669 matches
-
pertinent - Felicia Mihali - considera că Zoe (Magda Catone) ar fi unica reușită a distribuției (Evenimentul Zilei, 8 oct. 1999). Într-o montare mai rar pomenită - cea a lui Cătălin Naum, de pe scena focșeneană, din 1999 - reținem ideea unei Zițe gravide, plînse, care parcă se roagă de cumnat să nu o dea după bagabont...CÎt privește cuplul Veta-Chiriac, nu putem trece nepăsători peste faptul că aici, relația era aceea de... mamă/copil (« mama » era Paula Grosu). De reținut că acum apare pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
eforturi să mă stăpânesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să spun că e o poveste extrem de romantică. Iar Tarzan era foarte sexi. ) Simt ceva lângă mâna mea. Ridic ochii și Jack Îmi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dus-o cu mine în lumea care, se pare, că nu ne voia pe niciunul din noi. Se trase puțin îndărăt, dar nu prea tare și doar preț de vreo câțiva pași, apoi, revenindu-i un zâmbet discret pe fața plânsă, mă prinse pe după gât ca un bărbat. Eram caraghioși, fiindcă pe tocuri era mai înaltă ca mine și când am intrat în acea sală de dans, am dat naștere la zeci de zâmbete cârcotașe. Pe o melodie italiană, Erjika își
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îndeplinite în vederea plecării. Faptul că a trebuit s-o trec pe Mihaela ca fiind soția mea a avut drept urmare dublarea comisionului. Fie ― că făcea! În vremea asta draga mea soție din pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tresări ea. Plecăm fără ele? ― Sânt în cabină! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acesta fugea de mânca pământul. Au fugit așa până când Dondică a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mi aduci, Căci sufletu-mi cere iertarea, Isuse, să vii să-l ridici! Abia se zărește speranța De tot ce se-ntâmplă în jur, Nori negri întunecă viața, Azi totul devine obscur. Mai lasă-Ți cu milă iubirea Să vindece plâns și amar. Îți caut cu dor azi privirea Și urc prima treaptă de har.
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
Martin. — Pe curând, John. John. Ce mai nume, ei? Înseamnă closet, înseamnă șmecherie. Mi-am împins farfuria dinainte, m-am așezat mai comod în fața vinului. Mi-am aprins o țigară. M-am gândit Kitsch... Mda. Când Vron era toată numai plâns, după ce îi arătase viitorului ei fiu vitreg fotografii de-ale ei masturbându-se fără nici o haină pe ea, și totul pentru bani, îmi explicase - aproape lipită de mine, cu lacrimi fierbinți tremurându-i pe vârful genelor - că ea fusese dintotdeauna creativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzu o altă Frusină: - Te văd schimbată la față, parcă au înflorit bujori pe fața ta, iar în priviri trandafiri, spuse el, bucurându-se în același timp pentru că, de câte ori o privea când se întorcea de la cimitir avea ochii triști și plânși iar chipul palid. Frusina se uită în oglinda din perete și, într-adevăr, arăta altfel la față. - Tată, haide întâi să luăm masa, că ți-o fi foame și apoi am să-ți povestesc despre tot ce mi s-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit-o pe Marie cum Îngenunchea la căpătîiul fratelui ei. Plînsă. Lividă. Pentru Întîia oară am Împărtășit sentimentul ei de neputință. Suferința. MÎnia. Durerea. Disperarea, chiar. Am blestemat soarta care se pusese de-a curmezișul drumului meu. Bréhat. Kermeur. Doi pentru prețul unuia, În doar cîteva ceasuri. Chiar dacă, Într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui sunt și ale mele. Sunt două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cuvânt! Plâns de furtună îmi plânge cerul doruri sfârtecate De-amare drumuri ce păreau iubiri, Cad picuri grei pe frunze amestecate Cu vânt, cu grindină, cu amintiri. Te caut printre norii de furtună, Prin gânduri ce se pierd pe cerul plâns, Cu stele ce-au uitat să mai apună Și cu fior ce încă nu s-a stins. Mă întristez cu fulgere de ape, Cu răni de tunete care mă dor, O mână-ntind, visând că ești aproape Și vis și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
camerei era deschis și... cam atât se poate spune. La o adică s-ar mai putea menționa un oftat ușor și mâna ei dreaptă strângând o clipă mai tare mâna mea. 9. Alice a venit cât de repede a putut, plânsă și elegantă, Împreună cu soțul ei, mic și prosper Întreprinzător particular bănățean, fost activist al U.T.C., acum deputat, posesor al unui Audi nou cu aer de buldog, Încărcat cu mezeluri de Comtim, bineînțeles, plus o imensă coroană de flori naturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bate toaca... Sângele-mi clocotește În ritual de credință, se revarsă în inima ei de chemare! Ascult în muțenie ritmuri Pulsații.Răsunet de zbateri Și lacrima-Ți plânsă.
