995 matches
-
filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții dintr-o narațiune mitică precedentă, Cartea Genezei. Rămîne iarăși un mister de ce acești platonicieni țineau atît de mult să comenteze Cartea Genezei și nimic altceva, În afara cazului că ar fi fost platonicieni evrei neatașați de tradiția evreiască; În care eventualitate ar trebui să-i căutăm În cercurile iudeo-creștine de la turnanta primului secol al epocii noastre, ori poate printre creștinii de la Începutul secolului al II-lea. Nu se poate preciza ce rol a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat de pe urma prezenței stimulante a unei comunități evreiești masive și Însemnate din punct de vedere intelectual. Într-un asemenea context, un platonician creștin se vede silit să se măsoare cu scrierile tradiției evreiești, și este probabil ca el să știe despre acestea mai mult decît alți creștini din alte părți. Atît Basilide, cît și Valentin au fost locuitori ai Alexandriei; la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măsoare cu scrierile tradiției evreiești, și este probabil ca el să știe despre acestea mai mult decît alți creștini din alte părți. Atît Basilide, cît și Valentin au fost locuitori ai Alexandriei; la fel și gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de un anumit dualism gnostic ireductibil, care ar trebui abordat dintr-o perspectivă diferită? Și cum este oare posibil să explicăm două teze ale gnosticismului ce merg mînă În mînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și din contradicțiile efective ale textului, merge pînă foarte departe. Este destul de interesant că În primul capitol al Genezei gnosticii echivalează Apa cu Materia și Încearcă să stabilească originea acesteia din urmă. Acest lucru Înseamnă că, pentru ei, spre deosebire de majoritatea platonicienilor epocii de mijloc, materia nu este un principiu ireductibil; singurul arche terestru, În afara Demiurgului, este spațiul, chora lui Platon. În SST, Primul Arhonte emanat de Sophia apare În Întuneric și din el se despart Gelozia, MÎnia și Materia apoasă 265
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale acestei polemici sînt rezumate În articolele cu care am contribuit fiecare la volumul dedicat concepțiilor despre mîntuire În religiile Antichității tîrzii, editat sub coordonarea lui Ugo Bianchi și Maarten J. Vermaseren la Brill, Leiden, 1983. Problema controversată era dacă platonicianul mediu Numesius din Apameea este sau nu părintele doctrinei trecerii sufletului prin sferele planetare, trecere În decursul căreia sufletul capătă unele Însușiri sau, conform altor versiuni, primește de la planete unele vicii. Între timp toate mențiunile privitoare la această chestiune au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4.=Hipp.VI.32.4; ofiți: Iren. I.30; valentinieni: Hipp. VI.33; Teodot: Clem. Exc. 49:1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și de aceea au fost Închise În acest trup pentru a fi pedepsite și că Dumnezeu le-a trimis aici În lumea de jos, În vederea pedepsei, ca să suporte aici efectul unei prime judecăți 27; și 4. faptul că profesează doctrina platoniciană a trupului-mormînt: venind de sus, sufletul (psyche) s-a „răcit” (epsychthai) atunci cînd a fost așezat În „Îmbrăcămintea de piele” (Geneza 3:21), adică În trupul pămîntesc 28. Toate acestea reprezintă, pînă la un punct, idei autentice ale lui Origen
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3:21, curentă de altfel În tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fuseseră create de el: Abisul*, Întunericul, Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se lăsau tulburați de faptul că Abisul - interpretat ca Spațiu pur, chora lui Platon - se afla acolo, Împreună cu Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu, ruîh ha-’elôhîm, care trebuie să fie o ipostază a lui Dumnezeu Însă intervine În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
considerate separat ori laolaltă, sînt Principii distincte. Pentru ofiții lui Irineu al doilea Principiu sînt Apele; pentru sethienii lui Ipolit, pentru maniheeni și pentru catharii radicali - Întunericul; și, În mod tacit, Abisul constituie un al doilea Principiu pentru majoritatea gnosticilor platonicieni care nu țin să fie dualiști și, Într-adevăr, ar fi fost mirați să se vadă numiți astfel. 2. Totul - inclusiv Abisul, Întunericul și Apele (Materia primordială) - este opera lui Dumnezeu. 2a. Însă Geneza omite să spună acest lucru. În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spațiului computerizat și experiența umană a realității fizice. Sau, altfel spus, cum anume experimentăm existența virtuală ca „laborator metafizic”, care este statutul lumilor computaționale în cadrul experienței umane. Heim (1993Ă începe prin a demonstra originea ontologică a cyberentităților plecând de la idealismul platonician. Relația ființei umane cu tehnologia calculatorului este urmărită sub emblema mitului Erosului: realitatea fenomenală a entităților virtuale provine din fascinația erotică a omului („inimile care bat în mașini”Ă pentru noile tehnologii întrucât simbioza om-ordinator se realizează ca o „căsătorie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
