15,513 matches
-
complete de Voltaire, tomul șaptezeci și doi, volumul doi, Scrisoarea IX Sur le juifs, pagina 89, Imprimeria Societății Literare Tipografice, Paris, ediția 1785). în românește de C.Ț. P.S.: În seara zilei de 13 febr. a.c. am aflat de la televizor că minuscula planetă EROS - un pietroi de 30 km lungime și vreo 17 lățime - avînd forma unui cartof și gravitînd în jurul soarelui, fiind cea mai veche probă materială a Facerii lumii și pe care s-a prăbușit, recent, în cădere liberă, un satelit
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
au găsit încă un țap ispășitor. După unguri, după evrei, după oculta financiară internațională a venit rândul lui Václav Havel să ia locul dușmanilor ireductibili ai tărișoarei. Perfect orientat pe scena politică internațională, conectat la înaltele vârfuri care hotărăsc soarta planetei, respectat pentru atitudinea sa demnă atât în perioada comunistă cât și după căderea bolșevismului, Havel e un excepțional conducător de democrație. Consultat de către mai-marii lumii, ascultat atunci când are ceva de spus, președintele Cehiei a jucat, în ultimii doisprezece ani, rolul
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
O., în Uniunea Europeană și în orice altă structură a democrației occidentale nu vom izbuti doar îmbrăcându-i în costume scumpe pe securiștii care-au lucrat mână în mână cu Șacalul Carlos și cu toată armata de asasini plătiți care brăzdeză planeta. Până când aceștia nu vor primi, în mod public, un șut în fund, gândul că vom fi admiși în N.A.T.O. e la fel de realist precum speranța de-a câștiga la loterie a individului care uită să-și cumpere bilet de participare
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
și care schimbă canoanele cu nonșalanța unui top model, poate fi el suspectat de incoerență interioară și de inconsecvență exterioară? Dacă ar fi să luăm drept exemplu pictura română din ultimii șaizeci de ani, răspunsul este, categoric, nu! Asemenea unei planete care antrenează în propria-i mișcare, prin forța gravitației, tot ceea ce o înconjoară, tensiunile timpului și capriciile istoriei absorb fragila făptură a artistului și se răsfrîng direct asupra lumii simbolice în care acesta locuiește constant. Cum se răsfrîng ele asupra
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
cu ghearele și cu dinții. Evident, acele anexe ale corpului uman trebuie folosite la muncă, și nu împotriva dușmanilor imaginari ai țărișoarei! Vom primi dacă vom merita să primim. Din nefericire, ne-am cantonat în poziția de eterni milogi ai planetei, de speculanți ai diverselor ocazii (nefericirea altora, bucuria noastră!) pentru a ne înfățișa, bățosi, cu palma întinsă. Fără îndoială, ne găsim într-un moment de dinamică rescriere a identităților civilizaționale. E foarte important ca acum să arătăm cine suntem cu
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
pînă jos. Iar eu îmi repet în străfundurile memoriei: Măcelarul de la Verdun, spaima lumii, asta a fost bărbatul ăsta în alb, tînărul ăsta, vechiul meu prieten, făgăduială de veșnică amiciție, în ciuda tuturor, făgăduiala de a rămîne puri, de neatins. O planetă de care se va aminti". În casă, unde se vorbea engleza, doar un singur personaj, un aghiotant. "Toată suita redusă la acest ins. Simbol a ceea ce a fost". Și după ce află statutul obscur al Kronprințului, abia tolerat, acesta brusc, exclamă
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
dau sînge pentru israelieni, alții la fel, doar grupele sanguine contează. Alt criteriu nu există. Să ascultăm acest îndemn tacit. Un cronicar optimist nu dezarmează lesne. Ne aflăm la o răscruce de milenii și de reașezare a oamenilor pe aceeași planetă. Pămîntul ne cuprinde - încă - atît de deosebiți unii de alții, iată că dosebirile de credință, pretind unii, au declanșat teroarea lovind într-o mulțime de nevinovați, asupra unei lumi tolerante, evoluate, alcătuită din indivizi cu rădăcini în multiple nații și
