1,291 matches
-
-l să ne-ajute, Isprăvim de mers pe cale Aruncând din lan cucute. Azi biserica ni-e casă Sfânt și ales, drag adăpost, Ce la slujba mult aleasă Ne învață al lumii rost. AM FOST CÂNDVA DOAR O SĂMÂNȚĂ Micuță, firavă, plăpândă, din ea crescut-am an de an, dar viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i drag, prin vremi trecu, mai aprigă, dar și plăpândă, familia o susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor de-un vultur, zbură departe, hăt departe, la rându-i fiind bun sâmbur. Stejarul rămuros se-ntinse, cu umbra-i deasă protejând mulțimi de vietăți și plante
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
departe, hăt departe, la rându-i fiind bun sâmbur. Stejarul rămuros se-ntinse, cu umbra-i deasă protejând mulțimi de vietăți și plante și prin vârtejuri răzbătând. Ajuns acum copacul falnic și el rodi-ntr-o bună zi, cu sufletul plăpând, șăgalnic, pe ea astfel va nemuri. Îți mulțumesc, Treime Sfântă, din suflet eu îți mulțumesc, că n-ai lăsat să mă răpună tot răul din necaz lumesc. Ajunsă-acum la senectute, rog cu mâini împreunate, ca Harul Domnului, prin preot, mă
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
îi zicea bunu-său teiului pentru că pomul ăsta ferea codrul de năpada răuvoitoare a buruianului mai mic, mai mare. Și găsitul ăsta își lăsase bejenite prin jur îndestule frunze dup-o bănuită ploaie de curând căzută. Erau, pesemne, din cele mai plăpânde, lipsite de vigoarea păstrării legăturii cu pomul. C-un braț de foi fragede, încă verzi și răcoroase, își va așterne patul, căutând somnul după îndestularea c-un coltuc din turta luată de-acasă și sorbiturile liniștitoare din plosca umplută la
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FLUTURI ALBI Să mă simți ca poezia ce în tine se ascunde Devastată printre lacrimi ce ți-au sfâșiat retina Când în ochi se-neacă fluturi cu aripile plăpânde Marea sufletului meu spală sinucisă, vina... Când se stinge Universul și-aspru vânt mă biciuiește Cu fiori și flori de gheață să mă-nvălui ca să uit Peste țărmuri reci de piatră să-ți fiu apa care crește, Să mă-mprăștii
FLUTURI ALBI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344179_a_345508]
-
un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă, De parcă s-au întors din nou zefirii, Ne-nvăluie-n miresme trandafirii, Chiar dacă iarna rece stă la pândă. Iar vântul nu va rezista pornirii Să frângă iarăși creanga tremurândă, Să-mbrace-n brumă iarba cea plăpândă Și să ofere frunza-ngălbenirii. Ne mai răsfață toamna cu blândețea, Încă o zi și-apoi o noapte lungă, Iubirii ne grăbim să-i dăm binețea Și fericirea vrem să ne ajungă. Dar când zărim prin ceață bătrânețea, Mai tragem pe
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]
-
mămică. Începu să plângă. - Doamne, ce va zice bărbatul meu când va auzi că i-am născut o fată în loc de băiat, așa cum și-a dorit? Mă va ierta vreodată? Atunci când îi aduse copilul la alăptat și văzu fetița așa de plăpândă, cum își freca năsucul cu pumnișorii, încercând să dea un scâncet că-i este foame, Lili nu se mai gândi la ce va spune tatăl copilului. Era al ei și așa va fi, orice se va întâmpla cu ele două
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
cu regret, că are un picior fracturat, îl lăsă puțin și reveni din magazia pentru materiale cu o scândurică, din care, cu ajutorul cuțitului, confecționă repede două atele. Puiul fusese prins de gheață, exact pe încheietura unuia dintre picioare, care fiind plăpând, se frânsese. Nu va mai putea merge câteva săptămâni, însă de zburat va zbura și va înota, după vindecarea completă, la fel de bine ca și înainte de accident. După această operație, se hotărî să-l păstreze în cameră, până la vindecarea piciorului. Așa
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DE-AȘ FI ȘTIUT... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Atunci, când am venit pe Lume Un trup plăpând și fără nume In vârtejul din clepsidra vieții Eram un scâncet în urechea dimineții. Deja pierdut, în fața timpului hain Eu nu știam, la el, să mă închin, Nici că-nceputul... odată, se sfârșește Și tot ce-i tînăr, în ani
