1,038 matches
-
stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
condițiile specifice fiecărui domeniu. Deși este expresia unor cerințe obiective, rolul conducător al partidului nu se realizează de la sine, pentru că în viața socială, spre deosebire de natură, necesitatea obiectivă se manifestă și se realizează prin activitatea oamenilor. Rolul de conducător politic se plămădește în lupta reală pe care o duce partidul pe toate planurile vieții sociale, pe baza maturizării sale politice, a elaborării unei politici juste, care să țină seama de condițiile concret istorice. Partidul Comunist Român și-a cucerit poziția de forță
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Creierul este o casă a astrelor (a se observă locul de domnie al lui Urizen, cel care a făcut stelele: în creierul omului 262), iar din spiritul natural izvorăsc binele și răul. Mai mult, Böhme spune că spiritul viu este plămădit în trupul omului sau al animalelor de către astre care iau puterea din cer263 (astfel, ele sînt ca niște zeități creatoare, ca în învățătură egipteană). Omul, în concepția lui Böhme, este un înger al lui Dumnezeu, omenirea este noua oaste cerească
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chin, Iar eu fragedă groază în pîntecul lui Enion. 290 Bărbătescu-mi spirit, disprețuind trupul delicat, ieși afară Din creierul lui Enion În chipu-acesta slut, lăsîndu-te acolo Pînă cînd timpuri peste tine au trecut; și totuși spiritu-mi plutit-a revenind Și plămădit-a un Bărbat, să fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc o plămădea, Silită de surorile cu inima de fier, Fiice-a' lui Urizen, Adunînd roada tainicului arbor, încercuindu-i rădăcina Ea se-întinse prin toate ramurile-n a lui Orc putere. Acestfel Urizen, pe șine amăgindu-se, se pregătea pentru război; 85
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
actualul arsenal de jocuri electronice doar pe alocuri este capabil să-l atingă. Jucăria nu este doar un simplu obiect, ci o stare, un inductor al unei lumi pe cale de a se crea și al unei ființe capabile să se plămădească În conformitate cu ea. Mai recent, am luat aminte, Într-un articol de specialitate, de Încercările care se fac pentru a se construi jucării-ființe, ce captează morfologic și funcțional trăsături ale unor veritabile animale (preistorice sau actuale), devenind, astfel, Însoțitori sau prieteni-Înlocuitori
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
atâtea. Să fi ajuns și noi la o astfel de oboseală și lehamite axiologică? Așadar, până unde merge Înțelegerea celuilalt? Până acolo unde sunt Încălcate legile firii și ale bunului simț, dreptul meu uman de a fi așa cum m-a plămădit Dumnezeu. 4.4. Reverberații paideice ale călătoriei Cu toții am avut ocazia să călătorim În străinătate, prilej de a reflecta, Încă o dată, la caracterul inițiatic și pedagogic al călătoriilor. Prin deplasare, ne deschidem și punem sinele nostru spiritual față În față
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pedagogului, Încercăm să creionăm un răspuns. Poate că cea mai profundă deosebire dintre cei doi stă În sorgintea, temeiul și „rațiunea” apariției lor În lume și pentru oameni. Socrate este un simplu om, un „accident” fericit, chiar dacă gândirea lui a plămădit un topos cultural care a străbătut epoci, dăinuind și azi. Isus are o origine divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
despre dragoste). CITAT RETRAS!!! Să tâlcuim, să medităm și să chibzuim un pic la ideile dense din rândurile de mai sus. Există, prin urmare, un hotar care desparte (dar care și aduce laolaltă) interioritatea și exterioritatea: mintea omenească. Aici se plămădesc ideile, realitatea ia o altă față, se reprezintă lucrul existent sau cel posibil și se pregătește acțiunea viitoare a persoanei. Lumea nu există independent de ideile care ni le facem despre ea. Mai bine zis, un lucru este ceea ce este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
