645 matches
-
Const. A. Ionescu, rămas cu apelativul stigmatizator „Caion”. În răsunătorul proces intentat calomniatorului, Delavrancea îl apără magistral, spulberă atât faptul că drama „Năpasta” ar fi fost plagiată după „Puterea întunericului” de Tolstoi, cât și afirmația că „Năpasta” ar fi fost plagiată după un oarecare scriitor maghiar - Istvan Kemeny, inexistent în literatura maghiară. La 2 martie 1912 Caragiale se afla la închisoarea din Seghedin în vizită la Goga, condamnat pentru delicte de presă, antrenând și pe Vlahuță și îl dojenește părintește: „Nu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru că asculți muzică, deși ai cumpărat înregistrarea respectivă. Consider taxa pentru drept de autor, o aberație, pentru că arta și cultura trebuie să circule liber și să fie accesibilă tuturor fără taxă. Cele două noțiuni: de „drept de autor” și de „plagiat” au fost introduse în haosul ultimilor 24 de ani, pe molozul rezultat din demolarea tuturor principiilor de morală, educație și respect. Creațiile de artă de valoare au fost înlocuite cu creații comerciale, supra lăudate, prin publicitate exagerată. Populația trebuie să
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mai poate vorbi, îmi dă vești un coleg. Se zice c-a făcut atacul la el în cabinet când corecta teze. - O să-l aducă pe ăla direct profesor, fără să mai treacă prin treptele inferioare. Se pare că Paraschiv a plagiat, a furat în ultima lui carte munca unor doctoranzi, dar n-au curaj să facă scandal, comentează altul. - Cică l-au prins pe șef c-o studentă, făcea omu’ percheziție corporală în birou, se discută în consiliu, îmi zice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o zi fără uși, fără ferestre, fără acoperiș. Botticelli a semănat lumină până și-n apa tulbure a botezului (amestec omogen de zi și de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri cuminți. Petru încă mai visa o noapte cu stele imprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la piept manuscrisul. - Nu, asta nu - spunea el - nu voi permite așa ceva niciodată...“), fie că s-a dus să apere interesele unui scriitor belgian plagiat fără rușine de Flannery, Bertrand Vandervelde... Dar, revenind la ceea ce-i scria Marana lui Cavedagna, cerându-i să-l pună în contact cu scriitorul inaccesibil, ar fi fost vorba să-i propună, ca fundal pentru episoadele culminante ale viitorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să citească, și transcriu fidel... - Prea fidel - îl întrerupse Marana, înghețat. - Ca traducător și reprezentant al intereselor lui Bertrand Vandervelde, autorul romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea, domnul meu; nu ați pierdut nimic important: era un fals, produs în Japonia. Pentru a profita de succesul romanelor mele în lumea întreagă, o întreprindere japoneză lipsită de scrupule difuzează cărți cu numele meu pe copertă: în realitate, sunt plagiate după autori japonezi puțin cunoscuți care, neavând succes, au sfârșit la coșul de gunoi. După multe cercetări am reușit să demasc această escrocherie, ale cărei victime suntem atât eu cât și autorii plagiați. — Romanul pe care-l citeam nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atunci, În ritmul scrisorilor ei, una pe lună, o cronică palpitantă pe care aș fi publicat-o ca atare dacă nu mi s-ar fi cerut cea mai deplină discreție din partea corespondentei mele. Chiar dacă mă autoriza, cu generozitate, s-o plagiez. Ceea ce am făcut fără rușine, inspirându-mă copios din scrisorile ei, traducând uneori, fără ghilimele sau litere cursive, pasaje Întregi. Modul meu de a le prezenta cititorilor mei faptele rămânea, totuși, foarte diferit de al ei. Niciodată, de pildă, prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu-mi-le ca text personal în aceste pagini. Unde era invenția? În mâinile Mamei care-și bătea fiica pentru că îi era fiică. Și pentru că timpul era împărțit pentru Mama Maria și Fiica Maria în două timpuri ori fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l trimită la ziar pentru a fi publicat în foileton cu titlul Dragostea morbidă a Mamei pentru un pirat legendar, critica