adâncă decât fascinația estetică și decât jocul simțurilor. Căutăm o casă pentru cuvinte și inimă. Fascinația noastră pentru computere este mai mult erotică decât senzuală, mai mult spirituală decât utilitară (Heim, 1993, p. 85Ă. Discutarea ontologiei cyberspațiale prin prisma idealismului platonician (disprețul față de corp și venerarea minții sub patronajul Erosuluiă îl legitimează pe filosoful realității virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1993, p. 85Ă. Discutarea ontologiei cyberspațiale prin prisma idealismului platonician (disprețul față de corp și venerarea minții sub patronajul Erosuluiă îl legitimează pe filosoful realității virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a opera o legătură între principiul Erosului și entitatea computerizată, adică pentru a marca trecerea platoniciană de la materie la idee, respectiv de la statutul corporal al existenței fizice la statutul ontologic mintal al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtuale să considere relația om-computer drept una mintală și spirituală, mai degrabă decât una corporal-senzorială. Metafizica platoniciană a iubirii este utilizată în discursul cyberspațial pentru a opera o legătură între principiul Erosului și entitatea computerizată, adică pentru a marca trecerea platoniciană de la materie la idee, respectiv de la statutul corporal al existenței fizice la statutul ontologic mintal al spațiului virtual. Conform previziunilor tehnoștiinței, realitatea virtuală este discutată în aspectul de mașină senzuală, capabilă să ofere experiențe și plăceri mai intense decât echivalentele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
senzații a conceptelor pure” sau a ideilor, ci „în lumea senzației digitale”, a încorporării sub aspectul „inFORMației” sau a formei încadrate în informație. Ontologia umană digitalizată nu devine până la urmă o formă pură de date destrupate, ca în cazul ontologiei platoniciene (descrise adesea drept o ontologie fără corpă, o ontologie pentru care fizicul omului este doar reflexia formei ideale, perfecte a ideii, mai degrabă decât experiență corporală, și pentru care superioritatea spiritului asupra materiei echivalează cu superioritatea minții asupra corpului: Computerul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lui Heim nu trebuie interpretat ca o celebrare a destrupării informaționale a umanului în cyberspațiu, întrucât metafizicianul realității virtuale nu cade în capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capcana platoniciană a disprețului față de corp pentru venerarea ideii sau a minții. Cu toate că discută literatura cyberpunk din perspectiva platoniciană a spiritului/minții/informației desprinse de experiența corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
considerau că filosofia trebuie să ne ajute În realizarea dorinței de a ne bucura de dragostea lui Dumnezeu, pentru a putea Înțelege căile teologiei. Pentru Bonaventura, Dumnezeu este dintru bun Început principiu al existenței În cadrul unei ontologii arhaice de inspirație platoniciană. Ca și la Platon, una dintre problemele importante ce stau În fața filosofului este aceea de a determina ordinea și locul diferitelor cunoașteri Într-o construcție ierarhizată: „...universalitatea lucrurilor este scara Îndreptării către Dumnezeu, ș...ț unele sunt semne, altele imagini
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
omul are idei. Dar sunt ideile realități din afara gândirii noastre? Dacă ideile aparțin minții noastre, atunci putem avea orice fel de idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult mai profunde decât noi Înșine”. care nu poate fi decât ființa supremă, Dumnezeu. În acest fel, Într-un mod
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din drama studiată Gelu Ruscanu, eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
două lumi nu mai este deja atât de tranșantă. Între ceea ce numeam mai devreme cerul ideilor eterne și pământul alcătuirilor trecătoare există acum o comuniune necesară lumea sensibilă nu mai este o simplă lume de umbre pe pereții unei peșteri platoniciene -, fără ca sensul clasic, descendent, să fie totuși abandonat. Am spus necesară, pentru că la Hegel lumea sensibilă este indispensabilă ca materie în care se obiectivează forma reprezentată de Idee. Comparațiile anterioare ne-au pus în fața unei evidente deplasări de accent în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]