4,896 matches
-
erau deja pe cer. Luna era aproape de vârful dealului, plină și strălucitoare, când m-am uitat în sus. În bătaia lunii drumul și frunzele păreau argintii, cam ca atunci când cade prima zăpadă. Câteva păsări de noapte cântau deja cocoțate în pini. Una a făcut cii-uut, cii-uut, cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se întâlnească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se întâlnească cu altele care se ghemuiseră prin pinii înalți din partea de nord a văii. Mi-aș fi dorit să pot și eu să zbor și să mă alătur lor, să planez deasupra dealului la două sute de metri înălțime și să văd valea cealaltă, unde n-am fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe undeva prin oraș. Noaptea asta nu era atât de liniștită ca aceea din urmă. S-a pornit o audiere ușoară, pentru ca nu peste mult timp să se transforme în vânt. Era plăcut să stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat în camera mea, m-am așezat pe pat și am început să mă uit pe fereastră la pinii care se legănau în ploaie și să mă întreb cum poate o zi care a început atât de prost să se termine atât de bine. Capitolul patru Războiul începuse deja de ceva vreme când tata a primit notificarea de înrolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cina, am ieșit pe verandă. Era vreme frumoasă pentru luna martie și părea să se fi lăsat o noapte de vară. În josul văii nu se simțea vântul, dar pe dealuri îți puteai da seama când venea luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram în aprilie, dar încă nu plouase deloc. Vânturile de martie stăruiau încă, măturând dealurile și făcând pinii să se încline. Nu era o noapte senină, din cauză că norii se plimbaseră toată ziua pe cer și se hotărâseră să rămână și peste noapte. Nu erau destui însă ca să înceapă ploaia. Nu păreau să se poată aduna să formeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o după-amiază frumoasă de primăvară, la fel ca toate celelalte pe care le petreceam în vale. În oraș, grădinile tuturor erau pline de flori. Iarba din curți era verde și plină de păpădii. Vântul călduț, care mirosea un pic a pini, mătura ușor străzile. Primăvara, cel mai frumos loc din vale era pe deal. Cum urcai pe potecă, toate florile sălbatice începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea, atât de mult încât mi-era destul de greu să cobor pe potecă ca să merg la școală. Acum, singura amintire a nămeților de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de multă vreme. Aerul cald mirosea puternic a ei, mult mai puternic decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în pin și planau spre pământ numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a nămeților de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de multă vreme. Aerul cald mirosea puternic a ei, mult mai puternic decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în pin și planau spre pământ numai ca să urce din nou. Din când în când mai vedeam câte un ou spart pe cărare, care căzuse din vreun cuib, și mă gândeam ce pasăre minunată ar fi putut fi. Uneori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de multă vreme. Aerul cald mirosea puternic a ei, mult mai puternic decât în oraș. Se întorseseră și păsările, care cântau și zburau din pin în pin și planau spre pământ numai ca să urce din nou. Din când în când mai vedeam câte un ou spart pe cărare, care căzuse din vreun cuib, și mă gândeam ce pasăre minunată ar fi putut fi. Uneori mai cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
văd animale moarte. Nu vânam, cum făceau mulți oameni din vale. Unii trăgeau în câte o pasăre doar ca să-și încerce ținta. Primăvara era perioada când mă bucuram cel mai mult că locuim pe deal. Totul se mișca. Vântul făcea pinii să se clatine ușor, iar micile animalele se jucau prin iarbă și prin tufișuri. Uneori se întâmpla ca un iepure să alerge peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pic mai sus pe deal, casa noastră era așezată chiar în mijlocul cenușii. Arăta ca și când ar fi făcut parte din deal, pur și simplu o cutie mare de lemn fără nici un fel de vopsea pe ea. Arăta maronie ca trunchiul unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa domnișoarei Moore. Mama stătea de obicei pe verandă în după-amiezele acestea de primăvară, fiindcă-i plăcea mirosul de pin. N-am văzut-o acolo, totuși. Ceva mirosea a ars, așa că am intrat în bucătărie, unde era o oală pe foc din care ieșea mult fum. Mama stătea pe un scaun, plângând cu capul pe masă. La început nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