DE-AȘ FI ȘTIUT... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343250_a_344579]
-
Tu, trebuie să fii stâlpul ! Tu ! Amu du-te ! Avem treabă ! Bunicul a intrat în șură și i-am auzit vorbind : -Dacă se strică treaba mi-l duci la Tănase la București tată! Acolo mai are un viitor cât de plăpând.. Te rog! -Cum rezolv cu trebile noastre, viu și io copile! Am servit în 1916, am luptat la Mărăști și Oituz ca să stau acilea?. Las ’că de-oi muri numa bine! Ce era de făcut Mirciulică?.La poartă când am
AL TREILEA CERC..P2 FRAGMENT. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343626_a_344955]
-
după ce și-a luat la revedere de la amici, s-a gândit să-i facă o vizită Andradei la cămin. Dorea să stea cu ea de vorbă neapărat. Simțea că s-a îndrăgostit și nu ar fi vrut ca această făptură plăpândă și deosebit de frumoasă să ajungă victima cinismului prietenului său. Nu știa dacă ar fi trebuit să-i spună despre pariu deocamdată. Spera ca aceasta să se întâmple numai în cazul extrem, pentru a o salva de la dezonoarea la care era
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
nesocotință Către lacrimile luminii. DIN INTERIORUL SINELUI Aleargă, aleargă... dorul, Ziua-soarele, noaptea-stelele Ne zâmbesc ca o minune. Nu-i suficient timp să iubești, Lumea toată s-o îndrăgești. Necuprinse valuri risipesc Trăiri, vise, împliniri și amintiri. Trupu-i casa sufletului, Puntea plăpândă spre Edenuri din alte universuri. Și fără bogății poți avea O lume înflorită la picioare, Răni și poveri vei învinge Cu frumusețea și tăria inimii. Din interiorul Sinelui curg Tandrețea, armonia și liniștea. De cauți vei găsi, de ceri vei
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
o lăsăm baltă! - insistă ea Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc și m-am simțit minunat în regatul tău. Îți mulțumesc pentru ceea ce mi-ai oferit! Și tăcuți, unul lângă altul, se pierdură pe aleea pustie sub strălucirea plăpândă a steluțelor ce-și aprindeau treptat luminițele pe bolta cerului. Peste două zile Narcisa decise să se întoarcă pe bătrânul continent, în Franța, de data aceasta la brațul lui Cristinel. Priviră împreună imensa întindere de apă cu valurile înspumate și
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
gând intrând prin poarta vorbelor din noapte pășind prin ceață peste treapta gând în catedrala vieții dincolo de șoapte te chem mereu să vii prin tainic cânt nu vreau de eros să-ți ating privirea ci de agape să-mi atârn plăpând columna de iubire ce topește grija de-a fi mereu în goană prigoniți de vânt o aripă empatică de lună blândă îți mângâie imaginea de chip divin icoana ființei tale ce-o să plângă în rugăciunea tainicului tău senin ca un
DIALOGURI HIERATICE XXXIII EROS ŞI AGAPE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377371_a_378700]
-
emoționat, crispat și cu un tremur ușor prin întreg corpul. Când mă așezam în pat, din cauza emoțiilor, simțeam cum tot trupul îmi era încordat și vibra ca o coardă de violoncel, atinsă cu degetul fin al unei violoniste tinere și plăpânde. Tălpile îmi erau reci și umede, mâinile la fel. Nu reușeam să stau întins pe pat. Mă ridicam și mă plimbam prin cameră, încercam să mă liniștesc și mă întindeam din nou. Schimbam la televizor canal după canal, nimic nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Primăvara, din voință... Timp sordid, imaterial, rătăcit-am fără sens Ca un urs polar prin ghețuri, căutând să se oprească Pe un bloc solid să-l țină, în ocean arctic, imens Istovit, cedează sorții, liniștea să și-o găsească... Ghiocel plăpând, ce zace sub zăpezi însingurate Așteptând unica rază, ce să-i dezvelească cerul Mângâierea de lumină, prin petale tremurate Să absoarbă tot din Tine, veșnicii și efemerul Tainele Divinității, înălțarea prin iubire Viață nouă naști-n mine și erupe dintr-
PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377406_a_378735]
-
