2,546 matches
-
țină de picioare cât timp el se uită prin conductă. Șobolanii apar în fața lui iar, speriată, Trish îl scapă pe Darry ce cade în pivnița biserici. Ridicându-se, Darry descoperă cadavrele aruncate și o cavernă cu cadavre cusute de tavanul pivniței. După ce iasă pe cealaltă parte, acesta este traumatizat de ceea ce a văzut; el și sora sa opresc la o benzinărie unde contactează poliția. În timp ce așteaptă ca polițiștii să ajungă, sunt sunați de un local transcedental, Gezelle Gay Hartman, ce îi
Tenebre () [Corola-website/Science/316246_a_317575]
-
1457-1504) a acordat Hușiului statutul de târg și a construit aici o curte domnească, în curtea căreia a ridicat în 1495 o biserică. Din casa domnească, construită de domnitorul Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, se păstrează doar pivnițele ce au fost înglobate în secolul al XVIII-lea în actualul palat episcopal. Pivnițele au ziduri din piatră și cărămidă cu bolți semicilindrice și scări de piatră. După înființarea Episcopiei Hușilor (1598), în curtea catedralei a fost construită o reședință
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
în curtea căreia a ridicat în 1495 o biserică. Din casa domnească, construită de domnitorul Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, se păstrează doar pivnițele ce au fost înglobate în secolul al XVIII-lea în actualul palat episcopal. Pivnițele au ziduri din piatră și cărămidă cu bolți semicilindrice și scări de piatră. După înființarea Episcopiei Hușilor (1598), în curtea catedralei a fost construită o reședință episcopală. Aceasta a fost arsă de turci în 1711 și refăcută în 1714 de
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
de turci în 1711 și refăcută în 1714 de episcopul Sava, cu ajutorul domnitorului Nicolae Mavrocordat. Palatul episcopal actual a fost construit între anii 1771-1792, la inițiativa episcopilor Inochentie și Iacov Stamati, pe ruinele fostului palat domnesc (sec. XV-XVII), înglobând și pivnițele din vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Reședința episcopală a ars în 1813 și a fost reclădită de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Fațadele au suferit unele transformări în 1890 și 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de nord
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
fost mutat într-o clădire de la sfârșitul secolului al XIX-lea, aflată pe strada 1 Decembrie nr. 10. Palatul episcopal este o clădire cu plan dreptunghiular, având decroșuri pronunțate pe fațadele de est, nord și sud; parter și etaj pe pivnițele anterioare (sec. XV). Interiorul are o structură simetrică, organizată în funcție de un hol central cu scări monumentale de lemn. Fațadele sunt realizate în stil neoclasic, cu elemente baroce. Între anii 1826 și 1849, la inițiativa episcopului Sofronie Miclescu, au fost construite
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
10 dolari, însă curând ea va fi angajată pentru două concerte pe săptămână, fiecare fiind plătit cu 20 de dolari. Câteva luni mai târziu, Baez și încă doi prieteni ai săi, entuziaști ai folkului plănuiesc să înregistreze un album în pivnița unuia dintre ei. Cei trei cântau solouri și duete, iar un prieten de familie le-a desenat coperta. Albumul a fost lansat în același an sub denumirea de "Folksingers 'Round Harvard Square". Baez apoi a cunoscut-o pe regina folkului
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
de la mănăstirea Cotroceni. Acestea se găseau pe latura nordică a curții și aveau: „patru camere la parter, iar prin intermediul a două scări se făcea legătura cu etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli. La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”. Incinta mănăstirii era de formă pătrată, un patrulater în mijlocul căruia se afla biserica - monument de referință pentru arhitectura și arta românească de la
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
din urmă, care-l răsplătește pentru serviciile sale dăruindu-i moșia de la Cotroceni, în posesia căreia însă, intră mult mai târziu: „Anii după 1660 până la 1671 sunt nenorociți pentru familia Cantacuzinilor, cum au fost: uciderea bătrânului postelnic Constantin Cantacuzino, în pivnița de la Snagov; persecuțiilor familiei Cantacuzinilor din parte lui Grigorie Ghica Vodă, prin intrigile lui Stroe Leurdeanul și Dumitrașco Cantacuzino grecul etc... Toate aceste întâmplări, fac ca Șerban Cantacuzino să nu intre în posesia moșiei Cotrocenilor, decât după 11 ani și
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
