3,204 matches
-
mult mai cuminte să mergem cu metroul și de la ultima stație s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e nimic de făcut. — Ați știut de la început ce o să se întîmple, continuă Tîrnăcop, că totul nu a fost decît o strategie regizată ca să se facă puțină curățenie în țară. Hai, spuneți că nu-i așa dacă puteți, că mîine-poimîine Piticul n-o să se întoarcă triumfător în București ca un erou. — Cum de-ți pot trece atîtea prostii prin minte? zise Bulgarul, încă nu ți-ai dat seama că schimbarea s-a făcut și, tot ce-i posibil, că pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deschis focul ciuruind Biblioteca Centrală, incendiind depozite întregi de carte, făcînd scrum sălile de lectură și garderobele. Alături, la Direcția 5 a Securității, Broscoiul scormonește prin arhive, își recuperează dosarul și scapă nevătămat ca prin minune, dacă puteți crede așa ceva. Piticul și Cucoana sînt trimiși la Tîrgoviște, sînt hrăniți și li se fac investigații medicale. La Televiziune domnul Președinte și compania își pregătesc marea lovitură de imagine, fac o mulțime de calcule și ajung la concluzia că bilanțul victimelor mișcărilor de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea matca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
despre plevușcă nici nu putea fi vorba. Ochenoaia avea o anume știință a ei, nu prindea pește mic, plevușcă, o „aștepta” să crească, așa Își Învăța și fetele, folosea numai volocuri cu ochiuri mărișoare, reținând numai exemplarele mature ale speciilor pitice. După ce Ochenoaia privea Soarele, care se rotea imperturbabil În jurul pământului... și aprecia câte prăjini mai sunt până să apună, echipajul intra În apă, exact În locul ultimei acostări, În timp ce Va, cu ochii Înfipți În cea mai tentantă găleată cu pește, urmărea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urmărea salturile de poveste, iar zbaterile sălbatice executate pentru o eventuală Întoarcere În apa tulbure, erau interpretate de către Va, ca o veritabilă agresiune. Între timp, echipajul ajuns la o altă porțiune a malului umbrit de frunza rară a unui plop pitic, descărca o nouă captură de pește, iar spectacolul continua să-l desfete pe copil, act după act, oferindu-i trăiri intense și diverse, pigmentate deseori și cu raci aruncați pe mal ca pe niște pietre de care se Împiedicau pescărițele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
privirea caldă și iscoditoare a celor doi ochi imenși cuprindea toată Cociobana, islazul satului, un teren În pantă și accidentat, rezultat În urma alunecărilor dese ale dealului cu același nume. Drumul spre pădure trecea printre mulțimea tufelor de „schini”, de măceși pitici și de „carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare, dar suculentă și de un verde foarte intens pe care o pășteau vacile satului În fiecare zi, vaci slabe, mereu Înfometate și cu coarne mult mai mici decât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de tufe Înalte de măcieși, pruni pitici și cucute uscate. Toate formau vietăți neprietenoase ce se mișcau și fugeau după căruță, se apropiau și se aplecau peste el amenințător și atunci copilul Întindea mâna spre haina tatălui său să verifice dacă nu cumva distanța față de el crescuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
concluzionând că acela era un loc bun de reținut pentru ca În viitor să revină și să culeagă „di adivărati-lea”. Pe partea dreaptă a drumului, Îngust și colbăit, cobora o alternanță lungă de râpe, gropi și dealuri, mușuroaie, mărăcinișuri și arbori pitici, niște locuri impresionante dar, cu denumirea „satului ” În gând, Va nu a reușit să vadă și partea frumoasă a acelor priveliști de baladă, a considerat locul ca fiind unul sinistru și, amintindu-și de zicala bunicului Ghiorghi: Hasmațuchi, să știi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toamnă. O clădire mare și Înaltă, care impunea respect, l-a convins pe băiat că era o mândrețe de biserică. Drumul urma cursul unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu știe de ce-l doare așa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era gravă, extrem de gravă, se impuneau soluții fulger. Așa se face că omulețul a primit un pumn în cap, fără a mai realiza proveniența și, devenind moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
progres tehnic) depinde de numărul de bunuri existente și de stocul de capital uman în sectorul cercetării. Producția în cercetare depinde de capitalul uman (materie cenușie) și de cunoștințele sociale (stoc global de cunoștințe). Bernard de Chartes scrie: "Suntem niște pitici urcați pe umerii unor uriași". După Romer, un inginer posedă astăzi același capital uman ca cel ce lucra acum un secol, dar cel de astăzi este mai productiv, căci profită de toate cunoștințele ce s-au acumulat în cursul ultimilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul Teodorei pare un medalion pe care s-a concentrat o lumină cu mult mai intensă decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu mai multe încă de când Mariuța era în leagăn și Dobaru o pupa peste tot, și pe dinainte, și pe dinapoi, bucuros nevoie mare că nevastă-sa i-a făcut mândrețe de fată... Dar fata nu prea creștea și părea pitică, cu picioarele curbate, și oamenii îi ziceau crăcănata. Abia mai târziu s-a înălțat la normal, dar fugea de băieți spunând că ea îl are pe tata, că odată și odată se va mărita cu tata, că numai tata știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