plecat, până când chestiile alea chiar răsăriseră. Asta se întâmplase acum vreun an. Pământul pe care îl curățase tata era reavăn ca tot restul pământului de pe dealuri, și începuse să crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că răsărise iarba, totul arăta aproape egal. Câțiva puieți de pini prinseseră și ei rădăcini acolo, iar eu știam că peste câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
crească iarbă din el, mai ales că acolo nu făceau nici pinii umbră. Se mai puteau încă vedea cum erau rânduite plantele, dar zăpada începuse să le strice și acum, că răsărise iarba, totul arăta aproape egal. Câțiva puieți de pini prinseseră și ei rădăcini acolo, iar eu știam că peste câțiva ani, după ce or să mai crească și or să fie înalți, tot locul acela micuț avea să arate ca orice alt loc de pe dealuri și n-o să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
uitaseră să dea jos steagul de înrolare în luptă, așa că încă îl avea la ferestre. Și noi îl aveam încă pe al nostru pe ușa de la intrare. Nici unul dintre noi nu vroia să-l atingă. Până în primăvara următoare, puieții de pin crescuți pe terenul curățat de tata se înălțaseră și începuseră să arate ca niște pini adevărați. În oraș, toți bebelușii știau acum să meargă și mai veneau și alții în urma lor. Când mă întorceam seara spre casă de la orele domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Și noi îl aveam încă pe al nostru pe ușa de la intrare. Nici unul dintre noi nu vroia să-l atingă. Până în primăvara următoare, puieții de pin crescuți pe terenul curățat de tata se înălțaseră și începuseră să arate ca niște pini adevărați. În oraș, toți bebelușii știau acum să meargă și mai veneau și alții în urma lor. Când mă întorceam seara spre casă de la orele domnului Farney, toate fetele stăteau afară pe verandă, acolo unde locuiau cu părinții lor sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de găsit în casă, așa că m-am dus pe deal și am început să mă gândesc unde ar putea fi. M-am plimbat prin peticul de pământ pe care îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Pinii de acolo crescuseră deja mari. Apusul se vedea întotdeauna foarte frumos printre ei. M-am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului. S-a uitat în sus și m-a văzut, apoi s-a întors spre pin și a zâmbit. — Of, David, uite ce mare s-a făcut varza plantată de taică-tu. N-am crezut niciodată că legumele lui or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am oprit, m-am uitat în jur și am avut impresia că aud ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului. S-a uitat în sus și m-a văzut, apoi s-a întors spre pin și a zâmbit. — Of, David, uite ce mare s-a făcut varza plantată de taică-tu. N-am crezut niciodată că legumele lui or să crească vreodată în tot lutul ăsta, dar uite! Ce varză mare-mare a crescut tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pândească pe lângă casă, până am pus un semn cu „intrarea interzisă“. Asta i-a făcut și mai curioși, dar i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
curioși, dar i-a ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în sus la crengile lor. Stăteam puțin de vorbă cu ea, însă nu prea reușeam s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în sus la crengile lor. Stăteam puțin de vorbă cu ea, însă nu prea reușeam s-o fac să spună mare lucru. Stătea doar și se uita la mine cu o privire pierdută și zâmbea. Zâmbea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
însă nu prea reușeam s-o fac să spună mare lucru. Stătea doar și se uita la mine cu o privire pierdută și zâmbea. Zâmbea la orice spuneam, așa că după o vreme nu mai ziceam nimic și stăteam doar printre pini și ne uitam cum apunea soarele și se făcea întuneric. Apoi venea afară și tanti Mae să stea puțin. După asta mergeam înăuntru pentru masa de seară. În serile când avea de lucru, tanti Mae se ducea sus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când era într-adevăr cel care zisesem eu, spunea „S-au înșelat, nu era el.“ Într-o seară când m-am dus iar pe pajiște, s-a ridicat de jos, m-a luat de braț, mi-a arătat cu mâna pinii care creșteau și mi-a zis: — Vezi cum cresc? Ei sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]