1,059 matches
-
viață aproape de mănăstire și casele lor se numeau, așadar, mănăstiri. Eu consider că mănăstirile se înscriu printre principalele mijloace de care s-a servit Providența pentru a păstra Religia în cele mai frămîntate timpuri. Acestea erau refugiile doctrinei și ale pietății, în vreme ce ignoranța, viciul și barbariile inundau restul lumii. În cadrul lor se urma străvechea tradiție de oficiere a serviciilor divine, în practica virtuților creștine ale căror pilde îndemnau tinerii să ducă viața pe care o duceau și cei din vechime. Aici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puțin sînt respectate aceste canoane, spune Fleury, "cu cît ele sînt făcute publice în prezența împăratului și a senatului". Lib. LI, Cap. XLV. 167 Iată un exemplu în care se amestecă porunca și rugăciunea, supunerea și autoritatea; ce stil de pietate este adoptat pentru o samavolnicie, după cum scrie Luis al II către Adon, Arhiepiscopul de Viena, pentru a-i impune sau pentru a-l face să-l pună Episcop de Grenoble pe un anume Bernarius, numai pentru motivul că era un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
săracă și au deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Franța, are trebuințe de milionar și bani mai puțini decât cinstita breaslă a ciobotarilor din acele țări. Acest tineret, ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate față cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoșești, vorbind o păsărească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoșilor, măsurând oamenii și împrejurările cu capul lor strâmt și dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cultură specific jidovească va-nflori întodeauna ca putere cosmopolită ce are chiar un drept istoric. Însă aversiunea se poate îmblînzi dacă evreii cari vorbesc atât de mult de toleranță vor deveni ei înșii într-adevăr toleranți și vor manifesta oarecare pietate pentru credința, datinele și sentimentele poporului german. Cumcă această pietate lipsește cu totul unei părți a jidovimei noastre negustorești și literare e cauza finală a pasionatei oțărâri de astăzi. Neîndoindu-ne de interesul pe care cată să-l fi inspirând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
are chiar un drept istoric. Însă aversiunea se poate îmblînzi dacă evreii cari vorbesc atât de mult de toleranță vor deveni ei înșii într-adevăr toleranți și vor manifesta oarecare pietate pentru credința, datinele și sentimentele poporului german. Cumcă această pietate lipsește cu totul unei părți a jidovimei noastre negustorești și literare e cauza finală a pasionatei oțărâri de astăzi. Neîndoindu-ne de interesul pe care cată să-l fi inspirând analogiile între cestiunea izraelită cum se prezintă în Germania și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreilor e o părere stabilită că marea majoritate a germanilor culți a rupt-o de mult cu creștinismul. Va veni vremea, și poate că nu e tocmai departe, în care nevoia ne va-nvăța a ne închina, în care modesta pietate va ajunge la oarecare vază alături cu mândria culturii. La urma urmelor orice cestiune socială grea readuce pe observatorul serios la religie. Cestiunea izraelită din Germania nu se va liniști, raportul între creștini și evrei nu va redeveni pacinic până ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lăudîndu-i în modul în care îi laudă. Ei bine! Mihai, Ștefan și Mircea sunt în gândul nostru niște chipuri atât de sfinte în măreția lor încît ne cuprind fiori când le privim; vine apoi un om neastâmpărat și străin de pietatea noastră, vine, ia aceste sfinte icoane, le târăște prin noroiul zilei, face din ele niște caricaturi puse la vânzare și apoi zice că nu ne-a făcut nimic. - Da! nimic nu ne-a făcut: a luat numai numele Domnului în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind scrisă. Dicționarele și lingviștii epocii reiau, confirmă și sistematizează elementele ce definesc literatura în această perioadă. Reapare funcția de memorizare a literaturii, aceasta e văzută