pe care acesta o construise în mahalaua "Muntenimea de Mijloc", pentru a o transforma în curte domnească. În Biblioteca Academiei Române se păstrează un contract încheiat în 1818, prin care un francez, pe nume Lencur, ia cu chirie trei dughene, o pivniță și o casă din mahalaua Muntenimea din Iași, de la Ioniță Codreanu. În Arhivele Naționale Iași se află un contract din 7 mai 1833, prin care Gheorghe Asachi a cumpărat de la Lupu Balș un teren de circa un hectar, în "Muntenimea
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
dublu în stil baroc, iar cel de-al treilea etaj are, de asemenea, ferestre plate și pilaștri cu caneluri clasice între ele. Casa Madonei Negre a fost inițial proiectată pentru a adăposti un spațiu comercial. La subsol se afla o pivniță de vinuri. Magazinul de articole de îmbrăcăminte al lui Herbst ocupa parterul și cel de-al doilea etaj al clădirii. Cafeneaua Grand Café Orient a fost amenajată la primul etaj. Etajul III era proiectat pentru birouri, iar la etajul IV
Casa Madonei Negre () [Corola-website/Science/336102_a_337431]
-
între anii 1901-1902. Casele domnești sunt, ca arhitectură, specifice epocii. Construcția este asemănătoare cu cea păstrată la Plumbuita, (11,80 x 30,20 m), formată din 9 camere și o sufragerie, toate comunicând între ele. Subsolul este format din două pivnițe boltite, acesul în ele făcându-se printr-un gârlici peste care a fost construit un foișor. Turnul de acces în incinta complexului este de dimensiuni mari, una dintre cele mai frumoase și mai bine păstrate construcții de acest tip din
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
în stăpânire. După ocuparea sediului guvernului (Palatul de Iarnă), ordinea și organizarea detașamentelor de soldați și muncitori înarmați ai bolșevicilor, câtă a fost ea la început, s-a volatilizat brusc și durabil (mai multe zile și chiar săptămâni!), atunci când în pivnițele clădirii a fost descoperită una dintre cele mai vaste rezerve de vechi vinuri de marcă și băuturi alcoolice care exista în lume la acel moment, și care aparținuseră și erau pentru uzul fostului țar. Așa cum se întâmplă adesea în siajul
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Garrideb înarmați cu revolvere. Ei nu au trebuit să aștepte prea mult înainte ca Winter să apară. Din ascunzătoare, Holmes și Watson l-au văzut pe criminal folosind un șperaclu pentru a deschide o trapă secretă care ascundea o mică pivniță. Ei îl capturează pe Winter, dar nu înainte ca acesta să tragă două focuri de armă, rănindu-l pe Watson în picior. Pentru un moment, Holmes își prezintă latura sa umană; el este destul de îngrijorat cu privire la rana lui Watson și
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
provocându-o rană din care curgeau șiroaie de sânge, spunându-i lui Winter că nu ar fi ieșit viu din cameră daca l-ar fi ucis pe Watson. Din fericire, rana lui Watson se dovedește a fi "destul de superficială". Mica pivniță conținea o presă tipografică și teancuri de bancnote contrafăcute, ascunse acolo de Prescott, omul pe care l-a ucis Evans. Winter este trimis din nou la închisoare. Nathan Garrideb sfârșește într-un azil din Brixton din cauza dezamăgirii provocate de spulberarea
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
altă parte. Numai o mică parte din materialul arheologic descoperit se află expus publicului larg pe socoteala spațiului locativ (ex. Cardo și zidul de lărgire). Deasupra celorlalte situri arheologice s-au construit case, ca de pildă „Cartierul herodian” aflat în pivnița ieșivei Zidului sau Cardo-ul bizantin, La inceputul anilor 1970, paralel cu activitatea arheologică, a început procesul de renovare și construcție a cartierului, călăuzit de străduința de a păstra pe cât se poate traseul vechi al ulițelor. Sinagogile au fost refăcute
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
iarba, jefuite de tot ce aveau pe ele, bătute permanent și silite cu forța să înghită cantități mari de sare amară amestecată cu petrol, benzină și oțet (un fel de purgativ foarte puternic) și închiși într-un mic spațiu din pivniță fără să poată să meargă la closet. În parcursul perioadei de deținere (46 de ore), la fiecare sfert de ceas veneau legionari "vizitatori" ca să-i bată pe evrei. În noaptea de 21-22 ianuarie, o echipă de 24 legionari, conduși de
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
de acces. Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite. Interiorul era divizat în mai multe nivele tăvănite sau boltite (pentru a se evita riscul incendierilor), care se succedau deasupra unui parter orb, cu rol de pivniță. Intrarea se făcea cu o scară mobilă, la unul dintre nivelele superioare, fie cu acces direct dinspre exterior, fie prin intermediul unui corp-anexă. În acest fel, turnurile erau capabile să opună adversarilor un masiv de zidărie cu pereți verticali și netezi
