5,484 matches
-
săruți așa cum numai tu știi să o faci. Sărută-mă pentru că peste o săptămână plec În Irak pentru trei ani ori pentru totdeauna, nu te voi putea uita, familia și siguranța primează, te iubesc mult și frumoasa contabilă izbucni În plâns. Rică Olaru a mai putut articula doar un. Dar eu te iubesc nespus de mult! Toți patru se Îmbrățișară plângând, fiecare cu gândurile lui dar de comun acord că Întâmplarea din acea noapte a fost una fără nimic vulgar, din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de culori diferite ca să le poată schimba. Iar buzunarele lui sunt burdușite cu ochelari cu ramă de metal sau de baga. Tensiunea începe să-și spună cuvântul. El devine irascibil, iar doamna Tripp e tot timpul gata să izbucnească în plâns. Cobb e sfâșiat între venerația pentru erou și venerația pentru eroină. 4 Următoarea criză: inamicul începe să-l ia pe Tripp în serios. Iar el își dă seama că este urmărit pretutindeni, chiar și la o soirée muzicală anglolatesthiană unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
câteva zile, în curtea unui spital de copii din Cluj: în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel de plimbare. Copilul urlă - un tânguit macabru, un plâns bolnav și trist - urlă continuu. Părintele tace, îl mângâie, imploră băiatul care nu-l aude și nu-l pricepe, să nu mai plângă. Părinte și copil, singuri cu durerea lor, în curtea spitalului. La etajul doi se deschide brusc o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să tacă! E prea multă gălăgie și nu putem dormi! Abia acum părintele pare s-o audă. Cumva mirat, uluit de agresivitatea femeii, își ridică ochii spre fereastră. În liniștea din curtea spitalului, spartă de bocetul copilului bolnav, răspunde calm: - Plânsul nu vine când vrem noi. Ați putea avea mai multă înțelegere pentru un copil cu handicap. Ce vreți să facem? Să plecăm din spital? Femeia le aruncă o privire vitriolantă, trântește fereastra și dispare în salon. Fără scuze, fără vreo
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din plâns, s-a aplecat și și-a lipit obrazul de al băiatului, care ardea ca focul... A rămas așa, șoptindu-i mereu: „Vanea, Vanea, Vaniușa, moi dorogoi...” Ei, din ziua aceea, nenea Jănel o început să se înzdrăvenească, dar să prindă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
despre ce avea în suflet nenea Jănel. Să nu-mi spui că nu s-o întors, că nu te cred Pâcule! a intervenit moș Dumitru, cât în glumă, cât în serios. Râzi tu, dar nu-i de râs. Ii de plâns, Dumitre! Nu râd, Pâcule. Dar mă întreb unde o plecat băiatul așa pe nepusă masă. O plecat s-o caute pe Liuba, bat-o s-o bată Cel de Sus. Că altfel n-oi putea spune. Si o găsit-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ducem la iarmaroc și... Si ce? Nu am mai fost noi la iarmaroc? Si ne luăm câte un armăsar? Spuneam, dar...dar acum, numai gândindu-mă că la ceasul aista nu voi mai bate șleaul spre casă mă trec fiorii plânsului... Doar nu ești muiere, Dumitre - l-a atenționat Pâcu, ducând mâna la ochi... Mă mai gândesc și la... La ce, Dumitre? Că tu numai la prostii te poți gândi. Mă întreb cine a mai vrea să facă cărăușie? Numai să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un copil. Cu observația că nici un copil nu are un început de chelie. — Ce s-a-ntâmplat, domnule Lionel? Lionel se oprește din plâns și se șterge la ochi. Își miroase dosul palmei: nimic, apă plată. — Mi-au murit doi prieteni. În sfârșit... doi tovarăși. Doi tovarăși de băutură... Doi bețivani, dacă se poate vorbi așa despre morți. Mi-a venit să plâng. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și mă duc să Îl aștept pe băiatul respectiv... și vine unul ghebos, cel mai urât din școală, avea un gheb În spate, era handicapat... și l-au adus pe el, și efectiv când l-am văzut, m-a bufnit plânsul și am fugit, m-am dus acasă și i-am spus lui mama că nu mă mai duc la școală. Asta mi-a marcat complet viața, pentru că eu din momentul ăla am spus: din momentul În care am să intru
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și dacă într-o dimineață o oaie mititică e în stare s-o nimicească, așa, dintr-odată, fără să-și dea seama ce face, ăsta nu-i un lucru important? OMUL: Nu mai fi supărat. Ai dreptate! MICUL PRINȚ (spre plâns): Sigur că am dreptate! Când cineva a îndrăgit, ca mine, o floare cum numai una se află în milioanele și milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le, să fie fericit. "Floarea mea, își spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
