1,729 matches
-
pălăria și ezită să-și dezbrace haina, care avea umerii uzi, ca și hainele celorlalți doi. În comparație cu aerul care se răcorise brusc afară, În Încăpere era foarte cald. — Stați jos. Maigret se așeză În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă o atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
M-am uitat tot timpul la fața lui și, deodată, am citit o mare uimire. Ar trebui să ne reamintim tot ce s-a spus. Era sigur că știm mai multe. — Ce să știm? Maigret nu răspunse și trase din pipă. — Un fapt care pentru el era evident, dar nouă ne-a scăpat. Poate că ar fi trebuit să Înregistrez toată discuția. N-ar fi vorbit. Chiar nu vreți să continuați interogatoriul, șefule? — Ar fi nelegal, și avocatul lui, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
păstreze o oarecare demnitate și ar considera mila ca pe o pomană. — Mă Întreb dacă va ceda până la urmă. Va vorbi. În noaptea asta? — Poate... — Pe ce teren? Maigret deschise gura să spună ceva, o Închise, trase mai departe din pipă. Apoi rosti, evaziv: — La un moment dat, nu prea repede, ai putea să faci aluzie la Mesnil-le-Mont. Întrebându-l, de exemplu, dacă a fost acolo. Părea că, personal, nu acorda prea mare importanță acestei indicații. Credeți că da? — N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Erau cuvintele ei? — Da. Până la urmă, am acceptat să nu văd copilul Înainte de a Împlini douăzeci și unu de ani. Lecoeur părea că Îl Întreabă pe Maigret: „Ce să fac?” Iar Maigret lăsă În jos pleoapele de două-trei ori, strângând mai tare pipa Între dinți. 8 Lecoeur se așeză Încet pe scaun. Ridică lent capul spre bărbatul palid la față, pe care Îl făcuse să treacă prin atâtea emoții, și zise cu regret parcă: — Vă voi spune iar ceva care o să vă doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lor zilnice prin Vichy și la micile scaune galbene din parc. Coborâră Împreună. — Vă duc cu mașina, șefule? — Prefer să merg pe jos. Pavajul lucea. Mașina neagră se depărtă, ducându-i la Clermont-Ferrand pe Lecoeur și Pélardeau. Maigret Își aprinse pipa și Își băgă mâinile În buzunare. Nu era frig, dar, din cauza furtunii, termometrul coborâse cu câteva grade. Apa picura din cei doi arbuști care străjuiau ușa hotelului Bérézina. În sfârșit, ai venit! exclamă doamna Maigret, coborând din pat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
La hotel Ambasador. — Și el? Va ajunge peste o jumătate de oră la Închisoarea din Clermont-Ferrand. Și, În timp ce el se dezbrăca, doamna Maigret contiua să-l observe, pentru că avea un aer ciudat. — Câți ani crezi că... Maigret Își umplu ultima pipă din ziua aceea, trase doar câteva fumuri și, Înainte de a urca În pat, răspunse: — Sper să fie achitat... Epalinges (Vaud), 11 septembrie 1967
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
micul dejun, și atunci Francis Macomber Își dădu seama că dintre numeroșii tipi pe care-i urâse, cel mai tare Îl ura pe Robert Wilson. — Ai dormit bine? Îl Întrebă Wilson cu vocea sa guturală, În timp ce-și umplea pipa. — Tu? — Excelent, Îi răspunse vânătorul alb. Jigodie, jigodie nenorocită, Își spuse Macomber. Deci l-a trezit când s-a-ntors, se gândi Wilson, privindu-i cu ochii săi goi, reci. Păi de ce nu-și ține nevasta-n frâu? Ce crede, c-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rea decât restul chestiilor. — În locul tău m-aș calma, băiețaș. Unul din băieții care ne servesc Înțelege puțină engleză, continuă Wilson pe un ton foarte coborât. — Mai dă-l dracu’. Wilson se ridică de la masă și se Îndepărtă pufăind din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot calmă. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe patul de jos și pătura se rotunjea peste burta ei. Își ținea capul Întors Într-o parte. Pe patul de deasupra era bărbatul ei. Își tăiase rău piciorul cu un topor, cu trei zie În urmă. Trăgea dintr-o pipă. În cameră mirosea foarte urât. Tatăl său le spuse să pună apă pe sobă, și cât se-ncălzea vorbi cu Nick: — Doamna o să aibă un copil, Nick. Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă la loc În buzunar. Avea prea multă hârțogărie prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă la loc În buzunar. Avea prea multă hârțogărie prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întâlneai doar cizme de cauciuc. Uneori chiar și tătucul Stalin obișnuia să poarte Încălțăminte de acest gen. Îl priveam de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în casă cu o mască înfricoșătoare a lui Fawkes și cer „Penny For The Guy“, iar sărbătoarea se termină cu artificii în amintirea exploziei care ar fi putut cuprinde parlamentul, dacă conspiratorii n-ar fi fost prinși la timp. Bong - pipă special, de obicei cu apă, pentru marijuana, hașiș sau tutun. Personaj creat de scriitorul american Alex Haley în romanul Roots: The Saga of an American Family, publicat în 1976. Personajul Kunta Kinte era un copil de culoare, răpit din Gambia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lui de excepție - jeanși jerpeliți și nici urmă de cămașă. Nu-mi vine să cred că nici o femeie n-a pus gheara pân-acum pe tine, a remarcat ea. Naji și Ahmad stăteau pe scaune de camping și fumau din pipă. Irene încă mai simțea râul, felul în care trupul îi săltase când într-o parte, când în cealaltă. O să încep cu un merlot, a decis ea. Apoi l-a fixat pe Drew cu unul dintre surâsurile ei de reclamă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piept, iar Jina și Alice au revenit în tabără cu ochii roșii și brațele înlănțuite în jurul taliilor. Și nici când Naji s-a ridicat și s-a îndepărtat de grup. Ești un prost, i-a zis Ahmad, răsturnându-și conținutul pipei în vatra de foc. Apoi bărbatul s-a ridicat și el: O spun la modul cel mai serios: fratele meu e un om cumsecade. Ahmad a plecat și-abia atunci Irene i-a eliberat mâna lui Drew. Ghidul a bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
orașul Mangalia. Debut în revista „Luceafărul”. Cărți publicate: -„Noris”(1998), a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, „Poemele Evei” (1999), „Vinovată de utopie” (2000), „Loc pentru arderi” (2001), „Cartea vârstei” (2002), „Fără aplauze” (2003), „Arzând pustiu-n pipa depărtării” (2006), „Coletul cu îngeri” - antologie de autor (2008), „Eternitatea fără chip” (2010), „Tăcerea magnoliei” (2012). Poezie pentru copii: „Poezie pentru copii” (2000), „Grădinița de vis” (2005), „În poiana florilor” (2006) Antologii literare: „Poarta inimii” (1974), Alba Iulia, „La porțile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine!... Vânătorul desfăcu tutunul și scoase din carâmbul cizmei o pipă neagră. Suflă de câteva ori tare în țeavă și o bătu cu botul de marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul! Pe mine m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
central! Eu cunosc! am fost caporal în artilerie... Neica Marin are de celelalte, vechi... Dar pușcă bună, știi cum bate? Dacă n-ar fi fost bună, n-ar fi ținut până acum! zise iar moale, deodată liniștit, vânătorul, îndopându-și pipa cu tutun. Așa-i, are dreptate! strigă Sandu Popescu. Dar o țuică - ce mai zici, neică Marine? Marin clătină din cap și-și așeză pe umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umăr pușca. Nu, mi-e destul! De-acum mergem... Scapătă soarele... Pornirăm spre Iezer, pe când din urmă ne petrecea din ochi Sandu, cu mânile în șolduri, cu zâmbetul pe buze. Tot drumul, până la baltă, Marin nu zise nimic. Pâcâia din pipă, cu ochii rotunzi ațintiți înainte, slobozind vălurele albăstrii de fum, care se înălțau până la pălăria lui înverzită de ploi și de vreme și se topeau într-o clipă în aerul luminos. Mergea domol; cizmele mari, cu carâmbii până la genunchi, sunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până la luciul bălții. În față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din nou, dar, înainte de a o aprinde, își dregea gustul cu un gât, două de țuică. Câte puțin, câte puțin, deși greu, ne mai împrietinirăm, și aflai ceva și din trecutul care așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fulger verzui. Apoi mă privi mulțămit, cu un zâmbet: —Să trăiești, boierule, să-ți dea Dumnezeu sănătate... Asta nu-i pentru mine... —Dar pentru cine?... Deodată ridică ochii și mă privi. Apoi își coborî încet pleoapele, cu luminile spre botul pipei, și nu-mi răspunse. Voia totuși să-mi arate că l-am ajuns la inimă, că-mi era recunoscător. Începu a mormăi, și tuși de câteva ori. — Știi ce, boierule Niculiță? Dimineața n-ai venit niciodată la baltă... Nu. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
are a face! Ai vreme dimineața? —Am, neică Marine, cum nu?... —Ei, atunci să vii într-o dimineață. Mâne, dacă vrei. Și să te plimb eu pe apă... Auleu! maică-măiculiță, dimineața să vezi frumuseță... Și se scărpină în cap, cu pipa în colțul gurii, cu privirile o clipă încălzite. Pe mine mă înfiorau neliniștea, nerăbdarea, făgăduiala unei vânători cum n-am mai văzut, și-mi luceau ochii de bucurie. Atunci mâni, o să vin mâni negreșit. Să vii, boierule, că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]