660 matches
-
onoarea. -Poate că o să mai arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum am să te recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte? -După mers Kawabata. Voi fi singurul pământean cu mers de pinguin. -De ce tocmai de pinguin? -De panteră mi-ar fi greu la vârsta mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum am să te recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte? -După mers Kawabata. Voi fi singurul pământean cu mers de pinguin. -De ce tocmai de pinguin? -De panteră mi-ar fi greu la vârsta mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu cred, dar te va ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
singurul pământean cu mers de pinguin. -De ce tocmai de pinguin? -De panteră mi-ar fi greu la vârsta mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu cred, dar te va ajuta pe tine să mă recunoști și să te emoționezi la vederea mea. -S-a făcut! Așa rămâne. O să te recunosc ușor printre oamenii care s-au obișnuit să meargă numai târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de toamnă, ruginii și cu miros proaspăt de apă ne întâmpinau magaziile de vată de zahăr își rupeau ușile prin zâmbetul tău. am trăit tot cu tine și nu pot adulmeca tristețea ta liniștit în ciuda oamenilor de zăpadă deghizați în pinguini a cerșetorilor deghizați în nuferi a dorințelor deghizate în cuvinte. de fapt, tristețea ta, dacă există cu adevărat este o manieră de tortură a posibilității de a fi un cireș înflorind. lumină rănită nouă în primul loc: lumina ta roz
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și 50 ale revistei unu (1928-1932), fără a mai vorbi de numerele unice ale revistelor 75 HP (1925) și Viața imediată (1933), de cele șase numere (1931-1932) ale revistei adolescente Alge, cu „suplimentele” sale provocator-obscene: Țîțe, Muci, Pulă, de eclectica Pinguinul (1937, 4 numere), de cele două numere din revista Liceu (1932) sau din militant-stîngista Tînăra generație (ianuarie 1935, dir.: Gelu Naum). Alte reviste din anii ’30: Ulise (1932-1933, dir.: Lucian Boz), Radical (Craiova, 1929-1931, intermitent; dir.: Constantin Nisipeanu) și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu el, se pare că România este o țară pe hârtie, în care nu există mai nimic din carne și sânge, decât poate cotletele servite la restaurantul parlamentar. Cetățenii care strigă pe la mitinguri, până să încingă o horă sau un pinguin, sunt doar niște CNP-uri nesimțite și ordinare, care vor numai avantaje fără de muncă. Niște guri imense, veșnic flămânde, ce mai încolo, încoace niște profitori, mari consumatori de buget pe degeaba. O masă amorfă, care nu mai are nici măcar memorie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
văzut ce a ieșit. M-am zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zăpăcit cu totul. Se apropie Anul Nou... Am venit cu trenul, dar mă voi Întoarce cu taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sala mare de marmură de la intrare și Îi arăt scurt permisul lui Gerald de la pază. De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii ruși. Toate suprafețele sunt de un alb arctic care-ți sfredelește retina, cu excepția peretelui din fund, pictat În aceeași nuanță de turcoaz pe care o avea săpunul Yardley, preferatul străbunicii Phyllis, acum treizeci de ani, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un țipar, ca un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un palat cu scări de marmură și servicii de argint și guvernante. Purta rochițe precum Shirley Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase să cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul cârlionțat și oftând, de dor. S-a măritat cu un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
civilizație, progres, evoluție, șamedeă, punct. Situația internă și din afară se deteriorară în așa hal că urmă ploaia de crocobauri de la Granița de Est-Sus-Est a Europei Centrale și de Vest, o nouă revoluție culturală la chineji și importante grupări de pinguini la granițele nordice ale patriilor. Interveni NATO: Aut arm`s, boy`s! Bâza devenind în viziunea strategică a Organelor de Securitate un pericol universal, cel mai important de la ultima aliniere a planetelor în formă de cerc, interveni Comunitatea ! Națiunile Reunite
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil kamikaze, și să mă fac pustnic, electrician, episcop, lampadar, ghepard, pick-up, pantof de damă, consilier prezidențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grădina dinapoi fiind risipite cu eleganță mai multe busturi de dimensiuni apreciabile. În cea din față, dincolo de podeț, te hipnotiza o gîscă de carton frumos colorat, Împlîntată-n gazon. Pe hol mai erau și alte animale, un cap de cerb, un pinguin și un bursuc adult pe-o placă de mahon și, cu toate astea, doamna Schuch asculta Bach. Am crezut că pusese CD-ul pentru noi, fiindcă eram oameni de cultură chiar dacă din România, ei bine, nu. Avea o colecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a făcut frig și le părea rău că nu și-au luat și haine sau niște frunze măcar. Și după mult-mult drum, au ajuns până la urmă la Polul Sud și copilul n-a mai văzut urși albi, ci a văzut pinguini. Și s-a întors acasă și a povestit. Și așa am spus povestea. 5 ani și 3 luni Bilețelul Astăzi, când se trăgea pentru prima oară în viața lui cu prima lui trotinetă, Dragoș scoate din buzunarul de la pantaloni, șifonată