concretiza cu siguranță. Etichetând pe cineva continuu ca fiind incapabil și „prost” (amintiți-vă de unii profesori!), acel cineva chiar așa se va comporta, adeverind profețiile avansate În mod iresponsabil. Orice dispozitiv prezumtiv anunță realități ce Încă nu există. Gândul „plămădește” fapta. Orice gând și cuvânt prost Întocmite dau naștere unor realități fatidice și strâmbe. Urâciunea nu ține de lumea exterioară, ci de mintea noastră ce se raportează defectuos față de ea. Binele din lume este prefațat de gândul și cuvântul de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la cele rele sau grele. Înțelegi dumneata, părinte? 12. Evocări pedagogice 12.1. Elogiu unui dascăl modest de țară Am avut și am o mare reverență față de dascălii care m-au format. După părinți, ei sunt persoanele care m-au plămădit spiritual și m-au marcat pentru totdeauna existențial. Este drept că nu toți au avut același impact asupra traiectului meu evolutiv. Remarc Însă varietatea și completitudinea influențelor venite de la ei. Am avut multe de Învățat de la fiecare: un anumit mod
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mărturie faptului că în Balcani colaborarea multilaterală își are originile într-un trecut îndepărtat, deși, ea a prins contururi precise, mai ales în ultimele decenii, fiind generată îndeosebi de prăbușirea Imperiului Otoman. Pe ruinele acestuia a renăscut noua Turcie modernă, plămădită din gândirea și acțiunea marelui om de stat Kemal Atatürk. Jugul otoman era în decădere pe vremea sultanului Abdul Hamid și, după războiul cu Italia, a fost pierdută, odată cu prestigiul, și puterea dominantă din Africa septentrională și Balcani, unde suzeranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
l-ar deforma de mic, alterându-i chiar structura sa mentală. Dintr-un instrument de comunicare, televiziunea s-a transformat într-o paidea, un mediu care, după cum spune Sartori, „generează un anthropos nou, un nou tip de ființă umană”. Televiziunea plămădește astfel o ființă umană deformată și anchilozată în ceea ce privește atributul principal al homo sapiens - capacitatea de abstractizare, o ființă „înrobită pe veci de video-games”. Dacă homo sapiens s-a format după principiul „la început a fost cuvântul”, pentru acest homo videns
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pădurile de miconiu (1991). Motivul principal al versurilor sale este acela al destructurării ființei, pe care un dat indicibil al lumii o despodobește, o lipsește încetul cu încetul, dar irevocabil, de însemnele identității. Ideea ar fi că poetul a fost plămădit, prin naștere, ca sinteză deplină a elementelor de alcătuire și de definiție ale universului, constituindu-se ca o matcă în care timpul, „ceas ca de lemn putred”, le face pe toate să curgă spre neștiut, măsurând neliniștitor destrămarea, ca la
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
pe Baudelaire: „Ce este așadar pasiunea asta, care, devenită doctrină, și-a făcut adepți atotstăpânitori, instituția asta nestatornică În scripte, ce și-a făcut o atât de trufașă castă? E mai presus de orice o nevoie aprigă de a-și plămădi o originalitate, cuprinsă În limitele exterioare ale uzanțelor zilnice. E un fel de cult de sine Însuși ce poate supraviețui căutării fericirii ce-o poți afla În alții, În femeie, de pildă, ce poate supraviețui chiar la tot ceea ce numim