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
din cînd în cînd, doar atît cît este necesar pentru dezvelirea mușcăturii, cu una pereche priviri voltaice, dar debranșate vizibil de la sursa de energie, fața lui Gheorghe începe deodată să se manifeste. Să anunțe invazii de extratereștri, să amenințe echilibrele planetei, să promită uzurparea legii gravitației universale și reconstrucția mecanicii astrale. Cel care mărturisea public, nu demult, că rostul televiziunii nu este acela de a promova cultura și încerca să demonstreze că vulgaritatea, prostul gust, simbolica infracțională și incitațiile la violență
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
banale. Pur și simplu fiindcă adoră ficțiunile, tot ce iese din imaginația omului și e pus pe hîrtie sub forma unor întîmplări, personaje, discuții sau emoții. Știți ce simt eu cînd citesc? Că mi se îngăduie să zbor pe altă planetă, undeva în galaxie, să trăiesc într-o lume paralelă. Ce are a face că uneori pare lumea de pe pămînt? Vă garantez că e o falsă impresie. Este altă lume. Altă viață, alte personaje, altceva. La care eu am acces, citind
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
ale marelui oraș".// Apoi au adus prînzuri bogate,/ Chelneri cu fețe de înecați ne-au așternut înainte/ Cadavrele florei și faunei naționale/ Preparate savant. Noi trebuia să fim veseli,/ Trebuia să spunem cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant. Disfuncționalitățile realului tind a se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
chip acceptabil. Va reuși măcar atâta lucru? Nu e sigur deloc, dar nu e nici cu totul imposibil. Cât despre America, ea își va urma un destin care acum pare inexorabil. Va impune (este chiar în curs să impună) întregii planete categoriile gramaticale ale viitorului globalizat. În decursul acestui proces va înflori o vreme, iar apoi nu știu cât de curând: într-o sută, două de ani? mult mai rapid? vom asista la un colaps brusc (ca acela al imperiului sovietic?), se va
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
poveste cuceritoare mai întîi de toate prin impecabila ei simplitate, printr-un fel de minimalism narativ: foarte puține personaje, nici unul purtînd un nume, un univers recreat în liniile sale cele mai generale - un munte sau o vale, Pămîntul sau o planetă solitară neștiută și nenumită - și o mică făptură, nici copil în sensul propriu, dar nici adult, hălăduind prin cosmos în căutare de prieteni, de afecțiune, de protecție. Antoine de Saint-Exupery apelează la un gen aparte de fantastic, lipsit de grandoare
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii, dacă o înțeleg eu bine, e tulburătoare mai ales deoarece ea e adresată explicit copiilor: trăim fiecare într-o lume a noastră, pe un asteroid izolat, precum lampagiul de pe planeta atît de mică încît nu încape pe ea decît un felinar și nimic altceva, dar e loc berechet pentru noi pe asteroidul altcuiva, cu condiția să ne lăsăm îmblînziți, să avem curajul de a fi vulnerabili. Micul prinț a fost
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
dintre noi artiști mari, de neînlocuit. S-au mai consumat scandaluri, certuri, invidii. Mă gîndesc totuși că merită orice efort ca teatrul să existe. Privesc cu optimism și-mi spun că focul teatrului se va stinge o dată cu ultimul locuitor al planetei. N-am să prind acel moment. Așa încît, și în mileniul următor am să mă bucur la toate marile spectacole, am să mă întristez la nereușite și am să iubesc din tot sufletul teatrul și pe cei care-l fac
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
Constantin Țoiu Cu noul an 2001, Ceasul planetei se pune în mișcare secundă cu secundă bătînd mai departe pe furiș către anul trei mii al erei creștine. An tînăr încă, față de calendarul celorlalte mari civilizații, pe care nu le mai numim. Am spus Ceas, unealta mileniilor anterioare a
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