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
era ziua oamenilor-păsări. Unii aduc, dacă te uiți cu atenție, a pasăre. Treceau prin fața lui cocostârci subțiratici și încovoiați, zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi, stătea să ningă, iar atunci când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se adresează, de fapt, copiilor, însă probabil ei știu la fel de bine că succesul la acest public ce nu cunoaște compromisul e asigurat de jocul liber al fanteziei textuale și de frumusețea exotică, barocă și suprarealistă a imaginilor. Viața și vremurile pinguinului Apolodor Gellu Naum a scris Cartea cu Apolodor la sfârșitul anilor `50, într-o perioadă în care s-a ocupat mai mult de traduceri, după niște încercări (cu rezultat nefericit) de a concepe, în idiomul realist-socialist, cărți pentru tineretul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu Apolodor (publicate împreună în 1979) a fost probat și prin reeditările recente de la Humanitas Educațional, însă atenția critică acordată acestui capitol din opera lui Naum a rămas destul de redusă. Trebuie menționată totuși Scrisoarea unui critic literar către un prieten pinguin, prefața Ioanei Pârvulescu la ediția din 2003 a celei de-a două cărți cu Apolodor, moment de minunată tandrețe între marea și mica literatură, în care singurele criterii ce condiționează apropierea sunt dragostea pentru poveste și plăcerea de a citi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și-l eliberează într-un paradis al esențelor vizuale. Cărțile cu Apolodor sunt, în această colaborare de excepție, nu doar literatură pentru copii, ci artă adevărată. Prima Carte cu Apolodor, cea mai reușită literar, este poemul epic al aventurilor unui pinguin de la Circul din Târgul Moșilor, din București. Tenor admirabil la cor, "grăsuț, curat, atrăgător,/ în fracul lui strălucitor", bun prieten cu animalele antropomorfizate ale menajeriei circului, Apolodor nu are în comun cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu suprarealismul decât orientarea artistică fermă a creatorului său. Naum a scris o poveste construită pe o matrice asemănătoare celor prezente în structura basmului: un erou inocent, copleșit de o nostalgie inexplicabilă, pleacă spre Labrador, în căutarea familiei sale. Cum pinguinii nu trăiesc pe coasta canadiană, Apolodor pornește mai departe, într-o călătorie plină de peripeții și surprize, în jurul lumii, până când ajunge în adevărata patrie a pinguinilor, Antarctica, acolo unde își regăsește familia. Însă odată ajuns acolo, dorul nu-i dă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
inocent, copleșit de o nostalgie inexplicabilă, pleacă spre Labrador, în căutarea familiei sale. Cum pinguinii nu trăiesc pe coasta canadiană, Apolodor pornește mai departe, într-o călătorie plină de peripeții și surprize, în jurul lumii, până când ajunge în adevărata patrie a pinguinilor, Antarctica, acolo unde își regăsește familia. Însă odată ajuns acolo, dorul nu-i dă pace, ci îl îndeamnă la o nouă călătorie, de data aceasta înapoi, spre adevăratul acasă, Circul din București. Mi-e dor, mi-e dor.... Inspirația homerică
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-l așează lângă Ulise al lui Joyce. O abordare mai temperată trebuie să noteze că, asemeni basmului, literatura pentru copii conține versiuni simplificate, intenționat diluate ale marilor pattern-uri culturale universale. În Cartea cu Apolodor, tristețea nostalgică ce-i trezește pinguinului dorința de a-și căuta "frații din Labrador" amintește cu certitudine de un moment esențial din Odiseea lui Homer, unul dintre textele care au generat timp de secole modele didactice și educaționale, integrat marii tradiții eroice ce a influențat masiv
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
evenimente și peisaje, prieteniile neverosimile și, ca un nod inevitabil al tuturor aventurilor, dragostea. Cronicar al propriei călătorii, Apolodor este, în jocul instanțelor textuale, adevăratul autor, poetul reluând doar faptele descrise în jurnal, "caietul pătat" purtat cu sine de neobositul pinguin - lacunele din "manuscris" sunt mereu noi prilejuri de speculații și interogații fanteziste. "Pe malul fluviului Yukon", în Canada, vorbind la telefon cu înțeleptul Bursuk, Apolodor află că" În Labrador/ Ai fost născut din întâmplare/ Căci nu-i picior de pinguin
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]