ar spune că gândurile mele inspirate de nu știu cine nu sunt literatură, ci un plagiat după romanticii germani, dar eu plagiez iubirea fiicei mele și atât, eu nu te iubesc memorialistic, Mitică; eu te iubesc carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pupăză, ca să fie succesul și mai mare, Dan Brown a mai fost și dat în judecată pentru plagiat, dar salvat de Peter Smith, un judecător deștept și criptic care a pus în hotărârea judecătorească - ce plagiat?, cine pe cine să plagieze?, temele în literatură sunt atât de puține: dragoste, moarte, istorie, natură, timp; depinde cum povestești, cum construiești, aici e toată șmecheria, toată arta... - un mesaj atât de inocent în aparență, SMITHYCODE: JACKIEFISHERWHOAREYOUDREADNOUGHT... după cum vezi, mesaj descoperit și decodat, totuși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul» lor (care niciodată nu e al lor, căci e plagiat) pentru ca să-i vezi servind într-o singură zi alte câteva adevăruri opuse între ele, contra onorar firește, dar cu aceeași retorică frazeologie de apologeți trăind întru absolut.“ Nu știm sigur dacă aceste rânduri fac un portret al lui Grigore Popa
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
1919-1920, își trage inspirația din eseul lui Max Scheler, Liebe und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu l-a preluat textual pe filozoful german. El refuză însă acuza de „plagiat“ și insistă că e vorba de o „parafrază“, originalitatea filozofului român părându-i-se indiscutabilă. Ulterior a mai indicat „adaptări“ din alți gânditori germani: Oswald Spengler 67. Alexandru George, „Nae Ionescu și Max Scheler“, România literară, XXV, nr. 36, 11-17
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de la Underhill generalități psihologice comune tuturor manualelor și tratatelor de specialitate. Nu se înțelege, de pildă, de ce clasificarea facultăților sufletești în „inteligență, sentiment și voință“ sau o afirmație precum „psihologia contemporană recunoaște un primat al vieții sentimentale“ trebuiau să fie plagiate din volumul lui Underhill, chiar dacă ele pot să existe acolo într-o formă asemănătoare. Sau de ce faptul că Nae Ionescu pomenește „subconștientul“ arată neapărat o dependență de afirmațiile lui Underhill asupra „inconștientului“ (în realitate paginile indicate nu își corespund nici
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
despre magie ca o cale de cunoaștere vorbise cu trei ani mai devreme, în primăvara anului 1926, în cursul Problema salvării în „Faust“ al lui Goethe. Trebuie să presupunem că, în toate aceste ocazii, Nae Ionescu nu făcea decât să „plagieze“ pe Underhill? Era el omul unei singure cărți? Nu e mai probabil că „plagia“ alți autori? La Nae Ionescu, binomul mistic-magic se înscrie într-o serie de dublete conceptuale care, în mod succesiv, încercuiesc și clarifică problema cunoașterii imediate. În
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
primăvara anului 1926, în cursul Problema salvării în „Faust“ al lui Goethe. Trebuie să presupunem că, în toate aceste ocazii, Nae Ionescu nu făcea decât să „plagieze“ pe Underhill? Era el omul unei singure cărți? Nu e mai probabil că „plagia“ alți autori? La Nae Ionescu, binomul mistic-magic se înscrie într-o serie de dublete conceptuale care, în mod succesiv, încercuiesc și clarifică problema cunoașterii imediate. În prelegerile anterioare se ocupase de binoamele religie-metafizică, metafizic-științific, înțelegere- cunoaștere, trăire-cunoaștere, activ-contemplativ, mistic- logic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Petrovici, atunci trebuie să fi fost „orice tratat clasic de metafizică“. Marta Petreu nu își dă seama de capcana în care cade singură. Căci, dacă e vorba de orice tratat clasic de metafizică, înseamnă că toți acești autori s-au plagiat unii pe alții, până la Ion Petrovici. Sau că nu au făcut decât să respecte tematica tradițională a metafizicii. Dar atunci, desigur, nu acolo trebuie căutată originalitatea unui autor și nici învinuirea de plagiat. Nereușindu-i încercarea printre clasici, Marta Petreu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Petreu