normal, dar fugea de băieți spunând că ea îl are pe tata, că odată și odată se va mărita cu tata, că numai tata știe s-o pupe pe unde și cum îi place ei... Asta îți umple casa cu pitici și-apoi descurcă-te, Vasile, cu ceata lui Pițigoi flămândă. Povești și iară povești, mamă dragă! Ori, mai degrabă, minciuni, mamă! Că eu îți spun din știute, iar dumneata mi le spui după bănuite sau după auzite, mamă! Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
feciorul meu! Și mi-au luat ce am avut mai bun și mai drag pe lumea asta! Carevasăzică hotărârea era luată cu mult înainte și atunci nu mai înțeleg care o fi rostul disputei noastre așa de înverșunate... Tu vrei pitici, iar eu îmi doresc nepoți normali!.. La un moment dat cei doi combatanți cu argumente și contraargumente retorice, epuizați de marele efort de a-și impune punctul de vedere, au pus capăt disputei, fără a tranșa în vreun fel viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tatei cu foarte mulți oameni. Pe unii, precum profesorul de "moartă" limba latină am vrut să zic Bujenariu, simțeam nevoia să-i eternizez ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru pânză și vopsele. Am preferat să aleg Insulele Cayman, ca paradis fiscal, și pentru că mă ajută să trăiesc dincolo de marele zgomot al lumii. Am, în acest univers opulent, pe insula Little Cayman, locuită de nicio sută de persoane, cea mai pitică înjghebare de habitat, un fel de căsuță evadată din Frații Grimm, și simt că-mi este respectată intimitatea. Uneori aș vrea să mă duc la cei din administrația locală, ca să-i întreb dacă au mai aprobat rezidență pentru încă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la umbra pitică a unui garaj improvizat din sârmă și din carton. Ați reușit? Vedeți că, până la urmă, n-a fost chiar atât de greu. Ei bine, supunându-mă, la o lună după întoarcerea din Japonia, acestui rigid exercițiu de contemplație, descopăr, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfârșit își recapătă vederea și se sinucide. în primul rând însă este vorba despre milă. Aha, a spus lectorița mea, începând să-și scarpine hotărâtă gleznele. Nu e ușor de înțeles. Altădată ea a întrebat: De fapt era doar un pitic obișnuit? Nu, a trebuit s-o lămuresc eu. La vârsta de trei ani Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească. în semn de protest. împotrivirea transformată în voință, nimic altceva. Dar aceasta n-a împiedicat, desigur, creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească. în semn de protest. împotrivirea transformată în voință, nimic altceva. Dar aceasta n-a împiedicat, desigur, creșterea lui strict umană. Vrei să spui că el însuși a ales să fie pitic? Da, am zis eu. Era felul lui propriu de a-și proteja libertatea și dreptul de a fi unic. A refuzat să se lase anexat marii mase. Asta n-o pricep, a spus ea. în realitate este cu totul imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far”, a crezut unul. „Noaptea va reflecta razele lunii. Sau are înăuntru un felinar.” „Poate arată și orele din alte țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și o va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în ultimele șapte ore de drum nu se mai zărise nici unul... Și iarba prinsese să dispară. Doar ici-colo se mai zăreau smocuri veștede, ce băteau tot mai mult spre galben. Apoi, locul acestora a fost luat de tufe de mărăcini pitici, singura vegetație ce arăta limpede că era vorba de un spațiu pământean ce nu ajunsese sterp de tot. Benzinăriile, aflate la distanțe convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să se bucure fiecare copil. Pentru a marca 20 noiembrie - Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, Primarul General, Sorin Oprescu, participă pe 20 noiembrie, la ora 11.30, la deschiderea noului Complex de servicii sociale destinat copiilor din Capitală „Casa cu pitici” (din str. Mitropolit Filaret nr. 41- 41 A, sector 4).
20 noiembrie - Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului () [Corola-journal/Journalistic/80751_a_82076]
-
aflate pe suprafața discului de praf. Lumina ultravioletă de la steaua centrală face ca o parte din gheață să se transforme în vapori de apă, creând un strat subțire de gaze detectate de instrumentele de pe Herschel. TW Hydrae este o stea pitică portocalie, ceva mai mică și mai rece decât Soarele. Discul de materie care înconjoară steaua are o dimensiune de aproape 200 de ori mai mare decât distanța dintre Pământ și Soare. Peste câteva milioane de ani, astronomii cred că materia
Descoperire în premieră: Mari cantităţi de apă, observate în jurul unei stele tinere () [Corola-journal/Journalistic/68562_a_69887]