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Fenomenul constituie și un simptom de laicizare. Procesul de laicizare început din perioada anterioară se intensifică. Omul baroc se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fericirii tihnite, sublime. Și într-adevăr: la noi dându-și examenul cu rezultate modeste și văzându-și de serviciu treizeci și cinci de ani, cine nu putea ajunge, în cele din urmă, general, agonisind o anumită sumă de bani la muntele de pietate? Astfel, rusul, aproape fără efort, ajungea în cele din urmă la renumele de om priceput și practic. De fapt, la noi general nu putea ajunge numai omul original, cu alte cuvinte, cel agitat. Poate că va fi existând aici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
străinii din Apus, ci pentru pretinșii români și patrioți de meserie de la noi. De aceea am și pomenit de Palestina și Greco - bulgaria. Adeseori am enunțat în coloanele noastre un adevăr dureros, pe care l-am constatat din lipsa de pietate ce o au patrioții pentru trecut, adevărul că rasa determinantă a sorții acestei țări nu mai este cea românească, ci sunt străinii romanizați de ieri alaltăieri. Oricine înțelege ce însemnează rasă. E adevărat că d-nii Giani, Cariagdi, Carada, C. A
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sfânt, aparținând spațiului oriental al creștinismului, va stârni admirația creștinătății și va constitui Îndemnul de a extinde aceste așezăminte care vor deveni germenii asistenței spitalicești atât de performantă astăzi. „Îndată ce ieși din cetate vezi un oraș nou care este sanctuarul pietății. Acolo boala Îndurată fără murmur, pare a fi o Încercare binecuvântată, acolo caritatea strălucește În operele sale” spunea Sfântul Grigorie din Nazianz cu referire la realizările Sfântului Vasile. Ulterior, sub Împăratul Iustinian și urmașii săi, spitalele aveau să se răspândească
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și În numele căreia aveau să se construiască primele așezăminte spitalicești, cunoscute În istorie ca vasiliadele sfântului Vasile cel Mare, despre care Sf Grigorie de Nazianz spunea cu admirație și venerație „Îndată ce ieși din cetate vezi un oraș nou care este sanctuarul pietății. Acolo boala Îndurată fără murmur pare a fi o Încercare binecuvântată, acolo caritatea strălucește În operele sale”. Aceste așezăminte de sorginte creștină aveau să se extindă ulterior În toată lumea și aveau să constituie baza dezvoltării practicii medicale spitalicești. Relația cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aveau să se construiască pe lângă biserici primele așezăminte spitalicești, cunoscute În istorie ca vasiliadele sfântului Vasile cel Mare, despre care Sf Grigorie de Nazianz spunea cu admirație și venerație „Îndată ce ieși din cetate vezi un oraș nou care este sanctuarul pietății. Acolo boala Îndurată fără murmur pare a fi o Încercare binecuvântată, acolo caritatea strălucește În operele sale„. Aceste așezăminte de sorginte creștină aveau să se extindă ulterior În toată lumea și aveau să constituie baza dezvoltării practicii medicale spitalicești. De aici
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cunoscutului tratat din Mișna, Avot, o compilație de maxime și omilii, dintre care multe constituie ceea ce numim înv]ț]turi etice. Dup] cum sugereaz] Herford, scopul acestui tratat este descrierea unei personalit]ții ideale, având ca centru al preocup]rilor pietatea, măi degrab] decât etică. Chiar într-o m]sur] mai mare decât Biblia, corpul de scrieri rabinice se refer], în principal, la un anumit aspect: cum s] ne tr]im viața astfel încât s] îndeplinim porunca de a deveni sfinți, umblând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei au activat în Germania secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Aceast] literatur] se ocup] cu probleme specifice și situații concrete și nu se afl] în c]utarea unor principii cu caracter general. Se caracterizeaz] printr-o profund] pietate, cuprinde superstiții tipice poporului evreiesc și nespecifice elitelor religioase, și pune accentul pe efortul necesar îndeplinirii unui act religios sau moral: cu cat aceast] dificultate este mai mare, cu atat actul respectiv devine mai demn de laud]. Aceast] concepție, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atât aspecte personale, cât și economice, politice sau militare. În ceea ce privește aspectele culturale, tipologia clasic] întocmit] de Richard Niebuhr (Christ and Culture, 1951) cuprinde cinci tipuri de atitudini