2,526 matches
-
lemn între care se află un amestec alcătuit din argilă, nisip și spărturi de cărămidă. La interior pereții sunt acoperiți cu mortar, iar la exterior sunt placați cu scânduri din lemn de pin așezate orizontal. La parter se află o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află un salon din care în evantai pornesc mai multe camere. Spre deosebire de casele construite în localitățile de pe uscat din cauza vânturilor puternice, la etaj camerele nu au chardak (o verandă mare
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
vrând cu acest prilej să arate tuturor triumful său, pentru că Baraba era foarte cunoscut în cetatea sfântă a iudeilor. Baraba rezistase însă chinurilor și nu spuse nici un cuvânt de o amforă plină cu monede de aur îngropată undeva într-o pivniță a unei case din Ierusalim. Le spusese romanilor orice îi ceruseră aceștia, însă acest lucru reuși să-l țină secret printr-un efort supraomenesc care în opinia lui contase mai mult decât însăși viața sa fiindcă considera vasul de lut
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un țoi de țuică. -Bine! Marin deschise chepengul de la capătul prispei și coborâ pe scara de lemn. Răcoarea din pivniță îl mai învioră. Pe o etajeră luă două țoiuri de o sută, deja legate cu ață roșie, destupă o butie, și introduse primul țoi. Apoi următorul. Dădu o dușcă pe gât, dintr-o înghițitură, a necaz, se cutremură puțin... și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
întoarcerii feciorului. -Atunci, adu și pentru mine... -Mă duc să scot din butie o litruță. Bătrânul Marin se sculă de pe scăunelul cu trei picioare și cu pași vioi, cum nu-l mai văzuse de mult vecinul, coborî prin chepeng în pivnița de sub casă. Aprinse lumina și luă de pe laviță un tâlv pe care îl introduse prin cepul butiei și cu gura începu să tragă vinul. Cu degetul mare astupă orificiul tâlvului și deșertă într-un canceu vinul rubiniu. Puse la loc
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-o suflare și pe urmă plângea și își lăsă saliva să-i curgă din gură așa de abundent că tata-mare nu se îndura să-l vadă suferind și își
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
am văzut ale cui erau mâinele salvatorului meu. -Ea a vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă mai aud de tine a doua oară, te închid în pivnița școlii cu șobolanii! i-a spus cu vocea lui răgușită. -Nu, nu! se ruga grasul de el. Dacă acesta tremura, nici eu nu stăteam mai bine la gândul că dacă grasul ar fi acceptat să ne batem în poartă școlii
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din mână și după ce mi-a făcut semn cu capul, am ieșit amândoi în curte. -Îl ascundem în pivniță! mi-a spus. Și fără să mai aștepte să-mi dau cu părerea, a ridicat poarta mare din fier și am coborât amândoi la lumina slabă a becului. -Tata-mare, o să moară de frică și de frig aici singur! i-am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ridicat poarta mare din fier și am coborât amândoi la lumina slabă a becului. -Tata-mare, o să moară de frică și de frig aici singur! i-am spus speriată la gândul că s-ar putea să-l lăsăm peste noapte în pivniță. -În pivnița este mai cald decât în magazie și aici nu intră nimeni. Am să-i fac o cutie mare din lemn! mi-a spus, tot uitându-se unde să-l pună. Pivnița era mare. Înainte aici își ținea butoaiele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mare din fier și am coborât amândoi la lumina slabă a becului. -Tata-mare, o să moară de frică și de frig aici singur! i-am spus speriată la gândul că s-ar putea să-l lăsăm peste noapte în pivniță. -În pivnița este mai cald decât în magazie și aici nu intră nimeni. Am să-i fac o cutie mare din lemn! mi-a spus, tot uitându-se unde să-l pună. Pivnița era mare. Înainte aici își ținea butoaiele cu vin
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
putea să-l lăsăm peste noapte în pivniță. -În pivnița este mai cald decât în magazie și aici nu intră nimeni. Am să-i fac o cutie mare din lemn! mi-a spus, tot uitându-se unde să-l pună. Pivnița era mare. Înainte aici își ținea butoaiele cu vin pentru restaurant, dar acum nu erau decât murăturile noastre și ale lor. Într-un colț era un sac de nisip întins pe jos cu morcovii puși la păstrat pentru iarnă. Grămada
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta. Am fugit pe scări și cum nu era nimeni în curte, nu mi-a fost greu să scot salopeta din magazie și să o arunc în pivniță, după care m-am furișat în casă și fără să mă vadă mami, am luat o bucată de cozonac, gândindu-mă că pentru un amărât de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