în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului astăzi moartea își dă pantofii jos lacul de pe ei țipă strident ca un cocor de lumină stors culori abrazive îmi invadează râsul rar de tot aburesc cu inima mea plăpândă un rotund univers /nesurâsul/ apoi îți leg nodul negrul la batiste cu sufletul alb/ghem de lumină/ vino cu zicerea ta cu palmele începând să se ștergă de roșul cernelii paște cai cu copite mov în ochiul magic dintre un
CULORILE MORȚII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377452_a_378781]
-
și suspine boboci de uitare -n talazul de mare pornesc a lor viață spargând nori de gheață și frica mă roade în amintiri cu iscoade din primăveri supte cu coatele rupte agăț alb cu roșu și-adun doar cu coșu’ plăpânde inele făcute mărgele e martie bun și-n dorul nebun îl rog să mă-nvețe ale gândului fețe Referință Bibliografică: O vreme tâmpită / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1890, Anul VI, 04 martie 2016. Drepturi de Autor
O VREME TÂMPITĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377651_a_378980]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți voi spune-o
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]
-
Și ce dacă te-oi rupe, puține zile-ai date. Oricum vei dispărea, te-usuci și te îndoi ». -« Știu, dar doresc să mor, sub frunzele uscate, Nu să fiu aruncat, în lada de gunoi... » -« Dar ia spune-mi tu mie, plăpânde ghiocel, Cum ai aflat de taina ce-n sufletul meu zace ? -« Glasul pământului! Din bulb în bulb -apel ! Aflăm fără greșeală, cine pe cine place. » -« Bine, nu te mai rup, atât ești de frumos ! Mai ia un pic de soare
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]
-
pui în mine câte-o scară. Îmi dai aripi pentru vise și o ceașcă cu lumină Beau cu sete și iubire iar la colț mai pun o vină Trec de mine uneori, brațul tău iar mă ridică Sunt un fluture plăpând sau doar pasul de furnică! Ești copac, eu doar o frunză ce se zbate-n vânt mereu Întinzi palma și mă ții când e frig la pieptul tău Nu lași pașii nevăzuți să strivească a mea urmă Ștergi cu un
LEAC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378347_a_379676]
-
în visurile mele Și nici nu vreau acuma să gândesc. Cu dalbe falduri de pură femeie Și orbitoare-n vraja-ți mă ascund. Tu mi-ai furat a gândurilor cheie Ce ferecate-n mine m-au durut. Tu-mi stai plăpândă și vezi în lumină Ceva ce ți se pare pur nepământean. Mă uit la tine ca la stea divină Sărutul fugitiv eu ți-l furam. Întinde mâna-ți caldă spre perdele În pas de vals mișcând încetișor. Sau îmi deschide
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
dor, privirea -pe zări- căci știe bine: Când ruginește totul, doar norul o apasă, Va fi departe vara cu zilele ei pline... Cum sufletul se zbate, strâns parcă-ntr-o plasă!... Te-nfășori galeș, toamnă, în vălul scămoșat... Rămâi, aici, plăpândă luminare din povești, Imagini înviază... iau chipuri de-altădat`, Iar întâmplarea, pe fantezia ta, o-nvârtești... .................................................................... E-o betie de culoare-n toamna jucăușă, Îți amintești sărutul, sub frunzele năluci? În suflet simt spuza unui foc sub cenușă! Astăzi, pe aur
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
de-asta am căzut în resemnare. - Iubirea ta acum neșlefuită ! O voi trata ca pe-o esență tare. Chiar dac-o știu că este împietrită Am să o ”ung” cu dragoste, răbdare. Și-am să sculptez în dragostea divină Chipul plăpând ce-mi este și ispită. Voi aștepta ca sufletu-ți să vină ! Prin visul meu să facă chiar risipă. Brăila, decembrie 2016 Referință Bibliografică: SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTEA TA / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI
SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTEA TA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378402_a_379731]
-
așteaptă înserarea,mereu, zi după noapte cursul și-l ... IV. MARTIE PRINTRE GÂNDURI, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Martie printre gânduri Pe ramuri cenușii mângâiate de soare Martie așează pete de culoare, Muguri plăpânzi sărutați de mama natură Deschid ochii verzi căutând căldură... Parcă la un semn natura se trezește Din somnul iernii și ușor pornește Să-mbrace zarea cu adieri plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]