glumă hangiul. Mai răruț că-i mai drăguț. Mai bine spune-mi ce mai faci, jupâne Froim? Cum îți mai merge prăvălia? Apoi cu clienți ca dumneata, care trec din an în Paști, mă paște falimentul și alta nu. Lasă plânsul, jupâne, că nu-ți șade bine. Da’ nu mi-ai spus dacă îl găsesc pe Ștrul la prăvălie. Îl găsești, că abia s-o întors de pe drumuri, unde o fost după afaceri. Mă bucur că te-am găsit sănătos și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o urmă de viață, în timp ce pleoapele au tresărit însoțite de un oftat abia perceptibil... Apoi... o liniște grea, s-a lăsat peste tot ce se afla în încăpere... Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un plâns abia șoptit a început să curgă în jur, suprapunându-se peste pâlpâirile lumânării... Moș Costache murise fără a reuși să-i spună - poate - lui Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule! Îți mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc și ziua asta. De unde vii, Costăchele? Răspusul lui Costăchel a fost o îmbrățișare disperată... Au rămas așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de cuvinte neînțelese. Când ceața lacrimilor din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și pentru prima dată i-a sărutat mâna. Ce faci, a zis el oarecum contrariat? Așa se cuvine ca o fiică iubitoare să-i sărute mâna tatălui ei ori de câte ori pleacă sau vine de undeva. Pe tatăl ei l-a podidit plânsul. Zile în șir n-a mai fost Costache Deleanu cel din zilele lui însorite. * Casa lui Costache Deleanu s-a umplut de pustiu. Uneori Costache își mai îneca tristețile pe la restaurantul gării, având la întoarcerea acasă privirile-săgeți ale soției, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
auto care se respectă. Câte ore ai astăzi, fato!? Trei și o dirigenție, aproape o zi-beton, cum s-ar spune. Eu am numai una, că ochelaristul de Hotnog m-a fericit cu un orar în trimestrul acesta de-ți vine plânsul numai cât îl vezi. În fiecare zi, două ore, o fereastră și iar două ore. Excepție astăzi, că-i marți, am o singură oră. ,,Iată, nu te mai plânge de ferestre, ai și o vitrină", mi-a zis. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei o opri. Las-o! Ea și-a ales această cale. Să meargă prin gropi, dacă nu i-a plăcut drumul drept. Las-o, Mario, las-o! Costache se stăpânea să nu izbucnească în plâns, dar numai el știa câte lacrimi se adunaseră în sufletul său lovit de această nechibzuință a fetei lui. Dumnezeu să te aibă în pază, fata mamei! spuse Maria, dar Simona era departe de binecuvântarea mamei sale. Aceasta o urmări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai s-o căutăm, poate e acasă! De acum încolo, aici va fi casa ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Teo, căsătoria noastră nu poate continua așa. Să ai un copil în afara căminului e un lucru mai mult decât deplorabil. Sunt dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un plâns plin de sughițuri, spasmodic. El încercă să o liniștească. Tu trebuie să înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă ingrată între mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și o îmbrățișă: De ce plângi, mămico, de ce? În loc de răspuns, mama o sfătui pe fată: Oricât ar suna telefonul, nu răspunzi. De altfel, de mâine poate ne mutăm la buna, vom mai vedea, așa că... Și tati!? Tati...!? Și iar izbucni în plâns. O strânse tare lângă ea pe fetiță. Beatrice începu să plângă și ea fără să știe de ce. Dacă plângea mămica ei... 8 T ot drumul până la spital, cunoscând personalitatea Doinei, doctorul Teodoru se gândi că soția sa ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se putu concentra. Ca urmare, luă o notă proastă la matematică, materie cu care nu intrase niciodată în conflict. Contrariată, profesoara Marcu o întrebă: Ce-i cu tine, Beatrice? Doamnă profesoară... Fata lăsă capul în pământ, gata să pornească în plâns, și nu mai continuă. Era așa un lucru simplu pentru tine! Profesoara privi din nou tabla unde Beatrice greșise la calcule, lucru de mirare pentru un copil dotat ca ea. Poate m-am grăbit și eu cu notarea. Un duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Se așezară pe pat și așa, înlănțuiți, adormiră. Trecură peste masa de seară. Ce, de mâncare le ardea lor acum!? Simona se trezi de mai multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut întâmpla , o podidi plânsul. În răgazul când prinse câte un crâmpei de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
atât de delicate în acest cadru!? Bine! Să găsim un alt loc. Acum e imposibil, sunt în timpul serviciului. Atunci? Doctorul conveni. Nu voia s-o incite. Cine știe de ce mai putea fi în stare femeia aceasta. Nici râsul și nici plânsul ei nu arătau a fi omenești, își spuse în sinea lui. Câte gânduri, câte năluciri pot să împresoare un om aflat la răscruce de vânturi! Propun să ne întâlnim la spital, în camera de gardă, mâine la orele 17 când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acopere fața plină de lacrimi și să plângă în hohote. Probabil că avea și ea o mare suferință, dacă putea să plângă și să râdă la un interval de câteva secunde. Râsul era de fapt numai o mască trecătoare, pe când plânsul arăta că sufletul îi ajunsese la răspântii. În rai? spuse Simona, înseamnă că și Răducul meu e pe aici! Mă duc să-l caut. Coborî din pat, se îndreptă spre ușă, dar când voi să o deschidă, se întâlni față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta este adevărul... Nu se poate! și am Început să plâng În hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevărat”... e o farsă! Și plânsul devenea din ce În ce mai dureros, mai strident, mai isteric... Liniștește-te, duduie! Puțină cumpătare nu ți-ar dăuna. Te rog, vorbește cu pastorul. Și tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos... Abia când am auzit vocea blândă, duhovnicească a pastorului care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]