616 matches
-
aminte. O face cu o mină plictisită, a unuia ce ar vrea să treacă peste aceste gesturi banale. Este Îngrozitor de egal cu sine, nu pare să aibă nici o plăcere. Doar când vorbește, ochii lui se Însuflețesc, căutând mereu spre Înalt, pironindu-se undeva Într-o zonă inaccesibilă. Doamne, cât mi-aș dori să fiu aceea care să-l scoată din armura de fier a ideilor abstracte, să-l fac să-și plece privirea și să mă vadă numai pe mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În schimb, cel ce m-a ridicat de jos mă iubește la nebunie. Ce iubiri Întortocheate sunt pe lumea asta! Ce iubiri fără rost... Acum sunt la bibliotecă. În fața mea citește imperturbabil Martin. Cei din jurul meu studiază atenți, cu privirile pironite deasupra grăunțelor negre ale literelor. Câte unul Își ridică deodată capul și privește pe deasupra tuturor. Se gândește poate la Întâlnirea de diseară, la discretele strângeri de mână sau la mult mai mult, poate se gândește că va agăța o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a înțeles. — Nici nu e așa de bătrân. Are vreo cincizeci de ani. Dar dumneavoastră vreți să vorbiți cu el ? — Dacă trebuie... Nu trebuie... Mă gândeam că ați vrea să știți de ce stă un om o noapte întreagă cu ochii pironiți la ferestrele apartamentului dumneavoastră... O să trebuiască să-i dăm drumul, pentru atâta nu-l putem ține, nu e interzis să stai pe bancă în fața unei scări de bloc. Nu e cu orar, ca la bătutul covoarelor. Numai că... Terminase de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse fața pe o parte și pe alta, își atinse obrajii cu degetele, dar asta nu-l ajută cu nimic. Personajul din oglindă nu îi părea familiar și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sicriele voastre! 9 Îl trimit pe An-te-hai după eunucul-șef Shim. Când acesta sosește, îl primesc în ținuta mea oficială de Curte, complet machiată și purtând podoaba pentru cap. Este surprins: — Doamnă Yehonala! Shim se lasă în genunchi și își pironește ochii în podea. Nu trebuie să fiți atât de formală. Ca sclav al Domniei Voastre, Shim nu merită un asemenea respect. Face o pauză și își ridică ochii spre genunchii mei. Pupilele care se văd doar pe jumătate îl fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
accelerată Senzație de sufocare sau de insuficiență respiratorie Tensiune musculară Fluturi în stomac Greață Slăbiciune musculară Înțepături la nivelul membrelor Valuri de căldură și frig Dureri în piept Acțiuni Impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă Senzația de a fi pironit pe loc Izbucnirea în plîns sau țipete Gînduri Teamă Neliniștea cu privire la posibilitatea unei catastrofe Rușine Gîndire confuză S-ar putea întîmpla ceva E periculos sau Ceea ce fac ar putea fi periculos Toate aceste acțiuni, gînduri și sentimente sînt indicii ale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
căldurii, va trebui să mă ridic. Vreau ca trupul să mi se așeze încă o dată în patru labe, și capul meu, fără sprijin, răsucit brusc în jurul gâtului la o sută optzeci de grade, să mi se oprească, cu ochii plesniți, pironiți spre bolta cuptorului. Atunci mă voi opri iar o dată, până când întreaga clădire a trupului se va prăbuși pentru totdeauna pe pulberea fină a măruntaielor mele prefăcute în cenușă". "Dilemateca", anul V, nr. 46, martie 2010 Avangarda și literatura pentru copii
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din sculpturile pedimentale meșterite de Timotei, observator Înmărmurit al teatrului, din cea mai Îndepărtată gradenă, ferecat preț de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele proeminențe, pironit asupra vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rolul care îi este conferit. Lumea este o scenă supravegheată. Supraveghere divină, supraveghere generalizată. În această organizare care a dominat universul occidental, trebuie să distingem natura diferită a supraveghetorului, care e sacru, și a celor supravegheați, care sunt profani, insecte pironite sub reflector, căruia nici o persoană nu i se poate sustrage. Supraveghere omniprezentă, supraveghere verticală. Verticalitatea fiind aici înțeleasă ca o ierarhie nu numai ontologică, ci și spațială, căci ea îi permite Puterii care domină lumea să vadă fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
din casă măcar până la colț, pentru un hamburger sleit... Trăiam de ceva vreme împreună și trecuserăm fără probleme peste destule momente de foame, dar acesta era altfel și prevestea o criză majoră. Deși sufeream amândoi, tot eu eram cea pedepsită: pironise ochii în televizor și ridicase între noi zidul înspăimântător al tăcerii... Recunoșteam o situație tipică de criză, dar calitățile mele de manager nu-mi erau de niciun folos: oricât mă frământam, nu găseam o soluție. Întâmplarea, soarta, habar n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a răzgândit. Numai după ce a sorbit și a pus halba pe masă, a tras de două ori din țigară și i-a zâmbit lui Faulques. Ori mai curând a făcut-o gura lui, pe când ochii bătând În cenușiu rămâneau imperturbabili, pironiți pe pictorul de război. - Există ceva, a zis croatul fără emfază, ce Înveți În lagărul de prizonieri: așteptarea. La Început te neliniștești, firește. Frica și nesiguranța, după cum Îți poți Închipui. Da. Primele săptămâni sunt rele. În plus, atunci dispar cei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Știi dumneata. Câte ceva. După ce a repetat „câte ceva”, Markovic a rămas pe gânduri câteva clipe, cu un aer evocator. Am cunoscut, a adăugat, și un bărbat care a stat Îngropat