5,361 matches
-
pe Pruteanu nu mi-l pot imagina decât ca pe un anelid cu ochelari contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că, atunci când aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
imagina decât ca pe un anelid cu ochelari contorsionându-se pe muchia metalică a propriei lui megalomanii - „faima mea a trecut granițele țării”... Göring spunea că, atunci când aude de cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare de tot, fiindcă n-a priceput cine și de ce trage cu pistolul. Lumea din jur a râs în hohote, iar primul episod al serialului (nu o telenovelă, nu un sitcom, nici o soap-opera) s-a încheiat brusc, pe fondul muzical al vremii, să zicem pe-o melodie de-a lui Giani Morandi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
el știute, era în stare să-și dea viața pentru a legifera poziția de ofsaid în regulamentul fotbalului de stradă, avea intransigența și tenacitatea de a înlătura orice refuz al părinților atunci când venea vorba de înarmarea cu cuțite, săbii, arcuri, pistoale, puști și mitraliere a armatelor sale fictive, se dovedea extrem de grijuliu în privința numărului și extravaganței cohortelor sale de soldăței, se arăta neîndurător cu plebea dornică de a-i intra în casă și de a-i răvăși comorile, era gata oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu cheia Îndreptată spre mine, asemeni unui pistol. Dat fiind că, să zic așa, fusesem prins În flagrant delict, m-am gîndit că acum n-am ce face, trebuie să mă fac că plouă și să mă comport ca și cum totul ar fi absolut firesc. Așa că am dat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prin luneta mașinii. Scaunul pasagerului era doldora de echipament fotografic - camere foto, un trepied, o cutie plină vârf cu becuri. Un aparat de filmat era montat cu o clemă pe bord. Se întoarse la mașină, ținând camera foto ca un pistol de mâner. Când ajunse la balcon, fața îi fu luminată de farurile mașinii de poliție. Mi-am dat seama că-i mai văzusem de multe ori până atunci chipul mușcat de vărsat, prezent într-o duzină de emisiuni televizate date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gura ei apucând-o pe-a mea, forma și umezeala anusului ei în timp ce-l mângâiam cu inelarul, își aveau fiecare corespondentul de obiectele unei tehnologii binevoitoare - cutia turnată a cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am mângâiat culoarul umed al perineului lui Helen. Mâna ei îmi apăsa testiculul drept. Laminatele plastice din jurul meu, de culoarea antracitului spălăcit, aveau aceleași tonuri ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ușile de sticlă ale secției de fizioterapie, aflate nu departe, am coborât din mașină și l-am privit pe Vaughan cum scormonește prin camerele foto-video și echipamentul de iluminare din portbagaj. Alegând un aparat de filmat cu mâner ca de pistol, închise capacul și se așeză la volan, cu un picior așezat pe asfaltul negru într-o poză studiată. Deschise ușa pasagerului. - Urcă, Ballard. Or să stea mai mult decât își închipuie Remington. M-am așezat lângă el pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cele mai deformate. Ne-am oprit la mașina mea, cu resturile compartimentului pentru pasageri mânjite de sângele și mucilagiile lui Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu negru de țesut uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
el? Dă-o-n pula mea de treabă! - Hai, bă ursule, am zis, că mai sunt și alți copaci... Ursul se înverzi la față. - Alți copaci? Alți copaci ai zis? - Cred... - No, gata, ajunge. Facem duel. Scoase din blană un pistol și se îndepărtă de mine numărându-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul scoase din blană un al doilea pistol și mi-l aruncă. - E bine? zise. - Ok, am răspuns. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai zis? - Cred... - No, gata, ajunge. Facem duel. Scoase din blană un pistol și se îndepărtă de mine numărându-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul scoase din blană un al doilea pistol și mi-l aruncă. - E bine? zise. - Ok, am răspuns. Între timp, Luca cotrobăia de zor într-un rucsac și Alin stătea pe gânduri. - Stai puțin, zise Luca triumfător, scoțând la iveală o cameră video. Dacă tot faceți duel, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ur su și suetent r u n pmom. Era drăguț din partea lui că voia să mă ajute, dar ceea ce nu știa nici el, și nici altcineva, nici măcar Maja, era că lucrasem ani buni pentru Mossad, unde învățasem să trag cu pistolul mai acătării decât John Wayne, care-mi fusese profesor. Cu ochii închiși l-aș fi nimerit pe urs între două fire ale mustății, la alegere. Dar nu puteam spune asta nimănui. Unde mai pui că urșii stau prost cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lipsă de vitamina C. Dar nici asta nu puteam spune. I-am făcut un semn lui Luca că totul e-n regulă. El dădu din umeri și filmă mai departe. - Ready? zise ursul. - Go, am răspuns eu. Am ridicat amândoi pistoalele, dar Alin ne întrerupse. - Stați puțin, zise. - Ce mai e? se răsti ursul la el. - Uite care-i treaba, ursule, zise Alin, eu lucrez în marketing și am participat la mai multe campanii de imagine și vreau să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vă mai pișați în pădure, vă rog! - Sigur, ursule, nu se mai întâmplă, îmi pare foarte rău, l-am asigurat eu. - Bine, mersi, pa, pa, zise ursul, îndepărtându-se. - Ursule! l-am strigat. - Da? Se opri. Un glonte pornit din pistolul pe care îl țineam în mână i se înfipse între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era fericită. 19-21 octombrie 2004
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era fericită. 19-21 octombrie 2004 ANGST Sunt singur în birou. Colegii au plecat de mult acasă. Am rămas să termin de citit niște dosare. Așa pretind, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
puteam să-i zic? Iar s-o omor ar fi fost prea târziu; sau vorbise deja despre ce îi făcusem, sau nu avea de gând să zică nimănui. Sau? Hm. O aștept în continuare să vină, cu poliția, cu un pistol, sau să-mi trimită un ucigaș plătit pe cap... Dar nu apare nimeni. Iar de ce am futut-o nu pot să-mi explic. Nu știu. Nu știu. Cum spuneam, mi-e frică. La dracu. 15 octombrie 2004 LOVE THEME - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de unt (înghețat) și a ținut un speech. Ne-a poruncit să luptăm până la ultima cămașă și să nu ne mai plângem de chiloți. Seara am fost cu Mitou și Aglier în sat, la cerșit. O babă a tras cu pistolul în Mitou. El s-a ferit și glontul m-a nimerit pe mine. Cu atât mai bine, mi-am zis. O să mă bage în spital. Poate acolo o să îmi dea chiloți. 28.12. Doctorul a zis ca n-am decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fiecare își urmă drumul, fără a saluta pe nimeni. Rămâneam împreună noi trei: Valeriano și cu mine o luam la braț pe Irina, unul într-o parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în haine civile, căci făcea parte din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parte, celălalt de cealaltă parte, eu întotdeauna la dreapta Irinei, ca să las puțin spațiu pistolului greu pe care-l purtam atârnat de centiron. Valeriano, însă, era îmbrăcat în haine civile, căci făcea parte din Comisariatul Industriei Grele; chiar dacă avea un pistol la el - și eu așa cred - avea cu siguranță unul plat, din cele pe care le porți în buzunar. Irina, la ora aceea, devenea tăcută, ba chiar taciturnă, iar în noi se strecura un fel de teamă - vorbesc despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avem multă răbdare. Cea mai mare parte a timpului trebuie să stăm și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se cufundară într-o tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se cufundară într-o tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dator vândut și că într-o bună zi ar putea să-i ceară o favoare. — Philemon, îl abordă ea pe când stătea întinsă lângă el pe patul domnului J.L.B. Matekoni într-o după-amiază caniculară, vreau să-mi faci rost de un pistol. El izbucni în râs, dar deveni serios când se întoarse spre ea și-i văzu expresia de pe chip. — Ce vrei să faci? Să-l împuști pe domnul J.L.B. Matekoni? Doar n-ai de gând să tragi în el data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gând să tragi în el data viitoare când intră în bucătărie și se plânge de mâncare? Ei?! Nu, n-am de gând să împușc pe nimeni. Vreau să strecor arma în casa cuiva. Apoi voi spune poliției că există un pistol în casa aia, iar ei se vor duce și-l vor găsi. — Adică n-o să-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte, însă, și pe persoana în casa căreia va fi găsit. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]