nu se mulțumește să supradimensioneze inspirația lui Nae Ionescu din prima parte a volumului Mysticism astfel încât să devină un plagiat ordinar, ci se străduiește să localizeze vinovăția în planul intenționalității. Astfel, ea încearcă să demonstreze că acesta ar fi plagiat cu bună intenție, că ar fi ascuns în mod conștient numele autoarei pe care o folosea atribuindu-și în mod explicit ideile ei. Pentru a ajunge la aceste concluzii Marta Petreu forțează interpretarea unor pasaje care, citite cu obiectivitate în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar intenționa să plagieze, nu ar fi încercat tocmai să inverseze ordinea problemelor și, în general, să schimbe și adapteze cât mai mult posibil, pentru a face plagiatul imposibil de detectat? De ce recurge Marta Petreu la astfel de explicații ridicole, când era mult mai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
filozofice de care Underhill e cu totul străină, dar și, adesea, într-o expunere filozofic superioară a ideilor și tipologiilor preluate din cartea autoarei engleze. În această din urmă privință o exegeză mai poetică ar putea vorbi chiar de un „plagiat prin anticipare“ comis de Evelyn Underhill. În operația de a dovedi intenționalitatea plagiatului Marta Petreu a fost ulterior depășită de un precursor al ei, istoriograf didactic și critic marxist al filozofiei românești. Acesta s-a ostenit nu doar să extragă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
apocálypsis în înțelesul său figurat - care i-a devenit de fapt sens prim. Titlul pe care l-am împrumutat pentru acest capitol își are probabil sursa de inspirație în celebra frază a doamnei de Pompadour, après moi le déluge (un „plagiat“ și aceasta, căci modelele ei pot fi găsite din antichitatea clasică până în epoca modernă). 7. Falanga Răspunzând celor care au încercat să conteste concluziile pasionalei confruntări între Metafizica lui Nae Ionescu și Mistica lui Evelyn Underhill, Marta Petreu și-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
După izbucnirea războiului, Henri Bergson luase o poziție agresivă față de însuși spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul filozof francez ar fi plagiat câțiva gânditori germani. Această prelungire intelectuală a războiului a avut ecou și în România, pe atunci încă neutră. Cu ocazia apariției broșurii lui Hermann Bönke, Plagiator Bergson. Membre de l ’Institut (1915) și a amplei recenzii pe care i-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nici lipsa de valoare a celui învinuit (finalitatea epistemologică) și nici carența de moralitate (finalitatea etică). Lucrul acesta e foarte ușor demonstrabil prin recursul la autoritate. Mai precis, la imensul număr de autori talentați, mulți geniali, care au fost „prinși“ plagiind și care, pe de altă parte, au fost persoane cu nimic mai puțin morale decât media umanității. Preferăm să nu dăm nume, pentru a nu abate discuția de la principiu la cazuistică, dar ele sunt ușor de găsit cu atât mai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Pascal că acest lucru era în fond lipsit de importanță. Niveluri există în lumea materiei, nu a spiritului. Nu se mai sinchisea prea mult de acel franțuz, care de fapt era pe jumătate italian, cel care, ca să spunem așa, îi plagiase teza cu un număr de ani înainte s-o fi scris el însuși. VIGNETA Deși asta nu l-a împiedicat pe director să vrea să discute o dată cu mine despre existența mea, despre obiceiurile mele, lipsite și în același timp pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
plăcerea ce oamenii o găsesc în operele poeților, și de acolo coincidința cea ades uimitoare în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este același om care trăiește în toți, și naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alții, pe când poate nici nu s-au citit. // Și fiindcă fiecare regăsește sâmburele individualității sale în cei mari, crede de datorie a reda în comentarii și ramificațiunile individuale ale acelui sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiții glosatori
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]