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În ghiața lor limpede și albastră toate gândurile și amintirile”. Această „foarte scurtă clipă” când s-a lăsat ispitit de ceea ce este omenesc ne lasă să Întrezărim, ca sub o subită lumină de fulger, fondul de disperare din care e plămădită Încrederea În sine a personajului. Este cu totul bizar faptul că Al. George, combătându-l pe Liviu Petrescu În ce privește accepțiunea cuvântului dandy, recurge, ca la o ultimă instanță, la dicționarul lui Littré, trecând cu vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi pelin și odolean - se crede în Moldova -, noi [= vân- toasele] multe am mai face în lumea aceasta, dar din pricina acestor două ierburi noi nu putem face ceea ce dorim și cum dorim (12, p. 89). în general, odoleanul (cu tot cu rădăcină), plămădit în rachiu de drojdie, era foarte folosit în farmacopeea populară „contra bolilor nervoase” (91). Este o plantă care crește frecvent în flora spontană din această zonă a continentului. Numele științific al odoleanului (Valeriana officinalis) provine chiar de la numele regiunii în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Să nu cutezi! tună Abatele, lovind cu palma în masa de lemn. Vassur nici nu clipi, ba simulă chiar un semn de plictiseală, încordîndu-și sprânceana stângă. La ce mă așteptam? E un quint! ― Domnul Dumnezeul nostru a clădit zidurile Fortăreței plămădind tărie din sufletele martirilor care s-au jertfit pentru învățăturile Sfântului Augustin cel Nou. Câți dintre frații mei nu și-au găsit oare sfârșitul în fața infanteriei imperiale?! ― Asta a fost acum mai bine de patru sute de ani, înainte de Tratatul de la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fostul împărat. Abatele își ridică privirile în tavanul zugrăvit cu o vopsea crem. Nici măcar acum, la șaptesprezece ani de la evenimentele de pe Vechea Terra, nu își dădea seama ce plan tainic urzește Dumnezeu. Nu se putea ca armata aceea de clone, plămădită din oameni atât de rudimentari, să fi fost arma cea de pe urma a Abației. Dacă accepta că liberul arbitru nu există și că oamenii nu făceau decât să meargă pe un drum prestabilit de însuși Dumnezeu, atunci nu înțelegea nimic din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e doar un text, o înșiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credință adevărată, a cărei esență rămâne însă inexprimabilă. - Sârguința, băiete, stă la baza tuturor lucrurilor. Amestecată cu tot atâta smerenie, ea formează lutul cel bun din care sunt plămădiți cei mai aleși frați ai noștri, rosti Abatele de parcă ar fi fost o mașină de dictat, încercînd să-l facă pe candidat să înțeleagă că victoria îi era încă departe. Nici măcar Dumnezeu nu e un cu adevărat sârguincios continuă în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fonduri specifice altor orizonturi culturale ș( sociale, trebuie făcută (ntr-o manieră critică ș( numai cu scopul de a potența dezvoltarea unor aspecte deja existente. Tot ceea ce numea Maiorescu "fond", nu era nimic altceva dec(t realitatea socială așa cum s-a plămădit ea de-a lungul timpului. Perspectiva evoluționistă (mpărtășită de Maiorescu, (l conducea la demascarea (mprumutului formelor străine, a acelor recipiente ce (ș( pierdeau rațiunea (n absența conținutului. Direcția nouă, al cărei "patriarh" a fost, viza (n ultimă instanță un proiect
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Is 42,5) etc. Totuși, în texte poetice, ca cele citate mai sus, b"r"’ apare în paralelism cu ‘"œ"h, „a face” (Is 41,20; 43,1.7; 45,7.12.18; Am 4,13), cu y"țar, „a plămădi”, cu kÄnnQn, „a întări” (Is 45,18), y"sa:, „a întemeia” (Ps 89,12); ƒ":aš, „a înnoi” (Ps 51,12). Începând cu scrierile din perioada exilului babilonian, verbul b"r"’ dobândește și un sens soteriologic: exilații se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradiție sacerdotala din Gen 1, unde apar doar verbele b"r"’ și ‘"œ"h. Și psalmistului îi place să detalieze crearea omului prin metaforă modelarii: HayyoțQr yaƒa: libb"m hammQ>n ’el kol mă‘aœQhem (Ps 33,15): „Cel ce plămădește inima fiecăruia, cel ce pătrunde toate lucrările lor.” (t.n.) Hannota‘ ’ozen ha-lo’ yišem"‘ ’im YoțQr ‘ayin ha-lo’ yabb” (Ps 94,9): „Cel ce a sădit urechea oare nu aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]