recurente de-a lungul istoriei creștine: 1) Hristos împotriva culturii, un fel de pietate determinat] de credință în lumea de dincolo, 2) Hristos al culturii, un creștinism care r]spândește lumină evanghelic] peste ordinea existențial], f]r] a opera modific]ri majore ale acesteia, 3) paradoxul dintre Hristos și cultur], care face o distincție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Efeseni (5,12 - 6,9), 1 Petru (2,2 - 3,12; 5,1 - 5), Țiț (2,1 - 3,2) și 1 Timotei (2,1 - 6,19). Tonul emoțional, cât și conținutul fâț] de primele scrisori difer]; se pune accentul pe pietate și perseverent], iar iubirea devine o virtute într-o list] cu alte virtuți. Nu exist] motive pentru a nu fi de acord că normele de conduit] s] acopere situații standard, cu condiția că atmosfera radical] a evangheliei s] fie menținut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
universalitatea perspectivelor musulmane sufiste cu privire la unicitatea dimensiunii interioare din credințe diferite. Al-Ghazăli, juristul și teologul sunit amintit mai devreme, a devenit un susțin]tor al gândirii sufiste, dar a încercat s] sintetizeze perspectivele morale din Shari’a prin noțiunea de pietate interioar] dezvoltat] de sufism. El consideră obligațiile poruncite de divinitate drept un punct de plecare pentru cultivarea unei personalit]ți morale, cu condiția ca acestea s] conduc], în mod natural, la dezvoltarea unui sens etic care s] își g]seasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl] acolo, iar semnificația pe care o atribuiau Socrate și Platon termenului arete se limiteaz] la acestea. (Lista lor de bâz] cuprinde: înțelepciune, dreptate, curaj, moderație, pietate, care se afl] în leg]tur] cu comportamentul corect fâț] de zei, deseori ad]ugat] că a cincea din lista de mai sus. Înțelepciunea, din punctul nostru de vedere, poate fi considerat] drept nepotrivit] sau, în cel mai fericit caz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o asemenea viat] - dac] exist] - prin întreb]ri pe care tindem s] le consider]m, de la bun început, ca fiind centrale pentru preocup]rile eticii filosofice. Dintr-o anumit] perspectiv], aceasta ar putea fi considerat] o exagerare. Dreptatea, curajul, moderația, pietatea, liberalismul - toate acestea reprezint] o parte din idealul civic în Grecia secolelor al V-lea și al IV-lea î.Hr.; iar, la prima vedere, acestea nu par s] difere de presupunerea noastr] general] în favoarea acestor „virtuți”. Dar nu trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze parțial atitudini existente. Deci, dac] Socrate nu este mulțumit de r]spunsurile pe care le obține la întreb]rile sale legate de dreptate sau de pietate, acest fapt nu se datoreaz] doar concet]țenilor s]i care nu sunt capabili s] își articuleze ideile, dar și faptului c] aceștia afirm] deseori lucruri cu care el este în profund dezacord. Se pare c] atunci cand Euthyphro predic] înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu învețe muzic] și scriere, în timp ce pentru ionieni acestea erau niște nebunii. Montaigne a alc]tuit un catalog de obiceiuri exotice cum ar fi prostituția masculin], canibalismul, femeile r]zboinice, uciderea țâț]lui la o anumit] vârst] că act de pietate și el povestește experimentul lui Darius din opera istoricului grec Herodot. Darius i-a întrebat pe greci câți bani ar cere pentru a accepta s] m]nânce trupurile taților lor decedați. Ei au r]spuns c] nici o sum] de bani
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Spații concentrice, SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 245-246; Marian Chirulescu, Paul
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
de lipsă de interes în problema Ardealului și pentru „frații de dincolo”. Memoria lui Eminescu era scumpă redactorilor, deși poetul nu este înțeles în profunzime. Plivitor (un pseudonim al lui Vlahuță, semnificativ pentru atitudinea periodicului) îl acuză de lipsă de pietate pe N. Petrașcu, autor al unui studiu critic asupra poetului, și se răfuiește cu Aron Densușianu, care caracterizase arta eminesciană ca „literatură bolnavă”. O schiță a lui Caragiale din „Vatra”, greșit interpretată de Vlahuță ca o denigrare a țăranului, provoacă
VIEAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]