Donjon () [Corola-website/Science/311468_a_312797]
-
unități de artilerie : 1 tun mare, cu 30 ghiulele din piatră, 3 tunuri mici cu 60 ghiulele din piatră și două tunuri ce trăgeau ghiulele de plumb. Acest armament a ajutat teutonilor în bătălia de la Grunwald. Sub castel se află pivnițe extinse, care au fost folosite ca depozite și arsenal. La primul etaj erau camere pentru călugări, cantina, sala mare a cavalerilor. Din descrierile păstrate din a doua jumătate a secolului XVII este bine cunoscut faptul că aici au existat, de
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
comunități genealogice mai restrănse în funcție de condițiile geografice. Astfel, germenii satelor pastorale ar fi fost sălașele și conacele, în câmpie ar fi predominat cătunele și odăile, în timp ce zonelor montane și celor pomi-viticole le-ar fi fost caracteristice crângurile, respectiv conacele și pivnițele de vin, acestea din urmă rămânând după formarea satelor asezări sezoniere, satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor relaționale specifice fiecărui tip de ocupație în parte,și formalizarealor incipientă în interiorul chiar al microgrupurilor, contactele, până atunci
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
avea să primească numele de „jocul florii lui Beria”. Au circulat și numeroase relatări despre violențele lui Beria, torturile și uciderea sadică a victimelor sale. De prin anii 1970, moscoviții au început să colporteze zvonuri despre osemintele găsite în curtea, pivnița sau nișele din pereții reședinței lui Beria, clădire devenită între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse publicații. În decembrie 2003, ziarul londonez "Daily Telegraph" publica o știre conform căreia, în timpul unor lucrări de
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
devenită între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse publicații. În decembrie 2003, ziarul londonez "Daily Telegraph" publica o știre conform căreia, în timpul unor lucrări de reparație din ambasadă, ar fi fost găsite în pivniță oseminte într-o pungă din material plastic. Membrii familiei lui Beria și fostul șef al spionajului sovietic Pavel Sudoplatov au respins ferm orice aserțiune că Beria ar fi torturat, ar fi ucis și și-ar fi îngropat victimele la reședința
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
aflat direct în dreptul orașului au intrat sub tirul trăgătorilor de elită confederați, în principal al celor din brigada Mississippi condusă de gen. brig. William Barksdale, care comanda apărarea orașului. Artileria unionistă a încercat să-i disloce, dar pozițiile lor din pivnițele caselor au făcut ca focul celor 150 de tunuri să nu-și atingă obiectivul. În cele din urma, comandantul de artilerie al lui Burnside, gen. brig. Henry J. Hunt, l-a convins pe acesta să trimită grupuri de infanteriști în
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
incapabil de a avea o relație apropiată și permanentă cu aceasta, de a-și reconcilia dragostea cu setea lui permanentă de libertate și cu pornirile sale interioare sau cu setea să insațiabila de experiențe noi. "Leș Caves du Vatican" (1914) ("Pivnițele Vaticanului") marchează tranziția la a doua fază a carierei lui Gîde. El a numit acest text o soție, prin care desemna o operă satirica ale cărei personaje cam nebunatice șunt tratate în maniera unei farse în interiorul unei structuri narrative absolute
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
celulă pentru a retrăi timpurile dominației KGB (www.sovietprison.com ). În mesajul meu din Septembrie 2005, trimis prin Internet, poștă și curier special, am arătat că ofer în acest scop 100.000 dollari, suma suficientă pentru cumpărarea și amenajarea unei pivnițe care să arate la fel cu cea în care am lâncezit în acelaș oraș. Văzând că nu mi se răspunde nici macar printr-o confirmare de primire, am trimis invitația/oferta câtorva ziare care au publicat-o de îndată, precum Curierul
Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
geto-dacică de pe Dealul Călugărului de lângă satul Merei, necropola din epoca migrațiilor de la sud de satul Ogrăzile, și amplul sit arheologic de la Nenciulești. Cinci sunt monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Pantelimon” de la Ciobănoaia datând din secolul al XVIII-lea; pivnița brâncovenească de la sfârșitul secolului al XVII-lea din satul Izvoru Dulce; biserica „Sfânta Troiță” cu clopotnița, din același sat (construită la 1813); mina de petrol de la Sărata Monteoru (1874) și ansamblul „Băile Monteoru” cuprinzând bazinele vechi (1888-1895) și vila Monteoru
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]