Alter ego by Dragoș Ionescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/275_a_595]
-
Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i luneca ușor - Vedeai rotundul braț pîn-subsuori. Părea c-așteaptă de a fi cuprinsă, De-a-și simți inima bătând cu dor, Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă, Ca graiul ei să tremure ușor, Să văd privirea veselă și plânsă, Să aud glasu-ntunecat de-amor Și la ureche dulce să-i repet Cântul, ce-n gândul meu se mișcă-ncet. O, îmi șoptește numa-n dulci cuvinte Neînțelese, pline de-nțeles, O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte, Tu, înger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm și ea la capu-mi surâde și veghează. II Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se-nfășoară, se luptă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-un sclipit împrăștiet. Ale focurilor raze cearcă neguri să străbată Și de dunge de lumină umbra văii e tăiată, Cari trec prin întuneric râuri și isvoare-albind; Luminând în ochi de codri, scăpărând pe repezi unde, Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind. Pe un vârf de munte negru rari în lună stau stejarii, Iar Traian pare că vede răsărind prin ei Cesarii, Salutând a Romei semne cu-a lor mort
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Doarme-n valurile-i sfinte și-n ruinele-i de ghiață, Însoțită de-ani o mie cu bătrânul rege Nord, Ce, superb în haina-i albă, barba-n vânturi, fruntea ninsă, Rece suflă, -n nori aruncă, vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger - vis în mirare, Când lipești sânul de capul meu Dispare lumea de sub picioare, Mă cred în raiul lui Dumnezeu Tu-mi pari un înger de flacări albe Văd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doarme-n valuri triste și în ruini de ghiață, Soția celui rege superb - regele Nord, Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer, {EminescuOpIV 465} Ce tronă pe o stâncă - picioare de granit Întinse-n fundul mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și devenit, brusc, cu două trepte mai responsabil, spuse: Adu’ băiatul aici, Didiță! Trebuie să o vadă pe mămica lui și s-o țină minte toată viața! Tatăl, căci el era, mai bătrân decât ieri cu câțiva ani, cu fața plânsă, ridică la nivelul ochilor săi pe Varlaam și cu palma lui mare, Îndreptă cu blândețe capul copilului spre sicriul, numai mătase și flori, spunându-i printre hohote dureroase, bărbătește reținute, aceeași frază de circumstanță: Mama doarme! Da, mama doarme!, timp
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Întoarse În partea opusă pentru a proteja, atât cât se putea, un suflețel pândit de nefericire, cu un Victor ce se Îndepărta Încet, cu capul Înainte, cu privirea, ca și inima, Îndreptate spre Înapoi și cu o Ochenoaie de nerecunoscut, plânsă și complet răvășită. Copilul pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
privirea către noi pentru că fiul nostru, Valerică ...scrie și poate că are să-l „țină năravul” acesta care ne-a unit și pe noi... odată! Știu care va fi „mutarea” următoare! Și fără a se sinchisi de faptul că are fața plânsă, spuse cu un glas care exprima ordin și rugăminte În același timp: Vrei să-ți arăt cum se scrie mama, o mai știi pe iubita ta mămică, Viorița?! Da nu „mama”, eu vreau „mamica”! Da, puiule, dar e mult mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urma s-o primească pe Capitoliu și n-a apucat . Între zidurile reci, glasul preotului suna cavernos și trist. Oamenilor le place să se înduioșeze de nefericirile altora, ca să se arate simțitori, dar asta se întîmplă totdeauna după moartea celor plânși. În viață, Torquato Tasso a fost lăsat să se umple de păduchi. ― Nici pe Giordano Bruno nu l-ai întîlnit? Și el a fost un rătăcitor. ― L-am văzut doar în vis, într-o noapte. Mă aflam undeva la o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]