2,039 matches
-
drojdie de vin, se strângea spuma albă din căzile în care fierbea mustul), se coceau în cuptor niște turte groase, azima, sau, pe plită se coceau niște turte , mai rar se coceau în ulei, în tigaie. Dacă nu se coceau plăcinte, în cuptorul de afară (o lipitură de lut galben pe un cadru din nuiele de alun!) se coceau alivenci pe frunze de hrean sau de bostan. Era un aluat din făină de porumb, în care se amesteca iaurt (chișleag) și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
autoinvitau la hram. După cum mi-a relatat Maria Vr. Pușcuță (67 de ani) și Floarea Iacobeanu (80 de ani), ambele din satul Lunca, de hram se făceau și se facă obligatoriu următoarele mâncăruri: sărmăluțe, răcitură, friptură de pasăre, cozonacă și plăcintă. La Fruntești, hramul era pe 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva (Parascheva), iar lista de bucate nu diferea față de cea din Lunca. Nu mergeau la hram unii la alții, răzeșii se țineau la distanță de clăcași. În satele de răzeși, veneau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Trebuiau trei ingrediente: timp, cunoștințe și multe altele. În Moldova, prăjitura universală a fost cozonacul. Multe femei știau să-l facă în diferite forme și cu umpluturi. De asemenea, știau să facă pasca, care nu-i nimică altceva decât o plăcintă cu brânză mult îmbunătățită. Se făcea la Paști, se mai făcea de înălțare. Acum se face la hram și, probabil, și la alte zile semnificative pentru familie. învârtită: făină superioară, ulei, zahăr, nucă pisată. Nu reușește la fiecare, deoarece este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i un geniu sau un biet nenorocit, eu Întotdeauna l-am considerat un sfruntat. — Poate vă Înșelați. — Să nu-ți fie cu supărare, dar dumneata ești Încă foarte tînăr și te pricepi la femei așa cum mă pricep eu să fac plăcinte. — Și asta e adevărat, am admis eu. Însă ce s-a Întîmplat cu cărțile pe care fiica dumneavoastră le-a luat de la magazie? — SÎnt aici. — Aici? — De unde crezi că a ieșit cartea asta pe care ai găsit-o În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
simți mai în largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta îi spuse: — Să intrăm, începe să-mi fie frig... Râseră amândoi de această glumă bună. Și intrară împreună pentru a mânca plăcinta cu mere aburindă pe care Louisette tocmai o adusese, împreună cu cafeaua și cu o sticlă de lichior de corcodușe. Despiaux privea cerul de iunie, îi trăgea în piept dulcețea. Noaptea venea cu pași mici. Nu făceam altceva decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
speriat. Toate păsările plângeau acolo, în lunca noastră. Au îngropat păpușa aia din lut, cred că eram singurul din sat care știa unde, văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile, că vor bea țuică și vin. Că vor plânge mai mult, își vor boci morții și vor mânca pentru ei. Eu însă m-am grăbit spre marginea de pădure, unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
antrenamentul fotbaliștilor. Treptat, Amory a acceptat punctul acesta de vedere, hotărându-se să-și inaugureze cariera abia toamna viitoare, și s-a abandonat plăcerii de a privi cum Kerry se distrează pe seama lui 12 Univee. Au umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tineret are loc conferința unui profesor de la Viena, pe tema „Omul ca univers” și „Crimă și pedeapsă”. Ca de obicei, Rainer încearcă să se remarce punând întrebări pe aceste teme. La despărțire, preotul le dă mâna și câteva bucăți de plăcintă ca să aibă pe drum. Apoi, colegul de școală e transportat până acasă, a fost o zi plină, mai spune el și intră în apartamentul său unde miroase a vanilie. Rainer se duce din nou pe malul fluviului impunător, acest simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuia s-aștepte Înc-un an, la Dragobete. Însă una mai isteață, Săturată de jelit, Le chemă pe-a ei surate Și s-au pus pe sfătuit. Ce au hotărât oi spune, De vi-i vrerea, altădată, După ce-oi mânca plăcinte, Că povestea nu-i gătată. Ia, mai dați-mi și-o ulcică De cotnar, c-am însetat Și o țâr’ de fripturică, Să vă spun ce-a mai urmat... Tot pe-atunci, pe-acele vremuri, Un bătrân mi-a povestit
