi primi cărțile de autor. Încă nu mi-am citit Dulapul ca să văd dacă are
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a îndesat cearceaful trădător într-o tașcă de piele, să-l spele la ea acasă. Celesta Tenzi! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 9.IX.1980
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
scrisori disperate, umile, amenințătoare, feroce, nu a primit pentru cartea asta! De fapt, ca să mă exprim eufemistic, am bulit-o! Ce va urma? * M-au crispat cele două scrisori ale soției lui Preda apărute în ultima „Flacără”. Mi s-a făcut pielea de găină. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 29.VIII.1980
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
de rândunică Pe când îl ține pe Dumnezeu în zbor. * Se înveșmântă în mine un ultim copac Și dacă vreau să mai visez Mă prind în brațe ca frunză. Sunt deodată sfâșiat, îmbucătățit, Dat de mâncare fiecărei îmbrățișări. Așa rămân o piele tăbăcită Și un os lins de ploaie. Ce fericit spumegă cerul Cu balele mele peste luminătorii Care-i țin cald și îl îngheață! Așa învăț pe dinafară laudele Pentru lucrurile pure și bune Din care îmi fac foame și sete
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Cu balele mele peste luminătorii Care-i țin cald și îl îngheață! Așa învăț pe dinafară laudele Pentru lucrurile pure și bune Din care îmi fac foame și sete. Voi, cei din paradis, așteptați-mă, voi întârzia. Am încă pe piele și pe măduvă mâna iubitei. Ea nu mai vrea să plec Din matricea scâncind a coastei mele. Hei, împărați și regi și guvernanți Ai pământului, dați-mi răgazul să cânt Această mână cu mine în ea, Având știința celui ce
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
un șanț și pînza aspră îi va lăsa pentru scurt timp o senzație neplăcută și asta l-ar face să-și așeze una din palme peste cealaltă, să și le frece ușor, ca atunci cînd vrei să-ți intre în piele un balsam, tot așa cum făcuse odată, pe malul mării, cînd îmi luase palma mică într-ale sale și ea zvîcnise acolo, poate chiar strălucise puțin - o perlă, vîntul ridicase în jur dantelării de nisip, calde, acum însă își simte gîtul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
refuză (doctrinar). Alt personaj al picturii ieșene, Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai pictează, dragă? Are ceva din modelele lui Renoir: pielea ei palroză, sub care întrezăresc vascularizări opaline, mă îmbie să-i fac măcar un desen. Îi și mărturisesc după ce mă-ntreabă de ce-o... analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
trece prin marea încercare a uciderii, de data asta nereușite. Nereușită pentru că un nemuritor nu poate fi ucis! Cred că vă amintiți că revolverul cu care Dunia încearcă să-l radă (și primul glonț chiar asta face, îi rade doar pielea craniului!) e al lui Sv., e, ca să fim mai exacți, strecurat de el tocmai pentru „bîlciul” ce va urma. Dunia, demnă soră a asasinului babei trage de două ori. O dată, prima, Sv. îi arată sîngele lui prea roșu, scurgîndu-i-se pe
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații blagiene la mijloc, dimpreună cu un soi de romantism abstractizat. Alte poeme însă dezvoltă aceleași simboluri cu aceleași efecte sugestive: „pielea/verbul/cortul omului/în deșert.” Superbe, două poeme într-un vers, cu imagini la fel de blagiene, salvate însă de stilizarea extremă: „pădurea, hoață, pândea casa. Fremăta./ casa neclintită.” Al treilea fel de poezii Al treilea volum selectat pentru azi este pe
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
apreciat Mielușon numele motanului meu, Scămoșilă! Mielușon și Scămoșilă!! Vă aduceți aminte ce traducea Rahumihin? Femeia este o ființă omenească, sau nu? pentru librarul Heruvimov!! * „Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliță tradițională și cizmulițe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orășel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orășel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special, de: căciulițe tradiționale, cizmulițe de piele de capră, pălărioare, umbreluțe. Și multe, multe măntăluțe. Fiindcă Sonia are permanent o „măntăluță”. Raskolnikov a stat cîndva pe lîngă Cinci colțuri! Nastasia Filipovna stă chiar pe Cinci colțuri! Să nu se fi întîlnit niciodată pe stradă? Poate că s-
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care iradia un halou invizibil, savurau vrăjiți acest fascinant preludiu. „Uite, înainte de orice, vreau să-ți spun ceva. Ascultă-mă cu atenție, cu mare atenție”, vorbi Petricia într-un târziu, strângându-l tare de mână. Andrew era numai ochi și
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii și lăcrima câteva clipe
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
somnolentă, își făceau cercetările, fiindcă toți, de îndată ce soseau spre prânz se și grăbeau să plece, iar el putrezea singur, în spatele mesei, cu mâinile și cu picioarele înghețate, până la ora oficială de închidere. Și-a împins cu un bobârnac șapca de piele pe spate, și-a mai înfășurat o dată în jrul gâtului fularul scămoșat și și-a fixat fatalist palmele încrucișate: că, dacă n-ar fi fost vizitele străinilor, care nu conteneau să năvălească în capitală, și care-i mobilizau cât de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o tensiune adiacentă a acestui fel de trezire, și, ca pe un semn, în definitiv, de bun augur, m-am grăbit să-l împărtășesc, nu numai din cauză că, imediat după ieșirea mea din birou, urma să intru, la rândul meu în pielea celui care solicită un serviciu prompt, politicos și, dacă se poate amabil. Gândul acesta era " Dacă nu e cine nu e/ cine e să nu mai fie". Perioada de probă De-a lungul nesfârșitelor tunele prin care istoria, politichia sau
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage nervoase îmbrățișând strâns
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage nervoase îmbrățișând strâns un butoi carnal în care aerul vechi a devenit
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
însemnările de tot felul), pentru ca ulterior, asemenea lui Flaubert („Madame Bovary c’est moi") să se substituie diverselor personaje interbelice pentru a înțelege reacțiile și deciziile adoptate de acestea în diverse situații. Rînd pe rînd Ioana Pârvulescu se pune în pielea lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi, George Călinescu (de departe chipurile interbelice preferate), descifrează misterul popularității (pe scenă și în viața privată) unei actrițe precum Leny Caler, retrăiește emoția unui tînăr din Arad, Ștefan Augustin Doinaș care
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]