unsprezece ore sub casa lui bombardată, imobilizat În moloz, cu ochii pironiți pe un obiect din fața lui: un brici de ras rupt. Închipuiește-ți: unsprezece ore neclintit, cu acel obiect În față. Gândind. Ceva asemănător cu ce am făcut eu cu șervețelul de hârtie de pe tufă. Ori cu fotografia pe care mi-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar fi vrut să se ridice În capul oaselor. Dar a rămas așezat. Neclintit. - Am citit, am căutat În ziare vechi, pe Internet. Am stat de vorbă cu oameni care te cunoșteau. Dumneata ai devenit briciul meu de ras. Îl pironea cu privirile pe Faulques, ca și cum acestea ar fi fost niște brice noi. 8. Faulques nu folosea niciodată negrul pur. Culoarea aceasta lăsa găuri; era ca o gaură de glonte ori o breșă de șrapnel În perete. Prefera să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de nisp alb lipite de pomeți. Și, În centrul cel mai exact cu putință, ochii nemăsurat de holbați, care Înfruntau groaza: două migdale albe, cu două pupile foarte negre pironite pe obiectivul aparatului, pe Faulques, pe miile de privitori ai acelei fotografii. În spate, În fundal, ca un punct terminus al drumului parcurs de ochii privitorului, suma tuturor nuanțelor de negru și cenușiu: umbra capului unui om pe nisip, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A lăsat să treacă o pauză deliberată. Ori ai Încercat? - Uneori. - Multe? - N-am ținut nicicând socoteala. Croatul zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de metri. Luptau cu de toate, cu puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră opt sau zece, dar În ziua aceea Faulques făcuse cele mai bune fotografii cu cei vii: un bătrân cu haină de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Împietriseră În fața picturii, subjugați de atitudinile monahilor și ale celorlalte personaje din tablou, de intensitatea alegorică a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți pe tablou, Olvido Îl apucase de braț, reținându-l. Fii atent, spusese. E ceva obscur, care neliniștește. Uite măgarul care trece podul, scenele pierdute din fundal, femeia care pare să fugă pe furiș la dreapta, schivnicul din spate, la gura grotei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
decât cea venită de-afară, suficientă pentru ca Olvido, Întorcându-și fața către peretele pe care li se proiectau umbrele, să se contemple cu coada ochiului Împreună cu el. O singură dată ea se ridicase, se apropiase de fereastră și, cu ochii pironiți pe fațada neîmpodobită de la San Frediano În Cestello, pronunțase singurele unsprezece vorbe legate pe care Faulques le auzise În noaptea aceea: nu mai sunt femei precum cea care aș vrea să fiu. Apoi se mișcase Încet prin odaie, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu intervine omul... Ori, cel puțin, nu intervenea; fiindcă acum, cu stratul de ozon și toate astea... Dacă le lăsăm deoparte, vreau să zic, rezultă că războiul e cea mai bună expresie a acestei chestii. Am Înțeles bine? L-a pironit cu privirea, foarte atent, ca și cum tocmai formulase o Întrebare decisivă. Faulques a dat din umeri. Încă nu deschisese gura. Celălalt a așteptat o clipă și, neprimind nici un răspuns, a dat și el din umeri, imitându-i gestul. — Presupun că da
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întoarce spatele și a trece peste propria-i linie de umbră - se Întorsese spre Olvido și Îi spusese stop, stop, indicându-i cu gesturi energice să rămână unde era. Ea se supusese fără proteste, Îngenunchind cu camerele foto În geantă, pironind cu privirile ostașii care mergeau mai departe și profesorul care urca dealul Împreună cu băieții ce lăsau capul În jos, albi la față și cu ochii ieșiți din orbite În lumina ambiguă a dimineții; și rămăsese acolo, În genunchi, În vreme ce Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
perete (câinele care ciugulea dintr-un cadavru, desenat În cărbune și nepictat Încă, era chiar În spatele capului său), a strâns din dinți și a așteptat, răbdător, pe când Înțepăturile atingeau apogeul, apoi se răreau, slăbeau, dispăreau. Și Între timp, cu privirea pironită pe partea de frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și a privit În jur. — Totul e atât de ciudat, a spus. Ca și dumneata Însuți. Atunci a stat iar față În față cu el, decupată În lumina de-afară, cu privirile ei de un albastru Prusia diluat cu alb pironite În ochii lui. Și Faulques a știut că, dacă făcea un pas Înainte, ridica o mână și Îi trăgea bretelele de pe umerii bronzați, rochia avea să cadă la picioarele lui, fără nici o rezistență, iar lumina de-afară avea să pună
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu camerele foto atârnându-i de gât, asurzit și buimac din pricina detunăturii cu care sărise În sus mina din apropiere, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de Maistre și a lui Paul-Louis Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate la Soveja, cu portretele malițioase ale unor cucoane și viziunea sălbatică a cimitirului cu bocitoare, amintind scene din F. Cooper, imaginile de civilizație patriarhală, scrisoarea către contele Vay sunt dovezile unui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața habitaclului și a arborelui-mare, pentru a le măsura cu o privire stranie. Cînd se oprea în fața habitaclului, cu ochii pironiți asupra acului ascuțit al compasului, privirea lui țîșnea ca o săgeată spre ținta ei; iar cînd începea din nou să se plimbe și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo; înfățișarea lui trăda
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]