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
tot Nicolae, botezat așa, pentru că se născuse chiar de ziua Sfântului Mare Ierarh. Masa lor era plină de bucatele de post, căci era Postul Crăciunului, respectat cu mare strictețe la el în casă. Soția sa, o foarte bună gospodină, făcea plăcinte cu mere și plăcințele cu dovleac - favoritele fiului cel mare. Pe masa gătită cu un acoperământ brodat fin, îi așteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de porțelan. „Ei, ce vremuri! De s-ar mai întoarce, măcar și pentru
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte din viața lui, odată. Se trezi buimac, luat pe sus
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
mei! Nu mă aștepta nicunul din ei! Sunt de mult plecați pe alte tărâmuri... Dar mă aștepta tanti Anuța! O doamnă care are grijă de casa mea. Sun la interfon, răspunde tăntica: „Vai de când te aștept, s-au răcit și plăcintele deja!" Intru în curte și apoi în casă. Mi se pare totul mai mic, mai vechi, mai bătrân... inclusiv tanti Anuța! Este dată de 9 septembrie, luni, orele 17:40. Călătorisem până aici timp de 60 de ore. Desigur cu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
săpând o groapă, l-a îngropat cu grijă. Fiecare participant la ritual a adus câte un ou - două, puțină făină, mălai, lapte și alte alimente, pentru a se pregăti pomana caloianului. Bunica le-a gătit o omletă mare cu mărar, plăcintă cu brânză și gogoși, iar din zeamă de lămâie, zahăr și bicarbonat de sodiu, au improvizat limonada. Copii erau veseli și gălăgioși nevoie mare, care mai de care gata să-și povestească impresiile și ce au observat la cei vârstnici
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
a ridicat de la masă și, din doi pași, mai elastică decât o pisică ce simțea mirosul de lapte, a ajuns, de pe terasă, în bucătărie, direct la cuptorul aragazului. Aici, în spatele ușii închise, unde căldura nu se risipise încă, descoperi o plăcintă învârtită, turnată în foaie subțire, cu multă brânză de vaci. Mirosul îmbietor i-a smuls o exclamație destul de puternică încât să fie auzită de afară... - Fugi pisică hoață de acolo! Ai să rămâi fără mustăți! țipă mama ei, glumind, făcându
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
fie auzită de afară... - Fugi pisică hoață de acolo! Ai să rămâi fără mustăți! țipă mama ei, glumind, făcându-se că o ceartă... Nimic nu-ți scapă ție, fată... Emanuela chicoti veselă și, pe drept cuvânt, fericită. Începu să taie plăcinta aburindă, cât se poate de pofticioasă și îndemânatică, în mici romburi, pe care le așeză pe un platou. Toată încăperea se umplu de mirosul ademenitor, că-i lăsa gura apă! Se abținu cu greu să nu ia o bucățică, mai
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
face, când mai vine acasă? Ne este dor de el...Când era acasă, orice ar fi fost, făcea ce făcea și venea pe la noi... Îmi era de mare ajutor, rosti îngândurat tatăl Emanuelei, după ce mâncă o bucată aproape fierbinte de plăcintă.... Aveam bază mare pe el, acum sunt singur. Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar trăgând cu ochiul către mama sa, astfel că, într-o clipită
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
puțin. Hai, lasă supărarea și intră, că dă cafeaua în foc! Ea nu a așteptat să o îndemn încă o dată, a intrat și m-a urmat în bucătărie. Eu am pus pe masă ceștile cu cafea și un platou cu plăcinte încălzite la microunde. Le cumpărasem seara la sosire de la Minimarketul de vizavi. -Cu plăcintele astea pe care cred, că le-ai luat de la Minion, iar nu ai nimerit-o! Cine știe ce au băgat în ele fufele alea, ca să le iasă și
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
așteptat să o îndemn încă o dată, a intrat și m-a urmat în bucătărie. Eu am pus pe masă ceștile cu cafea și un platou cu plăcinte încălzite la microunde. Le cumpărasem seara la sosire de la Minimarketul de vizavi. -Cu plăcintele astea pe care cred, că le-ai luat de la Minion, iar nu ai nimerit-o! Cine știe ce au băgat în ele fufele alea, ca să le iasă și lor ceva în plus. Dacă le rămâne marfă veche, alea o reâncălzesc în cuptor