arunc în pivniță, după care m-am furișat în casă și fără să mă vadă mami, am luat o bucată de cozonac, gândindu-mă că pentru un amărât de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă. Tata-mare îi aranjase un culcuș din salopetă lui în colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
întuneric. Și după ce m-am gândit și l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l dau în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l dau în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea care se plimba
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea care se plimba de la unul la altul, să vadă dacă avem ceva. -A scăpat mingea, dar nu am găsit-o. Eu cred că a uitat-o în stradă și minte
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cu un aer plictisit, dar cu vocea înceată ca și cum i-ar divulga secretul nostru. -Nu a pierdut-o, am găsit-o lângă puț. Cred că a lăsat-o acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la tata-mare cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu cărare pe mijloc cum îi plăcea și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
hotărâsem cu tata-mare să-l numim conspirativ în fata dușmanilor. Cu stomacul mai mult gol decât plin, dar cu buzunarele doldora, am ieșit în curte și cu ochii în patru și cu urechile ciulite, la prima ocazie am ridicat capacul pivniței și după ce l-am tras încet după mine, am coborât treptele cu viteză, mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă. Când mi-a simțit prezența, a zbughit
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
pus în culcușul lui, m-am așezat pe ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de prezența mea. Tot pe furiș am mai fugit încă odată afară și i-am adus apă proaspătă. Apoi, după ce m-am uitat mai bine prin pivnița, am găsit de cuviință să-i schimb culcușul, de frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece și spre seară pe la el împreună cu tata-mare. În curte nu-mi bănuise nimeni locul absenței, așa că, mai grăbită ca niciodată, mi-am desfăcut ghiozdanul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
erau intențiile și am plecat spre casă plină de indignare. Pe drum începuse să-mi încolțească sămânța răzbunării. O dată ajunsă acasă, fierbeam de mânie mai rău decât apa pentru ceai. Între două ieșiri la wc am dat o fugă în pivniță și spre satisfacția mea, iepurașul se chinuia să roadă un morcov destul de mare și de gros pentru dințișorii lui de lapte. “Este deștept, se descurcă singur!” mi-am spus mulțumită cel puțin în privința lui. Am respirat ușurată și liniștită mi-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
reușit să-mi facă o cutie mare din scânduri și să scaotem iepurașul la suprafață, în bucătăria de vară. Între timp crescuse și se rotunjise ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră la prima oră: -Marioara ce ia făcut cu morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
știe cine îi mâncase pe ai ei? Tăticu îngrijorat de istoria morcovilor, care făcea să se zguduie curtea de înjurăturile lui tanti în ungurește și de jurămintele în românește ale mamei, că nu luase în ultimul timp niciun morcov din pivniță, a ieșit din casă și furios, a coborât în pivniță hotărât să-i scaoată pe ai noștri din nisip și să îi dea ei. După cinci minute tăticu se urcă cu mâinile pline de nisip, iar printre resturile pe care
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
istoria morcovilor, care făcea să se zguduie curtea de înjurăturile lui tanti în ungurește și de jurămintele în românește ale mamei, că nu luase în ultimul timp niciun morcov din pivniță, a ieșit din casă și furios, a coborât în pivniță hotărât să-i scaoată pe ai noștri din nisip și să îi dea ei. După cinci minute tăticu se urcă cu mâinile pline de nisip, iar printre resturile pe care le ținea în palme erau și niște biluțe negre uscate
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
palmele deschise după care le-a spus: -Cred că i-a mâncat vreun șobolan! Mă uitam de la ferestra cu sufletul la gură. Tata-mare se plimba prin curte și îmi făcea cu ochiul să ne păstrăm secretul. Ancheta a continuat în pivniță. Tăticu era expertul, mami era supărată că o tratase de hoață, tanti Oala nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate mai mulți au tras noaptea salopeta în pivniță, dar pe unde? După care, negăsind altceva mai bun de mâncat, au atacat morcovii îngropați în nisip. Iepurele era salvat! Pentru prima dată, în fiecare după-amiază, eu cu tata-mare ne ofeream serviciile să spargem lemne pentru mami, cât și pentru
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]