740 matches
-
muzica divină se revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
colec toarele, infiltrația, epurarea, Marele Monstru va fi realizat la timp. Se adaptaseră, primeau salariul la timp, se obișnuiseră, se maturizaseră, cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald pentru ore suplimentare. „Se aud glume cu totul nepotrivite. Au fost sesizări, am fost rugați să atragem atenția. Și-apoi, văicărelile astea, cozi, carne, doctori, autobuze, sunt probleme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când sufere, e mai egoist și nu simte suferința aproapelui... Numai moartea ne împacă aievea cu lumea și cu Dumnezeu! ― Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și plină de blândețe 10Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: "Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț, "Înveninînd pre însuși isvorul de viețe. "Nimica înnainte-ți e omul ca un fulg, "Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
orașul este tăcut, paralizat de teamă și viscol. Ei sunt pregătiți pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de femele. Ionuța s-a întors și ea atunci la noi, ne-a desfăcut mâinile și s-a așezat între noi. Strălucea de fericire. Câteva nopți la rând, în micul apartament din Noort, de pe malul Ij-ului, ne-am trezit de plânsetele Ioanei, care visase puiul de focă. Cum îl visa nu s-a priceput să ne spună niciodată. Nici nu a vrut să mai mergem la "Artis". Dar acum, când e aproape o domnișoară, se mai pomenește din când în când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Unghiilor Culorii Buzelor Părului de pe corp Părului de pe cap Lichid secretat Lacrimi Sudoare Salivă Mucus Urină Miros corporal Acru Pârlit Plăcut Senzual Respingător Temperament asociat Deprimat Labil Obsesiv Angoasat Temător Aromă* Acru Amar Dulce Iute Sărat Sunet Țipăt Râs Cântec Plânset Geamăt Tip periculos de vreme Vânt Căldură Umiditate Uscăciune Frig Anotimp Primăvară Vară Mijlocul verii Toamnă Iarnă Culoare Verde Roșu Galben Alb Negru Direcție Est Sud Centru Vest Nord Dezvoltare Naștere Creștere Transformare Recoltă Depozitare Cereală benefică Grâu Mei Secară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nord Culoare albastru/verzde roșu galben alb negru Numere 8 și 3 2 și 7 10 și 5 4 și 9 6 și 1 Climat vântos cald umed uscat rece Planetă Jupiter Marte Saturn Venus Mercur Sunet țipăt râs cântec plânset geamăt Virtute bunăvoință bună-cuviință fidelitate corectitudine înțelepciune Emoție furie bucurie compasiune jale frică Ore 3-7 a.m. 9 a.m.1 p.m. 1-3, 7-9 a.m. 1-3, 7-9 p.m. 3-7 p.m. 9 p.m.-1 a.m. Animal dragon phoenix bou tigru șarpe, broască-țestoasă Rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cărora le facem o datorie din virtute, să o imite, ei care sunt niște bărbați, pe femeia tânără sau bătrână, insultându-și bărbatul sau rivalizând cu zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
estetică a purității care va deveni a clasicilor. "În ce ritm se puteau scrie remarcabilele fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele războaie, a fost arătat de Homer. În unirea a două versuri inegale a fost închis mai întâi plânsetul, apoi satisfacția pentru o dorință înplinită. Ce creator a inventat totuși scurtimea versurilor elegiace? Gramaticienii se ceartă pe marginea acestui fapt și procesul este încă în curs de judecată. Furia l-a înarmat pe Arhilocus cu iambul, care îi aparține
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l oblige pe Actor să vorbească cu voce tare, ceea ce mi se pare destul de dificil (căci excesul de durere sau de altă patimă nu este, după părerea mea, suficient; cu adevărat, el poate să oblige un om să scoată câteva plânsete exprimate în cuvinte întretăiate, dar nu un discurs închegat și foarte argumentat), fie ar trebui ca Poetul să se folosească de o asemenea îndemânare în compunerea acestui monolog, încât Actorul să trebuiască să ridice vocea recitând numai unele cuvinte, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pasăre, care și-a închis deja un ochi, începe să-l închidă și pe cel de-al doilea. Iată cum definește el, în "Teatrul cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
hohote de plâns. Nu putea îndura umilința. - Anafura șî mama ei di viațî! ..sudui el cu o ură care cutremură. În glasul lui chinuit, suna atâta sfâșiere, atâta obidă, de dobitoc înjungheat, vorbele lui rele și dușmănoase, erau ca un plânset, ca un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nu poate să-mi tot schimbe zilele. Și-apoi, continuă turnându-și un pahar cu apă, nu-mi vine să cred că a reușit să-i ducă pe plozii ăia undeva fără două ore preliminare de bătaie de cap și plânsete! Sorbi apa din două înghițituri și puse paharul în mașina de spălat vasele. Era al naibii de enervant cum soții Christie își închipuiau că ea nu se afla acolo decât ca să le îndeplinească orice dorință, oricând. Faptul că avea planuri pentru seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