începe o eră glaciară?... Sau una de hiper-încălzire din cauza poluărilor?... În cîteva sute de ani, pe la 2535, lumea își va fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte sărbătorind ORDINATORUL SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu omul plânge/ De chinuri și rele ce inima-i frânge/ De lacrimi ce varsă pâraie s-au strâns/ Și râuri îneacă planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele Aventurile lui Augie March (1953), Herzog (1964) și Planeta domnului Sammler (1970); a luat premiul Pulitzer pentru Darul lui Humboldt (1975). în 1976 a primit Premiul Nobel pentru literatură (a fost, pînă acum, singurul scriitor american, laureat al Premiului Nobel, rămas în viață). în 1984, președintele François Mitterand i-
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de pe pernița de catifea care precede cortegiul funerar al unui mare comandant. A fost distins de trei ori cu prestigiosul National Book Award (performanță unică în istoria premiilor literare americane), pentru romanele Aventurile lui Augie March (1953), Herzog (1964) și Planeta domnului Sammler (1970); a luat premiul Pulitzer pentru Darul lui Humboldt (1975). în 1976 a primit Premiul Nobel pentru literatură (a fost, pînă acum, singurul scriitor american, laureat al Premiului Nobel, rămas în viață). în 1984, președintele François Mitterand i-
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Eliade. Trăiri și sentimente omenești, pe care, în context, Bellow le-ar fi putut analiza și intelectualiza magistral. Bellow care, da, s-a stins și el. 1) Citat preluat din prezentarea făcută de Andrei Brezianu la traducerea unor fragmente din Planeta domnului Sammler, în "Secolul 20" nr. 226-229/1979.
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
lume dominată de tsunami-uri, de confruntări armate între triburi și neamuri, atentate sângeroase intrate în logica existenței zilnice, de asasinarea unor lideri politici, de corupția la cel mai înalt nivel, de nesfârșitele boli ale Papei, de nesiguranța generală a planetei pe care trăim, câte o imagine ți se blochează pe retină și nu mai scapi de ea. Pentru mine, o astfel de imagine a fost aceea a mamei studentului schilodit de mineri. Imaginea era cu atât mai șocantă cu cât
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
unei bănci. "Poate să ne fi intersectat o dată, la o recepție", psalmodiază un mahăr unsuros, băgat până-n gât în cele mai deocheate afaceri ale ultimelor cincisprezece ani. Ascultându-i, ai putea rămâne cu impresia că România e un fel de planetă aseptică, în care se circulă pe culoare bine stabilite, fără cel mai mic risc de a te intersecta vreodată cu altcineva. Bullcrap, cum ar spune americanul. Suntem o țară de mici viețuitoare fojgăitoare, de rozătoare pentru care nu există stavilă
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
pe podea/ căderea lui nesfîrșită ca-ntr-o prăpastie/ marile culturi de cereale izbucnind în degetele mele/ atunci cînd bat aceste litere la antedeluvianul meu CONSUL/ diminețile ascunse-n cutele cămășilor/ și-ncercînd de acolo să mă catapulteze-n toate unghiurile planetei" (Poem refuzat). Măsurînd fraternal crăpăturile din pereți și dușumele, "aceste rezerve de prietenie rămase/ de la cutremur", poetul ajunge a crede, printr-un fel de ironie a percepției fabuloase, "că între polul nord și polul sud/ lifturi-pirat ne fură respirația" (Erezia
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
o vânătoare, în care predatorul e cel agresiv - activ, iar alienul încearcă să se apere. Noi - adică singurul personaj care rămâne în viață - trecem cât de repede putem de partea vânătorului și sîntem răsplătiți. Extratereștrii nu vor nici măcar să distrugă planeta, ci doar să o folosească drept teren de vânătoare o dată pe secol și să ucidă câțiva oameni care trebuie să asiste alienul în reproducerea sa. Mare lucru! Mult mai interesanți mi s-au părut oamenii de știință care apar în
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]