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
poate-aicea este Cum s-a-ntâmplat și în poveste!... Își luară inima în dinți Și se gândiră la părinți Că nu s-or vedea vreodată Decât : părinți, feciori și fată! Și-au mers cu toții înainte (Ca la război, nu la plăcinte!) Să lupte împreună, toți, Să-și scape sora de la hoți. Mai merseră-o bucată bună Și-apoi înc-o săptămână, C-au ajuns într-o pădure deasă Cu străluciri de aur și mătasă! Pe jos - covoare de ceramică - Pe sus - o
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
însetați „Apă-rece”, iar celor bolnavi „Nadái” (lb. mag.) adică „lipitori de pus pe spate”, care mișunau într-un borcan cu apă purtat cu grija de vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o tipsie de scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoși) sau castane prăjite. Revăd piața și masa lungă a opincarilor care meștereau încălțări durabile din anvelope de camion uzate - opinci diverse de diferite mărimi. Îmi amintesc cu simpatie de un țăran căruia îi
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
Arta populară și cultura României expuse cu stil la Washington D.C. Ca de fiecare dată, româncele din comunitate au preparat bucate tradiționale după rețete transmise din generație în generație. Din meniu nu au lipsit mititeii, sarmalele, ciorbele, prăjiturile, kurtos colacs, plăcinte și mule alte bunătăți tradiționale. S-au servit vinuri de Jidvei, Cotnari și Recaș, must, bere Timișoreana și Ciuc, dar și diferite sortimente de țuica și pălincă ardelenească. Festivalul a inclus momente muzicale, dansuri populare românești prezentate de Ansamblul Ethnic
ROMANIAN FOOD FESTIVAL 2012 LA WASHINGTON D.C. de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362475_a_363804]
-
de joacă în zilele de duminică, după amiază. Veneau părinții noștri și vecinii ca la adevărate spectacole care se țineau în timpul școlii la căminul cultural. Eram mândri de aplauzele pe care le primeam ca răsplată iar mamele noastre aduceau gogoși, plăcinte, checuri sau cozonaci și, la urmă, totul se transforma într-o șezătoare câmpenească. Primele cărți pe care le-am citit au fost cele de povești luate drept premiu, în clasele mici. Apoi, mi-am făcut fișă la biblioteca din localitate
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
le petreceam citind la umbra salcamilor, lângă pârâiașul din spatele grădinii de legume a curții părintești. Primele poezii au apărut în revistele școlare dar, debutul meu a fost făcut după revoluție, în revista „Formula AS”, cu proza scurtă „Mătușa Anica și plăcinta cu mere” (2002), o proză scurtă, scrisă în memoria mătușii mele Anica, sora cea mică a mamei, pe care am iubit-o foarte mult. Deși profesia mea este tehnică, de proiectant, instalații pentru construcții civile, legătura cu scrisul nu s-
TAINA SCRISULUI (50) – CUVINTELE MELE DE SUFLET de VASILICA ILIE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362467_a_363796]
-
auzim în jurul nostru minciuni convenționale, complimente fardate, tocite și în care nu mai crede nimeni, de genul: - Vai ce bine ați făcut că ați venit pe la noi, chiar ne plictiseam să știți, când musafirii deschid pe neanunțate ușa gazdelor. Sau: Plăcinta asta de mere a fost nemaipomenită, să-mi dați și mie rețeta că mă dau în vânt după așa ceva, când musafirii observă că gazda valorificase un stoc de mere cu garanția expirată și ca să nu le arunce, le-a introdus
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
ia jucăriile și se despart cu bezele. Numai că într-una din zile, când dumnealui don - juanul, pe nume Fane al lui Cațaonu, se felicita cu aplomb pentru măiestria cu care își jucase rolul, iată că poșta îi aduce o „plăcintă” timbrată recomandat și cu termen de înfățișare foarte scurt la judecătorie, pentru pensia alimentară a unei odrasle fără nume, (!) pentru bunul motiv că nu se născuse încă! A stat, s-a scărpinat și mai sus, și mai jos, nu i-
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]