oile sau culegând fragii și bureții, pleca cu gândurile să cheme duhurile pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
viața, mai bine să împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai târziu, un grup de bărbați între două vârste coborau spre târgul Hîrlăului. Printre ei era și Gheorghe a lui Neculai Hriscu, care-și amintea de plânsetele copiilor și de văicărelile soției și cumnatei. Numai frate-su Vasile își făcea de lucru, împletind un bici, iar fratele mai mic, Dumitru, cânta o doină din fluier. După ce ajunse la Hîrlău, Gheorghe și alți apropiați au fost trimiși la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trandafirie și flămândă. E ca și cum corpul meu ar avea rezerve nebănuite, zăcăminte prețioase, izvoare subterane din care țâșnește lichidul vital pentru amândouă. E singura mea scăpare. Spaima. Am mâinile reci și gura uscată. Izbucnesc tot timpul în plâns. Aud întruna plânsete de copii. Intră prin ferestre, ies din podele. Nu știu cum să-i vorbesc, mi-e frică de ochii ei. Încă nu și-au definit culoarea. O privesc neputincioasă cum plânge dimineața, la prânz, seara și noaptea târziu. Mișc jucării zornăitoare prin fața
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
care va trebui să rămână peste noapte. — Idiotul de Dylan, o auzi Ashling pe Molly îngânând cu o dicție perfectă. Idiotul de Dylan, idiotul de Dylan. —... plus că e plecat vinerea asta la nu știu ce cină de afaceri în Belfast. Alte plânsete porniră pe fundal. Voce masculină. Idiotul de Dylan - ajuns acasă mai devreme și supărat de faptul că este înjurat de fiica și de soția sa? se întreba Ashling îngrijorată. Nu, judecând după scâncetele slabe și miorlăite legate de durerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stupid? glumea el. Mama ta e o artistă, spunea el, zâmbind și întorcându-se către Ashling. Mama ei scria tot timpul poezii. Unul dintre poeme i se publicase într-o antologie când Ashling era încă un bebeluș și, de când începuseră plânsetele și ciudățeniile, scrisese din ce în ce mai multe. Ashling știa câte ceva despre poezii. Erau cuvinte frumoase care rimau, despre flori și apusuri de soare. Dar când, instigată de Clodagh, a tras cu ochiul peste câteva dintre poemele Monicăi, a rămas șocată de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cea mai puternică intenție să folosească aceeași scuză și anul ăsta. Își schimba incomod poziția. Ceva ascuțit o înțepa în spate. După căutări, s-a dovedit a fi un Buzz Lightyear. De partea cealaltă a ferestrei, pescărușii țipau din nou, plânsetul lor nesuferit rezonând cu starea ei. Se simțea captivă, pusă la colț, blocată. De parcă era prinsă într-o cutie întunecată și fără aer, care devenea din ce în ce mai mică - iar ea nu putea să înțeleagă. Fusese mereu fericită cu ce avea. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
orice, de la o calamitate la un act de violență nejustificată. Un băiețel de școală generală care era bătut pentru banii de mâncare putea cauza aceleași crize ca și un cutremur din Iran care omorâse mii de oameni. Dar zilele de plânset tăcut în pat erau întrerupte de accese de furie cu țipete violente, direcționate către soțul și copiii ei, dar, în majoritatea cazurilor, către ea. Nu vreau să mai simt așa! obișnuia ea să zbiere. Ar vrea cineva să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
calul preferat al lui Sertorius Macro; era neliniștit, mușca zăbala și lovea din când în când în pământ cu copitele lui mari. În timp ce Gajus privea calul care, fără să știe, aștepta moartea împăratului, din cameră se auzi un amestec de plânsete și strigăte; se întoarse. Deodată explodă glasul grosolan, violent al lui Sertorius Macro: „Sigilează camerele imperiale, pune paznici la vilă, împiedică pe oricine să iasă sau să intre“, comanda dur către praepositus militum. Deși mortul se afla în cameră, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o sursă cotidiană de încântare. Și, deși uneori mi-ar fi prins bine mai multă liniște, sunt sigură că nimic din ceea ce am reușit să fac în ultimii douăzeci de ani nu ar fi avut aceeași substanță fără zâmbetele și plânsetele și supărările și bucuriile fetelor mele. Simpla lor prezență mi-a umplut întotdeauna sufletul de acea bucurie calmă și profundă pe care numai legătura cu propriul copil o poate genera. Dar e foarte adevărat că un sentiment omniprezent de vinovăție
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie 1964 (marți) Lui Martin: Să mergem, dragul meu, acolo unde mai cântă Încă straniu lăutarul și unde, ridicat prin râs și plânset, stăpân ne e, nebun de dor, paharul... Să mergem, dragul meu, prin lumi nespuse de nici un dor, de nici o amintire, spre-o lume-a noastră... stranie minune ce-o să se cheme veci de veci iubire... 4 noiembrie 1964 (miercuri) Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]